Bloguri româneşti de muzică? Iniţial mi s-a părut simplu, înainte de a mă gândi că muzică e şi Madonna, şi Bach, şi Fărâmiţă Lambru, şi Armstrong, şi O-zone, şi The Whitest Boy Alive, ba chiar şi şamanul vreunui trib recent descoperit prin Oceania face tot muzică. Dar chiar şi limitându-ne la popcult-ul contemporan e destul de greu să ţină cineva un blog exhaustiv de muzică. De fapt, nu există blogul acela pe care să-l numeşti „sursa principală de informaţie despre ce e nou şi ce bun din ce e nou“.

Motive sunt multe. Muzica despre care se scrie pe bloguri are rar vreo legătură cu cea promovată de casele de discuri şi distribuitorii autohtoni. Iar iTunes nu merge la noi, aşa că, în cel mai bun caz, găseşti două-trei CD-uri rătăcite pe la Cărtureşti, la ceva vreme de la lansarea oficială, sau poate ai norocul să vină în România şi să îţi iei de acolo albumul. De fapt, să fim serioşi – ştim cum să facem rost de ce muzică vrem.

Dar de unde aflăm ce muzică vrem? Cei despre care ştiu că ar putea ţine un blog de muzică, n-o fac, din motive care mă depăşesc, iar mulţi dintre cei care s-au apucat la un moment dat de unul le-au abandonat pe parcurs – postările au devenit din ce în ce mai rare şi mai dezlânate, siteurile se plimbau de pe Wordpress pe Blogspot şi înapoi, uneori dispăreau pur şi simplu fără vreo explicaţie. De fapt, de muzică afli de oriunde, pentru că orice blog generalist – până şi cele de pe Voxpublica sau de pe Hotnews îşi fac din când în când timp să te mai anunţe de un album nou sau de un artist de neratat.

Şi totuşi, care sunt blogurile de muzică? Babylon Noise e printre cele constante. „It’s not about the news. It’s about the moods“, te avertizează din start. Şi despre asta e – despre descoperiri interesante, despre sounduri de oriunde. Este blogul românesc care face parte din MAP (Music Alliance Pact), o reţea de siteuri din 35 de ţări, care lansează lunar o colecţie de piese şi artişti locali care merită promovaţi în întreaga lume.

De pe freshgoodminimal afli cam tot ce mişcă în zona muzicii electronice (şi în nici un caz nu e vorba doar de minimal). Descoperi aici o comunitate artistică încă în formare – pentru scena electronică românească, este blogul esenţial.

Chestionabil, rapid, eficient, dar destul de ermetic, te anunţă când mai apare vreun album interesat, dar mai ales cine s-a mai decis să-şi ia bilet de avion spre România, pentru un concert. De cele mai multe ori, aici apare pentru prima dată ştire – nu mi-e clar dacă din cauza unor microfoane bine ascunse sau fiindcă organizatorii au nişte numere puse pe speed dial.

Ar mai fi şi Feeder, care nu e un blog de muzică, dar care adună la un loc toate concertele importante care se petrec la noi şi, din când în când, mai recomandă un album sau un single. Mai departe, trebuie să-ţi faci răbdare să scotoceşti printr-o serie întreagă de adrese, mai mult sau mai puţin actualizate constant, pentru a mai afla chestii noi şi interesante. Sunt destul de multe, şi potenţialul de-a deveni bloguri importante e mare: WetPaper, OneDay şi Groove.ro sunt evident în pole position.

Mai poți pune în bookmarks sau în RSS reader şi adresele următoare: Cosmofever, Memory Gospel, Suround Around Sound, ElectroCutare sau MuzikaMagika şi plimbă-te puţin şi prin blogroll-urile lor. La urma urmei, când vine vorba de muzică, important e să descoperi lucruri noi, iar asta nu se face decât printr-un proces de „trial and error“. De ce ar fi altfel când e vorba de blogurile de muzică?

Mihai Ghiduc este jurnalist și blogger. Blogul său, Slow Forward, e activ din 2008.