Dacă te gîndeşti bine,
A fi de cealaltă parte a umbrelor
Nu înseamnă nimic.

Paşii tăi vor răsuna pe pietrişul ud,
Pe pămîntul jilav îţi vei lăsa urmele.
Dar ce mai contează, cînd timpul
- Un timp care poate nici nu-ţi mai aparţine -
Caligrafiază singurătăţi în seara superbă,
Se opreşte o clipă, apoi trece mai departe,
Ascultîndu-ţi vocea cu nepăsare: extragi din trecut
Clipe congelate,
Pătate de sare, de lumină şi de speranţă.
Treci pe sub copacii înalţi şi tîrîi după tine
Pisicile sfrijite din parc,
Sîrguincioase firimituri ale iluziilor tale.
Şi viitorul, cum va acoperi atîta absenţă?

din volumul bilingv Ore la Mogoşoaia/Horas de Mogoşoaia, traducere de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Charmides, 2013.