Din acest an, Gala HOP are un nou director artistic în persoana apreciatului profesor (mentor cred că este cuvîntul potrivit în acest caz) de teatru Miklós Bács, care îi urmează regizorului Radu Afrim. Schimbarea persoanei directorului a condus şi la modificarea conceptului galei, atît la nivel de competiţie, cît şi la cel al atelierelor. Temele la probele din concurs, libere şi impuse, conţin tematici shakespeariene ceea ce a ridicat nivelul de dificultate cu care s-au confruntat concurenţii. Desigur, e mai aproape de şcoală o asemenea tematică, mai “serioasă” şi profundă,  chiar dacă sînt permise sau cerute exprimări peformative, altele decît cele clasice. În acelaşi timp, tematica este nu numai dificilă, dar şi mai inhibantă decît cele anterioare astfel că marea majoritate a concurenţilor a părut stingherită sau derutată în prestaţiile scenice. Evoluţiile concurenţilor au rămas predominant în zona declamativă, cu rare şi scurte excepţii, iar costumul de la proba impusă a condus la o uniformizare care nu i-a ajutat pe tinerii actori.

Am remarcat însă cîteva idei şi interpretări bune: Alina Rotaru, Daniel Nuţă, Alexandru Voicu, Oana Serena Secară. Nu voi face o analiză a fiecăruia pentru că, totuşi, mi s-a părut mai important efortul colectiv de a descoperi în Shakespeare, chiar cu stîngăcie, valenţe contemporane, moduri în care tinerii ar putea rezona la scriitura dramaturgului englez, păstrîndu-i profunzimea, dar adecvîndu-i limbajul la universul lor. Şi probabil, acesta este marele cîştig al Galei HOP de anul acesta: o anume familiarizare, în grade diferite pentru fiecare actor, cu unele dintre cele mai dificile texte ale dramaturgiei contemporane.

Atelierele din cadrul Galei HOP şi-au schimbat şi ele data de desfăşurare, avînd o primă etapă imediat după preselecţia din iulie, pentru a le conferi astfel mai mult timp tinerilor actori să lucreze cu mentorii lor (Ada Milea şi Andreea Gavriliu).

Mi se pare că un punct forte al Galei HOP din acest an au fost spectacolele invitate. Eşti un animal, Vîskovitz (Teatrul Anton Pann, Rîmnicu Vîlcea) - unul dintre cele mai vii, inventive şi dinamice spectacole cu o trupă tînără şi (încă) entuziastă, Fata din curcubeu (text şi regie Lia Bugnar) – un recital consistent al unei actriţe cu o personalitate specială, Ilona Brezoianu şi Mălăieş în călcăieş (Teatrul Luni de la Green Hours) – o formulă contemporană de prezentare a unui basm clasic, „Capra cu trei iezi”, fermecătoare, plină de umor şi excelent jucată.

Gala HOP se schimbă, încearcă diferite concepte de concurs, cu mize şi efecte diverse. Rămîne la fel entuziasmul tinerilor actori. Ce se va întîmpla cu ei mai departe, în sistemul teatral sau pe lîngă acesta, asta depinde în mare măsură de bătălia pe care o va duce fiecare. Şi de (puţin) noroc.

Oana Stoica este critici de teatru.