New Orleans: poveşti şi povestaşi

Lucian Dan TEODOROVICI
7 decembrie 2010
 New Orleans: poveşti şi povestaşi jpeg

(Apărut în Dilemateca, nr. 54, noiembrie 2010)

Pe drumul dinspre New Orleans spre casă, neavînd somn, mi-am făcut, în mod uşor caraghios, planul de amintiri. Mai exact, dat fiind că am fost rugat să scriu „cîte ceva”, despre ce s-a întîmplat acolo, în două-trei publicaţii, am căutat să găsesc subiecte diferite, convins că-mi va fi totuşi greu. Poate a fost şi din cauza fusului orar, care trecea pe lîngă avionul în care mă aflam în ritmul norilor şi-mi provoca un nesomn însoţit de-o avalanşă de gînduri, poate a fost exclusiv „vina” New Orleans-ului – cert e că, într-un timp relativ scurt, am găsit suficiente subiecte diferite cît să trimit, la nevoie, tuturor publicaţiilor din România. Sau cam aşa ceva, nu vreau să par lipsit de modestie.

Vreau să spun de fapt, sînt convins că s-a înţeles, că rareori mi s-a întîmplat, după vreo călătorie, să fiu impresionat de atît de multe lucruri, să am atît de multe poveşti pentru oricine ar fi dispus să le asculte sau, în cazul de faţă, să le citească. În primul rînd, poveşti despre muzică, poveşti despre o atmosferă cum n-am mai întîlnit nicăieri. Poveşti despre Bourbon Street, comercializata, dar încă originala stradă celebră a New Orleans-ului. Poveşti despre Frenchmen Street, acolo unde îi descoperi pe veritabilii jazzmani ai Americii, care ar fi celebri poate în altă parte a lumii, dar care se mulţumesc să fie doar „grupuri de stradă” în New Orleans. Despre Mississippi, pe malurile căruia nu vezi nici crocodili, cum te aştepţi, nici castele, cum ai văzut pe malurile altor fluvii celebre, ci doar fabrici vechi, unele dezafectate, dar care îşi cîştigă farmecul tocmai din asta. Despre „Who Dat”, cîntec de menestreli, preluat în jazz şi apoi de către galeria de fotbal a echipei oraşului, transformîndu-se în prezent într-o marcă bună de pus pe orice, de la tricouri la ceasuri, de la cercei la steaguri. Who Dat Nation. New Orleans. Despre Katrina, celebrul uragan pe care locuitorii l-au luat acum „la şuturi”, ironizîndu-l, provocîndu-l, dîndu-i bobîrnace în diverse inscripţii, tot pe tricouri, dar nu numai, marcîndu-şi astfel victoria. Căci, în ciuda dezastrului din 2005, azi senzaţia pe care ţi-o dau locuitorii din New Orleans este aceea că, în urma teribilului „meci”, învingători prin knock-out au ieşit oamenii.

Poveşti, spuneam. Poveşti de spus la întoarcere. Dar pentru poveşti am plecat noi de fapt acolo. Să vindem castraveţi grădinarului, s-ar putea spune. Dar, din fericire, cred că am făcut-o bine. Proiectul „1001 de nopţi în New Orleans”, iniţiat de Ruxandra Cesereanu şi de Andrei Codrescu, susţinut de ICR New York şi ICR Bucureşti, a pus faţă în faţă, într-un „concurs de poveşti”, şase români şi şase scriitori din New Orleans, aceştia din urmă „ajutaţi” serios de cel mai pregnant dintre ei, adică tocmai de româno-americanul Andrei Codrescu. Glumesc puţin. Pentru că Andrei Codrescu a fost, de-a lungul serilor de festival, măcar în egală măsură român şi american. Iar confruntarea n-a fost chiar o confruntare, deşi oficial (adică pe materialele de prezentare) lucrurile sunau aşa: „Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Marius Conkan, Bogdan Odăgescu, Lucian Dan Teodorovici, and Florin Lăzărescu will face NEW ORLEANS CHAMPIONS Dave Brinks, Andrei Codrescu, Bill Lavender, Jessica Faust-Spityfaden, R. Moose Jackson, James Nolan and DeWitt Brinson”. Totul sub provocatorul slogan: „Nights of creole arabesque & Transylvanian-Moldavian fascination: A battle of the bards!”.

