(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 83, aprilie 2013)

 

„Cărţile vor rămîne offline“

Librăriile Humanitas au trecut, în ultimul an, printr-un intens proces de rebranding. Transformarea a vizat însăşi funcţia librăriilor, care au devenit, din magazine de cărţi, un soi de mall-uri culturale. Ştefania Oprina e o tînără visătoare care crede nu numai în viitorul cărţii tipărite, ci şi în viitorul librăriilor.

Librăria de la biserica Kreţulescu a fost reamenajată şi seamănă acum cu o cafenea. O cafenea literară, bineînţeles, căci obiectivul principal, acela de a crea un spaţiu prietenos pentru iubitorii de carte, nu a fost neglijat de arhitecţi. Pasajul pietonal care duce la librărie a fost renovat, în faţa vitrinei sclipitoare sînt acum scaune şi mese de cafenea. Librăria e mai primitoare, te întîmpină altfel. În plus, s-a deschis şi un departament de muzică, bine garnisit, la etaj. Librăriile se schimbă la faţă. Dacă la Kreţulescu a fost nevoie de intervenţie într-un spaţiu deja existent (bine situat pe harta traseelor culturale din Bucureşti), noul spaţiu de la Cişmigiu a fost gîndit, de la bun început, ca o librărie-cafenea. Designul a fost conceput special pentru a crea un spaţiu util şi plăcut, destinat lansărilor de carte şi dezbaterilor. Mobilierul e foarte funcţional. Cărucioarele în care sînt ţinute cărţile pot fi mutate cu uşurinţă, din sertare se constuieşte un podium: e un spaţiu cu geometrie variabilă. Librăria te întîmpină cu arome de cafea bună şi ambianţă muzicală incitantă. "Vrem să ţinem clienţii cît mai mult în librărie. Şi să le facem şederea cît mai plăcută" - spune Ştefania Oprina, PR manager al librăriilor Humanitas.
În afară de ambianţă, publicul e atras de tot felul de evenimente. De pildă, de întîlniri cu autori - cum a fost, de exemplu, aniversarea a 20 de ani de la apariţia primei ediţii a volumului Nostalgia de Mircea Cărtărescu. Sau de serate literare: o dată pe lună, la librăria Kreţulescu, Smaranda Bratu Elian organizează "Serile italiene" (cea mai recentă serată a avut ca punct de plecare romanul Accabadora de Michela Murgia); la librăria Humanitas - Cişmigiu se fac serate de literatură japoneză.
Emisiunea lui H.-R. Patapievici Înapoi la argument îşi căuta locul, iar librăria de la Cişmigiu e noua gazdă. A fost o emisiune de succes, trebuia să ajungă din nou la public, librăria ţine acum locul studiourilor TVR.
"Avem foarte multe solicitări din partea editurilor să organizăm diverse lansări de carte aici, la librăria de la Cişmigiu. Pînă acum, cele mai multe evenimente au fost în jurul cărţilor apărute la Humanitas, însă organizăm evenimente şi pentru alte edituri." Librăria nu mai e un spaţiu dedicat exclusiv vînzării de carte. Produsele s-au diversificat. Sînt tot mai multe evenimente. E un alt gen de divertisment. Care e publicul acestor evenimente? "Întotdeauna e altfel, la fiecare eveniment sînt alţi oameni, alte haine, alte priviri." Cel mai trăznit eveniment a fost o reuniune la douăzeci de ani de la terminarea liceului, organizată în librărie.
Din cele 17 librării Humanitas (din Bucureşti şi din ţară), multe sînt situate în clădiri istorice. Clădirea de pe Calea Victoriei, care găzduieşte librăria Humanitas-Kreţulescu, încă mai poartă pe faţade urme de gloanţe trase în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Librăria de la Cişmigiu e într-un imobil cu o poveste cu adevărat zbuciumată. Fostul Palace Hotel, construit în 1912, a fost naţionalizat pe la începutul anilor '50 şi transformat în Hotel Cişmigiu. Între 1989 şi 1995, clădirea, avariată puternic de cutremurul din 1977, a devenit cămin al Facultăţii de Teatru şi Film. Retrocedat în 2001, imobilul a fost vîndut apoi unei companii imobiliare care, după consolidare şi renovare, l-a readus în starea de acum: la parter e librăria, la etaj sînt birourile Institutului Cervantes.

