"După blogurile gri stăm noi, majoritatea/  Sunt mai înalte la şosea să nu se vadă..."

Chiar dacă versurile de mai sus sunt inspirate mai degrabă de recentele evoluţii sociale şi mai puţin de lirismul bloggerilor la citirea măsurilor anti-faliment bugetar, ei bine, aşa se vorbeşte în aceste zile pe străzile cartierelor cu bloguri de economie şi politică. Direct, fără menajamente. Iar dacă ne mai uităm şi la mișcările de stradă anunţate în aceste zile, cele două cartiere tind să se înfrăţească sub steaguri comune, mai cu seamă împotriva tandemului Băsescu - Boc. La fel stau lucrurile şi cu blogurile din (sunt şanse mari!) cel mai agitat cartier din oraşul nostru. Fostele şi anunţatele deplasări de trupe sindicale, non-sindicale şi ocazionale, precum şi aparenta debusolare a administraţiei în faţa soluţiilor anti-criză, iată care sunt temele muzicale care domină spaţiul dens al blogosferelor politică şi economică.

Majoritatea bugetarilor nu are bloguri, însă majoritatea blogurilor de economie şi politică discută despre bugetari. Minoritatea bugetarilor de după bloguri este una aleasă, realeasă şi iar aleasă. De la stînga la dreapta, Ion Iliescu, cel dintîi preşedinte postceauşist, pare sincer cînd îşi aminteşte de "alegerile libere din 20 mai 1990 şi aşa zisa mineriadă" şi uşor sarcastic cu „securitatea înfometării”, iar Adrian Năstase, chiar înainte de a-şi face cont pe Facebook şi Youtube, pune link-uri între „diktat(ura) cu repetiţie” şi „alternativele lui Băsescu”. Elena Udrea se răţoieşte la presa autohtonă cînd aude şi scrie (sic!) „minciunile de Sfînta Elena” şi insistă să nu fie „complice în guvern” cu Crin Antonescu, iar acesta din urmă ar vrea să lămurească situaţia cu "dreapta autentică şi retorica dreptei de impostură". Avem aşadar o explozie interesantă în demografia blogurilor politice din ultimii ani. Bulevardul politicienilor este destul de aglomerat cu replici, răfuieli şi tensiuni offline ce îşi găsesc prelungiri virtuale: se strîng prietenii cu publicul, se publică manifeste duşmănoase, se manifestă prietenos faţă de alţi "adrisanţi politici".

Analiştii şi comentatorii politici nu stau "după blogurile gri". În orice caz, nu stau. Cristian Preda, politician, analist şi profesor universitar deopotrivă, ţine un jurnal bine înrădăcinat în actualitatea scrierilor non-ficţionale, a discuţiilor pe marginea politicilor economice guvernamentale şi, posesor al unei conştiinte politice de origine academică, nu se fereşte să se pună de-a curmezişul colegilor de partid atunci cînd circumstanţele îi dictează. Pe aceeaşi stradă, a intelighenţiei implicate, locuiesc şi Sever Voinescu, care se dă de "ceasul schimbării" cu "Ponta şi fascismul său", Zoe Petre, cu o reacţie legată de "tratamentul exterminator" aplicat de autorităţi "bugetivorilor" sau Vladimir Tismăneanu, care ne arată albumul de fotografii al iluziei anticomuniste din vizita sa la Chişinău. Tot într-o scurtă vizită merită să ne autoinvităm şi în locuinţa antitezelor lui Mihail Neamţu, scriitor, istoric al ideilor, blogger.

Madame Blogary, altfel o foarte decentă şi respectabilă platformă de coagulat opinii de dreapta, a observat "trei obame în pat cu Vanghelie" şi, nu în ultimul rînd, "suspensorii lui Băsescu". Tot platforme sunt şi CADI Eleutheria, unde ne vor reţine atenţia meditaţiile carteziene despre bugetofagi, o pledoarie pentru legalizarea armelor, reformarea justiţiei şi stîrpirea marxismului. VOX Publica, un spaţiu ceva mai strălucitor, ceva mai divers ca orientări politice. Logica economică şi soluţiile himerice stau bine împreună dacă ne gîndim că primul blog este vecin bun cu analizele de sorginte ştiinţifică, aplicate, şi cu rigoarea academică specifică, iar al doilea cu opiniile subiective pertinente, extrase inclusiv din experienţa auctorială de ani lungi în presa economică.

Sorin Manica este blogger, filosof politic și se ocupă de marketing online la editura NEMIRA. Publică pe Scribd.