Dacă citiți acest text pe dilemaveche.ro, înseamnă că ați scăpat de sfîrșitul lumii din data de 11.11.2011 și vă pregătiți deja de următorul (adică 12.12.2012). Pînă atunci, vă recomand un fantastic roman de debut despre sfîrșitul lumii, pentru care s-a întîmplat să scriu următoarea postfață:

"Dacă vă aflaţi într-o librărie şi răsfoiţi Totul contează!, vă sfătuiesc să respiraţi adînc şi să vă sprijiniţi cu un cot de raft, sau, şi mai bine, să căutaţi un scaun liber, un pătrat de parchet liniştit şi să vă aşezaţi cu cartea în braţe. Încă nu sînteţi convinşi că trebuie să citiţi acest roman, că aveţi nevoie să-l luaţi acasă şi să-i daţi gata cele 400 şi ceva de pagini ca şi cum sfîrşitul lumii ar veni mîine, iar Totul contează! ar fi singura carte pe care o aveţi în bibliotecă (pe restul le-aţi împrumutat, nici dvs. nu mai ştiţi cui). De fapt, sfîrşitul lumii nu vine mîine, ci peste treizeci şi şase de ani, o sută şaizeci şi opt de zile, paisprezece ore şi douăzeci şi trei de secunde din momentul în care începe naraţiunea. Această dezvăluire le-a fost adusă la cunoştinţă celor dintre dvs care-au ajuns, din curiozitoate sau întîmplare, pînă la pagina 17, şi lui John Junior Thibodeau, personajul principal al romanului, care la pagina 17 e încă nenăscut, plutind nepăsător în lichidul amniotic din burta mamei lui. Junior „e un fel de amalgam între mine şi probabil patru sau cinci alţi indivizi, în timp ce 20-30 % din personalitatea lui e pură invenţie”, declara Ron Currie pentru Time Out New York. Junior mai e şi a patra cea mai inteligentă persoană din istoria lumii, ceea ce face orice asemănare între el şi noi extrem de improbabilă.

Cu toate astea, vocea atotştiutoare pe care o va auzi Junior toată viaţa nu-l cruţă şi-i spune la un moment dat, pe la pagina 390: „Află că pentru a patra persoană dintre cele mai inteligente din istoria omenirii, uneori poţi fi destul de tîmpit”. Acum parcă ne-am mai împrietenit cu geniul Junior. Şi o să ne tot împrietenim, pentru că în ciuda inteligenţei lui ieşite din comun şi a deşteptăciunii noastre mijlocii, sîntem la fel: nişte indivizi cărora li se dă de trăit o perioadă limitată de timp şi care se poartă ca şi cum n-ar şti că toate or să se termine, inevitabil, la un moment dat.

Junior ştie, dar asta nu-l ajută la nimic. El află data exactă a sfărşitului lumii şi creşte cu ea atîrnîndu-i greu în buzunare, transformîndu-l într-un puşti apatic şi însingurat („Te mişti prin propria viaţă ca o stafie, eşti semiprezent, abia dacă tulburi aerul din jurul tău. Cînd stai în banca de la şcoală, cei care se uită la tine au impresia că pluteşti deasupra scaunului. Le fel se întîmplă atunci cînd mişti un obiect: de pildă, cînd iei mărul care se dă ca desert pe lîngă meniul principal sau cînd deschizi uşa de la baie, acestea par să se mişte fără ca tu să le fi atins cu mîna. Ceilalţi copii zic că eşti un Jedi sau aşa ceva”, p. 93-94). Rezumînd o bună bucată de roman într-o frază, am spune aşa: un puşti genial ştie că sfîrşitul lumii e aproape şi caută o soluţie salvatoare pentru întreaga umanitate, îndepărtîndu-se încet încet de persoanele la care ţine cel mai mult (pînă cînd... - dar aici întervine deja a doua parte a romanului).