„Să iasă librăria din librărie“

Toţi librarii sînt tineri. "Pentru angajarea la librăria de la Cişmigiu am schimbat un pic procedurile. Au fost nişte interviuri colective, am încercat să angajăm echipe, mai degrabă decît librari. A durat foarte mult. În plus, cum librăria încă nu se deschisese, dar angajările erau făcute, am avut timp de practică: oamenii au lucrat mai întîi o perioadă în celelalte librării. Şi au putut să-şi însuşească noua formulă."
Există şi cereri care nu pot fi onorate? "Se întîmplă rar. La Cişmigiu, unde există un spaţiu destul de mare, avem o selecţie foarte variată. Dacă lipseşte ceva, verificăm stocul şi ne trimitem clienţii la librăria de la Kreţulescu, de pildă, aflată în apropiere. Altminteri, putem să facem o comandă către editură."
Publicul Humanitas e diferit de publicul altor librării. "Cei mai mulţi dintre cititorii noştri au peste 40 de ani şi caută cărţi de filozofie şi de istorie" - spune Ştefania Oprina, care a lucrat, vreme de un an, ca librar, la Librăria (Humanitas) din fundul curţii. Însă e greu să faci un portret-robot. Ca să ajungă de la editură în librărie şi apoi la cititori, cartea trece (şi) prin mîinile ei. Pe la departamentul de PR & marketing. Treaba Ştefaniei Oprina e ca "librăria să iasă din librărie". Adică să "ambaleze" cărţile şi tot ce produce librăria şi să le exporte spre publicul care ar putea fi interesat. "Am grijă ca fiecare librărie, din fiecare oraş, să fie conectată la teatru, operă sau alte întreprinderi culturale." Tot ea gestionează şi relaţia cu celelalte edituri. Sau mijloceşte relaţia dintre cititori şi autorul lor preferat, organizînd, de pildă, sesiuni de autografe.

Clienţi dificili

Ştefania Oprina s-a înscris la Facultatea de Litere pentru că ştia că Ioana Pârvulescu preda acolo. O citise şi voia s-o cunoască. La Litere a învăţat să citească. Adică: să citească mult de tot. Unul dintre primele joburi: librar la Humanitas. "Oamenii cred că, dacă eşti librar, vinzi cărţi. De fapt, te duci într-o lume pe care ţi-o creezi singur, cu fiecare client, cu fiecare carte. Am fost librar timp de un an - a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea." Cel mai mult îi place să citească şi să recomande cărţi. "Ador să primesc o comandă grea. Îmi plac clienţii dificili - cei care nu ştiu exact ce vor." De pildă, i s-a cerut, de către "o doamnă între două vîrste, divorţată recent", o carte în care să fie o poveste de dragoste, în care scriitorul să fie blînd cu personajele, în care nici unul dintre eroi să nu păţească ceva rău. "A fost cumplit de greu să găsesc ceva. Dar poate citesc eu ce nu trebuie". Cea mai amuzantă comandă a fost "Micul Prinţ pentru adulţi". Da, aţi citit bine, un client voia Micul Prinţ fără desene, fiind convins că binecunoscuta (şi singura) versiune e, de fapt, varianta prescurtată şi ilustrată pentru copii a unui roman "serios", pentru oameni mari.
Dincolo de plăcerile şi deliciile meseriei de librar, Ştefania Oprina nu uită să povestească şi despre corvezile cotidiene: "Să recomanzi cărţi e cea mai plăcută parte a muncii. E ce se vede. De fapt, cel mai mult timp îl petreci etichetînd cărţi. Sau aranjîndu-le la raft. Sau plasînd dispozitive anti-furt. Sau ambalînd cărţile pentru retur."

Rostul librăriilor

Amazon.com anunţă, de la un an la altul, cifre de afaceri tot mai mari. În Europa, librăriile - mai ales cele mici, independente - sînt tot mai puţine: presiunea e prea mare, magazinele virtuale cîştigă tot mai mult teren, cărţile în format electronic se răspîndesc rapid. În curînd, o să citim numai de pe device-uri. Ce rost mai au librăriile? "Nu cred că se va întîmpla prea curînd. Cărţile tipărite nu vor fi înlocuite de cele în format electronic. E o plăcere atît de mare să pui post-it-uri pe fiecare pagină încît nimeni şi nimic nu va putea înlocui asta. Cărţile vor rămîne offline. Cel puţin o perioadă" - afirmă, cu o siguranţă contagioasă, Ştefania Oprina.
Într-adevăr, revoluţia electronică încă se lasă aşteptată: oamenii citesc, bine mersi, cît citeau şi pînă acum, iar cine şi-a luat e-book citeşte, tot bine mersi, de pe un ecran de mărimea unei foi de hîrtie. Dispozitivele sînt acum mai fiabile, în special mai ergonomice. Contractele de drepturi de autor s-au modificat pentru a include şi drepturile pentru formatele digitale. Piaţa e aproape pregătită din punct de vedere tehnic. Publicul, însă, nu. Cititorii de e-book sînt încă foarte puţini. Şi - cel puţin în România - nici cei care cumpără cărţi din magazinele virtuale nu sînt prea numeroşi. Printre altele, poate şi pentru că nu vor să-şi răpească plăcerea de a intra într-o librărie reală.

Matei MARTIN

fotografii de Lucian MUNTEAN