Deodată, glasul mamei se aude pe hol strigîndu-mă: – Bogdaaan!!! – Da, mamă. Ce s-a întîmplat? – Am fost la şedinţa cu părinţii, iar profesorii mi-au dat rezultatele tale la învăţătură. Ce note sînt astea la tine?! La engleză 5, la română 7, la matematică 6, la istorie 8, la franceză 4? – Păi... – Nici un „păi“! De astăzi te pui cu burta pe carte. Ai înţeles? Deodată, o voce amplificată de un megafon răsună pe fereastră pînă la noi. – Lume, lume, se fac alegerile pentru Moşul Anului. Alegeţi-vă Moşul preferat care să vă aducă în dar o zi de vis şi îl veţi avea! Candidaţii sînt: Moş Crăciun, Moş Nicolae, Moş Ene şi Moş Dan-An-Pan. Numai copiii au drept de vot! Cine este Moşul Dan-An-Pan? Curios, i-am întrebat pe toţi cine este acest ciudat Moş, dar fiecare dintre cei chestionaţi mi-a dat acelaşi răspuns: „Uită-te deseară la televizor şi vei afla!“. Seara, momentul adevărului sosi. – Mă numesc Ioan Dinescu, iar acestea sînt ştirile serii. Alegerile „moşeşti“ sînt în toi, dar unii alegători au nelămuriri. Toţi au auzit de Moş Crăciun, Moş Nicolae, Moş Ene, dar oare cine o fi acest Moş Dan-An-Pan? Ei bine, iată un interviu în exclusivitate cu noul nostru candidat. Dau legătura colegei mele... Un bătrînel micuţ de statură, cu barba roşie, ochii albaştri, cu chelie, îmbrăcat în verde şi roz apăru pe ecran. – După cum ştiţi, nimeni nu-i perfect, totuşi fiecare merită o şansă, îşi începu el discursul. Încă de la naştere mi s-a demonstrat acest lucru, deoarece însuşi numele meu este o dovadă a imperfecţiunii umane. Ofiţerul de la Starea Civilă îi citea copilului său aventurile lui Peter Pan şi întocmea în acelaşi timp actele nou-născuţilor. Cînd a ajuns cu lectura la ziua de naştere a lui Peter Pan, trebuia să completeze certificatul meu, iar pentru faptul că băiatul era foarte mic şi cînta, în loc de „La mulţi ani, Peter Pan!“, „Mult an Pan!“, am ajuns să port numele de Dan-An-Pan. – Ce poveste interesantă, domnule! spuse reporteriţa. Şi ce veţi face pentru copiii de pretutindeni pentru a le oferi o zi de vis? – Cînd eram mic, părinţii mă criticau mereu din orice. Expresiile: „ai dat cu bîta-n baltă“ sau „ai făcut-o lată“ îmi erau mai mult decît familiare, aşa că de atunci mi-am dorit mereu o zi în care să nu-mi spună nimeni ce să fac, o zi în care să fiu perfect pentru ei şi să pot fi dat drept exemplu. O astfel de zi o să primească toţi copiii din această lume dacă mă votează pe mine! Eu cu cine votez? Neştiind pe cine să votez, mi-am întrebat colegii de la şcoală ce vor face, dar ei erau la fel de nedumeriţi ca şi mine. – Ei bine, voi ce părere aveţi de Moş Dan-An-Pan? Mie mi s-a părut OK. – Şi mie, iar eu chiar aş avea nevoie de o astfel de zi, dar Moş Nicolae şi Moş Crăciun ne-au înveselit atîtea zile de sărbătoare, iar Moş Ene este cel mai important, căci fără el nu am putea dormi... – Mihai, din păcate Moş Ene are bugetul veseliei şi al magiei cam limitat, aşa că tot ce poate să facă este să ne adoarmă trei zile şi trei nopţi şi să ne dea periodic cîte un vis de 10 secunde mai mult sau mai puţin plăcut. – Ai dreptate! Moş Ene nu poate fi Moşul Anului. – Dar Moş Nicolae crezi că ar avea ceva şanse? mă întrebă Andrei. – Nu ştiu, dar eu nu îl votez! Nu se poate compara cu Moş Crăciun. Mie personal