Să nu credeţi cumva că totul se învîrte numai în jurul lui Junior. Dimpotrivă, în carte vorbesc atît de multe personaje, încît o să aveţi impresia că staţi zile la rînd în bucătăria familiei Thibodeau şi că se-aşază la masă mama melancoolică, tatăl post-Vietnam, fratele Rodney, genial pe terenul de baseball, uşor idiot în rest, Mary cu capul pe umeri şi, din cînd în cînd, în momentele importante, o voce nici noi nu ştim a cui, care-i explică lui Junior ce se întîmplă cu el şi cu lumea. Iar ce se întîmplă e chiar sfîrşitul. La finalul romanului, n-o să mai ştiţi dacă vă cheamă Thibodeau sau Popescu, atît de bine reuşeşte Currie să-şi strecoare personajele pe sub pielea cititorilor săi.

Autorul american scrie cu o voioşie molipsitoare despre autoiluzionările noastre cotidieiene, despre posibilităţile nelimitate ale ficţiunii, despre stîngăciile şi încercările noastre înduioşătoare de-a ne preface că sîntem nemuritori. E greu de crezut, dar o carte despre apocalipsă (sub forma cometei C/1998 E1, poreclite şi Distrugătorul Lumii) ajunge să-şi convingă cititorii că într-adevăr „totul contează”, „dar nu în ciuda dispariţiei tale şi a celor pe care-i iubeşti, ci tocmai din această cauză. Acest Tot e tot ce ai – buzele nevestei tale, ochii fiicei voastre, inima fratelui tău, oasele lui taică-tu şi propria ta durere – şi după acest Tot nu mai urmează nimic.” (p. 431) A mai rămas ceva de adăugat? Da. Că pînă la pagina 431, vă aşteaptă o cronică de familie plină de sarcasm şi tandreţe a Americii ultimilor decenii, un s.f. inteligent care i-ar plăcea şi lui Vonnegut, o carte scrisă brici, cu siguranţa şi generozitatea marilor prozatori.
Acum puneţi cartea sub braţ şi îndreptaţi-vă calm spre casă/ieşire.

Dacă sînteţi acasă, înseamnă că aţi cumpărat romanul lui Currie şi că aţi aflat deja ce propunere extraordinară îi face Vocea lui Junior în ultimul ceas. V-aţi gîndit proabil ce aţi fi ales în locul lui (Coasta de Azur sau încă o dată ştiţi dvs ce), aţi suspinat la finalul cu totul înduioşător şi v-aţi sunat prietenii, ca să le spuneţi ce carte bună aţi citit. Acum vă mai rămîne un singur lucru de făcut. Mergeţi la Observatorul astronomic din Bucureşti şi interesaţi-vă cum e cu asteroidul Apophis despre care se crede că se va ciocni cu Pămîntul în 2036. E bine să fiţi pregătiţi."

Bio
Ron Currie, Jr. s-a născut în 1975, într-o familie catolică şi nu prea înstărită din Waterville, un orăşel de 15 000 de locuitori din statul Maine, S.U.A., unde locuieşte şi acum. A renunţat la facultate după primul semestru şi s-a apucat de tot felul de joburi sezoniere (a lucrat mai ales ca bucătar în diverse restaurante), a călătorit şi a început să publice proză scurtă  în reviste şi antologii cum ar fi Quarterly Review, The Sun, Ninth Letter, Swink, The Southeast Review, Glimmer Train, The Cincinnati Review etc.

În 2007, i-a apărut prima carte, God is Dead, o colecţie de povestiri suprinzătoare şi întunecate, care a cîştigat premiul Young Lions Fictions, acordat de Biblioteca Publică din New York, şi premiul Addison M. Metcalf al Academiei Americane de Arte şi Litere. Everything Matters!, romanul său de debut, a fost inclus pe lista celor mai bune apariţii ale anului 2009 de Los Angeles Times, National Public Radio şi Amazon.com

În prezent, scrie şi rescrie a treia carte, în care vrea să „explice psihologia zombie”.

Despre Totul contează! a scris Claudiu Constantinescu aici