Punerile în scenă 

N-o să insist asupra felului în care ne-am prezentat noi, românii. Nu e cel mai indicat lucru, aş fi subiectiv. Trebuie să spun însă măcar că, atît din reacţiile publicului (publicurilor, căci au fost mai multe, de-a lungul desfăşurării festivalului), cît şi din reacţiile în particular, lecturile noastre au fost bine primite şi, ceea ce e mai important, au fost oameni care mi-au spus, ulterior, că le-am stîrnit interesul faţă de România.

Cîteva cuvinte însă despre scriitorii americani. Despre show-ul care a devenit literă de lege acolo, chiar şi-atunci cînd vorbim de literatură. Aici poate părea exagerat, ba chiar lipsit de bun-gust faptul că mă arăt impresionat de felul în care s-au desfăşurat apariţiile povestaşilor din New Orleans. Însă entuziasmul meu se bazează pe contactul direct, pe atmosfera de acolo. Fiecare dintre cei care au intrat „în scenă” (de fapt, pe scena improvizată din barul Gold Mine Saloon) n-a venit doar cu povestea proprie, ci şi cu o „montare” a ei, spectaculoasă vizual. Au declamat şi au cîntat anumite fragmente. Şi-au pus pălării imense, haioase. Au stîrnit hohotele publicului cu talente de stand-up comedy. Am avut parte inclusiv de lectura unei marionete foarte simpatice, ajutată de un ventriloc la fel de simpatic şi mînuită chiar de autoare. La rîndul ei foarte simpatică, altfel nu se putea.

O mai spun o dată: mi-au plăcut punerile în scenă. Mi-au plăcut povestaşii cu calităţi de actori. M-au făcut să mă gîndesc în contrapartidă, n-am de ce să mă feresc s-o spun, la sălile noastre plictisite uneori de lectura vreunui scriitor, cu oameni care zîmbesc amabil, fără să asculte ce se citeşte, din obligaţie, uitîndu-se în mod repetat la ceas pentru a scăpa de „corvoadă”. Nu spun că toate sînt aşa la noi. Dar sînt şi aşa. Şi nu ştiu dacă ceea ce am văzut acolo e un model de urmat, nici măcar eu nu sînt convins. Sînt sigur doar de faptul că m-am simţit bine, că am ascultat cu mare interes fiecare fragment, că la sfîrşitul fiecărei seri regretam că se încheia. Nu mi-am pregătit însă nici o morală pentru finalul acestor păreri, exprimate aici. Nici n-ar fi fost cazul.

Iar pentru că am vorbit deja de final, aş mai avea un singur paragraf. Unul în care să mă întorc la atmosfera generală din New Orleans, la ceea ce m-a impresionat cel mai mult acolo, devenind astfel, în ciuda diversităţii poveştilor cu care m-am întors, un laitmotiv al textelor mele despre această călătorie. Am plecat convins că voi descoperi acea Americă pe care mi-o formasem în minte de multă vreme: de o mîndrie exagerată, cumva de faţadă, manipulată prin cinematografie şi nu numai. Am descoperit, în schimb, în discuţiile cu nenumăraţi oameni, inclusiv homeleşi cu care am avut curiozitatea să intru în vorbă, o bucurie de a trăi autentică, însoţită de o mîndrie reală, fără resentimente, fără ura de sine pe care, din păcate, o avem noi de multe ori. Am apucat deja să scriu undeva că, din motivul ăsta, al oamenilor pe care i-am descoperit, m-am îndrăgostit de New Orleans. Dar tot acolo, din acelaşi motiv, m-am antrenat să iubesc România. Ţin să închei în felul ăsta şi aici, cu riscul asumat al patetismului.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.