1. „Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul“, zice o veche zicală. Adică, dacă nu face pe deşteptul. El se crede superior celorlalţi. Această zicală este emblema parvenitului.

2. Cel mai periculos este prostul capsoman. Acestuia poţi să-i aduci orice argument de bun-simţ, orice demonstraţie că nu are dreptate, căci el o ţine pe a lui. Aceştia sînt paranoici – boala ideilor fixe. Să te ferească Dumnezeu de astfel de oameni cînd ajung în posturi de decizie!
3. Conducătorii deştepţi, indiferent de nivelul postului de conducere, se înconjoară de subalterni inteligenţi, chiar mai inteligenţi decît ei. Trebuie numai să ştie să-i folosească.
4. A fost nea Nicu prost? Bineînţeles! Începînd din 1973-1974 s-a înconjurat numai de proşti care n-aveau alt rol decît să aprobe ce zicea şi hotăra el. Adică, „ce idee genială aţi avut, tovarăşe secretar general!“.
A fost un caz tipic de conducător prost.
5. Şi oamenii inteligenţi fac prostii. Dar omul inteligent recunoaşte, măcar în sinea lui, că a greşit, şi asta îl face să nu mai repete prostia.
6. Mai există şi categoria celor care se fac că nu pricep ceea ce le spui, asta traducîndu-se prin „a face pe prostul“.
7. Mi-a plăcut articolul dlui Dan Ungureanu pentru că are mare dreptate, punînd punctul pe „i“.
 
M. COSTEA

str. Cameliei nr. 16, bl. 30, sc. B, ap.38, Ploieşti