Înainte cu o saptamînă de acordarea oficială a Premiului Nobel pentru Literatură 2011, revista Babelia a publicat cîteva scrisori ale poetului suedez Tomas Tranströmer catre traducatorul sau american, Robert Bly. Iată ce credea nu demult Tranströmer despre ceremonia de decernare a Premiului Nobel: „Iubite prietene, stau în fata televizorului si urmăresc un reportaj de la sărbătoarea Nobelului... Persoane sobre, regi şi regine... (Nu găsesc articolul tău despre Montale, am nevoie de el.) Un profesor vorbeşte în engleză cu accent sută la sută suedez, îl prezintă pe Alfred Nobel (or să-i dea Premiul Nobel lui Nobel?). Gata, l-am găsit pe Montale – are o stea de metal pe frac, un aspect demn şi, fără îndoială, relaxat, nu se va face de rîs...).

Profesorul vorbeşte acum în suedeză, e îngrozitor de plictisitor, mai bine să vorbim de traducerea ta din Tranströmer. «Late May» îmi sună foarte bine, pare că insistă pe «the tunnel where I am», dacă ţi se pare că asta face poemul mai bun, dă-i bice. Dar mă tem ca oamenii să nu aibă impresia că m-am mutat din oraş într-un tunel de cale ferată (ce naiba o fi făcînd ăsta acolo?), poate mai bine ar fi «my tunnel». (Acum se aude iar muzică, în fine profesorul a terminat. Dirijorul pare un Leonard Bernstein la 80 de ani... Apare alt profesor şi începe să vorbească despre molecule)“.

(Simona Sora)