Cu timpul, am învățat că oamenii sînt case cu încăperi lăuntrice nebănuite, unde înfloresc miriștile îndată ce-s cosite. Unde merg pe sîrmă îngeri de sineală. Sau poate cu alte încăperi lăuntrice, unde zboară păsările portocalii ale fantasmelor, unde-și țin visele neciobite, vise de atingeri și apropieri, vise topitoare de caramel sau poate vise deocheate, sau poate vise sălbatice cu tundre străbătute în goană, sau poate vise de aer albastru, sau poate vise de copil cu luni de lămîie. Sau poate în încăperile astea, oamenii se așază la masă cu cei nevăzuți demult. Și aici pot spune un noi numinos, aici pot așeza stările de bine, pot face zîmbetele să circule pe fețe ca untdelemnul unei zile sfinte. Aici fiecare-și compune povestea și muzica ce-l saltă de la pămînt. Aici se pot urzi zilele alea de neuitat și vorbele cu care te trezești în alte încăperi, încăperi transversale, din pieptul altuia, unde să te simți bine poftit. Și de încăperile astea trebuie avut grijă, trebuie umblat cu pași abia simțiți, cu armonii și partituri de păsări cîntătoare, altfel se întunecă, se fac negre, opace și trebuie să mergi pe orbește. În unele încăperi depozităm te miri ce, de la o pătură moale, la o pară sau o margaretă de vară. În altele, dosim cîte un pumn mototolit în batistă sau cîte un gest ratat, vreo dorință neîmplinită. Sînt multe camere lăuntrice și nu e ușor să treci prin toate. Sînt multe, mai multe decît în casele-vagon. Și au mirosuri speciale, de lămîiță, de stătut, de doruri amare de pelin, de scorțișoară și de sărut, de inimă plină rodie. Mie îmi place să arunc cîte o privire fugară, atît cît să nu fiu băgăcioasă, în camerele lăuntrice ale altora. Alteori întorc capul, să nu le zăresc, căci nu sînt încăperi pe placul meu, acolo e frigul dospit, acolo sînt vîrtejuri vineții, guri rupte, chipuri scorojite, degete prinse în năvoade tulburi sau semeții burlești călărind pe hule de mare. Și altele se află departe, la mare distanță, în zonele mărginașe ale ființei lor. Pînă la ele e cale lungă și ai parte de multe surprize, și de surprize dintre cele cu păduri de piepteni, și dintre cele cu adulmecări. Și încăperile astea din zonele mărginașe sînt ca lăzile cu surprize din poveste.

din volumul omonim aflat în curs de apariţie în colecţia „Vorpal“ la Editura Nemira

Foto autoare: Jan H. Mysjkin