mi-a adus un băţ drept cadou, iar mama l-a folosit cu atîta îndemînare şi precizie, încît săracul meu poponeţ a fost vînăt tot anul. – Înseamnă că lupta se dă între Moş Crăciun şi Moş Dan-An-Pan, constată Andrei. – Haideţi mai bine să mergem mîine la MSCMD (Marea Sală de Candidatură a Moşilor Darnici), pentru că e zi de vot. Zis şi făcut! Următoarea zi, deîndată ce clopoţelul şcolii s-a îndurat de săracii elevi şi a sunat de ieşire, noi am luat-o drept către acel loc pentru a ne alege moşul. Ajunşi în curtea instituţiei, o voce caldă şi primitoare vorbi la microfon: – Domnilor şi domnişoarelor, să-i ascultăm pe candidaţii noştri, după care vom deschide sălile de vot. Fiecare candidat va avea la dispoziţie cîte 60 de secunde pentru a ne răspunde la întrebarea „De ce vreţi să vă votăm?“. Primul va vorbi Moş Ene! – Dragi copii, ştiu că zilnic sînteţi suprasolicitaţi de profesori cu temele, cu învăţatul, că nu mai aveţi timp de odihnă, iar în cele din urmă, cînd trebuie să vă culcaţi la o oră tîrzie, aveţi insomnii. Ei bine, uitaţi de ele! Moş Ene vă aduce un somn lin şi luuung cu vise 100% frumoase.Votaţi-l pe Moş Ene pentru vise 100% frumoase! – Moş Nicolae, e rîndul dumitale! – Frumoşii mei, am auzit de prin şcoli că există copii care învaţă, sînt sîrguincioşi şi alţii care nu învaţă şi sînt obraznici. Moş Nicolae îi va răsplăti pe cei care sînt sîrguincioşi cu cadouri frumoase, iar celor mai puţin sîrguincioşi le va aduce o jordie pentru a se îndrepta şi nişte dulciuri pentru a le arăta că moşul îi iubeşte şi pe ei. Pentru copiii buni răsplătiţi pe cinste: votaţi-l pe Moş Nicolae! – Acum mata, Moş Crăciun! – Ho, ho, ho, dragii moşului, am primit încă din vară scrisorile voastre, aşa că sînt sigur pe cine veţi alege. Pentru păpuşi Barbie, maşini de curse şi săbii de ninja sub brad, votaţi-l pe Moş Crăciun! – Iar acum, ultimul moş, un personaj mai puţin cunoscut, Moşul Dan-An-Pan! – Pentru o zi de libertate totală, libertate pe care n-aţi avut-o niciodată, Moşul Dan-An-Pan este ideal pentru voi. Deci, votaţi-l pe Moşul Dan-An-Pan, Moşul copiilor perfecţi care vor primi orice de la părinţii supuşi şi imperfecţi! După aceste discursuri foarte interesante, am pornit către urne, neştiind pe cine să votez. Toţi au fost foarte convingători, dar parcă tot mi-aş dori o mamă care să nu mă mai critice mereu, aşa că îl voi vota pe Moş Dan-An-Pan. După ce am ieşit din cabină şi am introdus buletinul de vot în urnă, am plecat acasă. În restul zilei, mi-am terminat temele pentru şcoală în acompaniamentul reproşurilor mamei pentru nu mai ştiu ce nimicuri, aşteptînd cu nerăbdare ştirile de seară. – Lupta pentru titlul de Moşul Anului a fost foarte strînsă şi plină de suspans, dar şi de surprize – a spus prezentatorul. Pe locul 4 a ieşit Moş Nicolae cu 10% din voturi, locul 3 l-a luat Moş Ene cu 25% din voturi, locul 2 Moş Crăciun cu 32% din voturi şi, surpriza surprizelor, Moşul Anului este Moş Dan-An-Pan cu 33% din voturi! Pe ecran apăru chipul moşului cîştigător. – Dragii mei copii, mă bucur că m-aţi ales drept Moşul vostru şi promit să nu vă dezamăgesc, aşa că, pentru a nu vă face să aşteptaţi pînă la sărbătorile iernii, puteţi sărbători ziua Moşului Dan-An-Pan a doua zi după alegeri, adică mîine. Vă urez multă distracţie şi fiţi cît mai perfecţi în ochii părinţilor! Repede, repede, în pat! Trebuie să mă culc devreme pentru a profita de ziua în care nu voi primi absolut nici o critică! Va fi minunat!Ziua Moşului Dan-An-Pan– Bună dimineaţa, somnorilă! Da’ ştiu că ţi-a fost somn – spuse o voce cunoscută, dar pe un ton neobişnuit de cald şi prietenos. – Cît este ora? – E miezul zilei! Ora 12,00. – Trebuie să merg la şcoală. Am chiulit deja de la primele patru ore! – Stai acasă! Băiatul meu perfect nu trebuie să-şi mai bată capul cu şcoala! – Poftim?! Cine eşti tu şi ce ai făcut cu mama mea? – Dar sînt mama ta, prostuţule! „Dar... ea nu vorbeşte aşa, nici nu zîmbeşte (prea mult) şi nici nu rămîne dimineaţa acasă“ – am gîndit eu surprins. – Ce s-a întîmplat, scumpule? De ce nu mai vorbeşti? Sau vrei un cadou ca să te înveselească? Poftim jocul „Misiune Imposibilă 4“ pe care ţi-l doreai atît de mult. – Mmm... mulţumesc, dar nu ştiu ce să spun! – Nu trebuie să spui nimic, trebuie doar să-l joci. Astfel am început să mă distrez cu el. Grafica este super, iar povestea mi-a plăcut dintotdeauna. Deodată maţele încep să îmi chiorăie de foame. – Mamă? Ce mîncăm? – Ce doreşti tu, dragule! Alegerile tale sînt întotdeauna perfecte! – Ouă cu şuncă! În cinci minute draga mea mămucă soseşte, dar cumpărăturile erau cam... ciudate. – Mamă! Majoritatea ouălor sînt sparte, iar şunca este murdară, ca şi cum ar fi fost scăpată pe jos... – Îţi place? Este un stil unic de a face cumpărături. Eu făceam cumpărăturile într-un mod învechit. Tu mi-ai arătat cum să le fac! – Mai bine comandăm o pizza! Aceasta fu mîncarea mea pe toată ziua. Apoi, mama s-a apucat de curăţenie, dar în loc să pună la loc hainele în dulap şi să spele unele farfurii murdare, aceasta scoase toate tacîmurile şi le aruncă prin bucătărie, scoase toate hainele şi le aruncă prin dormitoare. – Mamă!!! Ce faci? – Fac curăţenie într-un mod perfect! Aşa cum o făceai şi tu în camera ta! Întotdeauna cînd spuneai că ţi-ai curăţat-o, găseam toate lucrurile împrăştiate! N-am mai zis nimic şi am plecat să mă uit la televizor, dar – surpriză! – nu mai era curent. – Mamă! De ce nu mai avem curent? – Nu ştiu, eu am plătit facturile în cel mai perfect mod! Am luat ca exemplu cum îţi faci tu temele. – Dar... dar eu îmi copiez temele în clasă! – Exact! Aşa am făcut şi eu! Am dus facturile vecinului ca să le plătească el. Dar nu-ţi face griji! Uite, ţi-am cumpărat un trening de firmă. Este de la Nike. – Gata, mi-a ajuns! Nu vreau trening de firmă, nu vreau pizza la toate mesele, ci o vreau pe mama mea cea adevărată, care mă critică mereu. Cu greu trec peste „ziua băiatului perfect“ şi adorm. Cînd mă trezesc, lîngă patul meu o văd pe mama, cea care mă critica mereu. Nu-mi mai încap în piele de bucurie! – Să înţeleg că nu ţi-a plăcut ziua Moşului Dan-An-Pan? – Nu, nu mi-a plăcut! O vreau pe mama mea adevărată, nu să am multe cadouri şi o casă dezorganizată. – Cred că o zi a Moşului Dan-An-Pan ar trebui să existe măcar o dată pe an pentru voi, copiii, să nu uitaţi cît de importanţi sînt părinţii voştri, iar atunci cînd vă critică vă vor doar binele, chiar dacă mai exagerează din cînd în cînd.Bogdan Cătălin MEREUŢĂ, clasa a VII-a, Şcoala nr. 40 „Iulia Hasdeu“, Galaţi