Mihai Lungeanu - regizor

6 martie 2013
Mihai Lungeanu   regizor jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 81, februarie 2013)

„Asculţi şi vezi“

„Teatrul radiofonic se vede cel mai bine cu ochii închişi“, crede Mihai Lungeanu. Regizorul a produs zeci de spectacole pentru scenă şi pentru radio. Şi este la originea unui program de educaţie teatrală pentru tineri. La „Ora de educaţie teatrală“ nu va da lecţii de teatru, ci va încerca să intre în dialog cu elevi de la două licee din Bucureşti, folosindu-se de mijloacele teatrului.

Astăzi, oamenii folosesc cuvîntul radio fără să ştie exact la ce se referă. Televiziunea e ceva clar, radioul, însă, e un termen ambiguu. Într-un fel, nici nu e de mirare, de vreme ce aparatul de radio a dispărut din multe case sau, chiar dacă există, nu este folosit. "Mulţi tineri nu reuşesc să facă distincţia între aparatul de radio, instituţia care produce conţinutul radiofonic şi programele propriu-zise - ceea ce se aude cînd dai drumul la aparat", spune Mihai Lungeanu.
"Ora de educaţie teatrală" de la radio şi-a propus patru ţinte. "Să-i învăţăm pe copii dicţia şi să-şi exerseze memoria; apoi să-şi îmbogăţească vocabularul; încercăm să le stimulăm, prin exerciţii, creativitatea; în fine, le propunem cîteva lecţii de retorică. La finalul programului, toţi cei implicaţi vor realiza un dialog sau o scenetă." "Ora de educaţie teatrală" se numeşte acest proiect. Care e, totuşi, raportul cu teatrul? "E vorba de mijloacele de expresie teatrală. Copiii fac teatru oricum, ei joacă în fiecare zi rolul de elev, de fiu sau fiică, de călător cu tramvaiul etc. Rolurile acestea succesive nu sînt conştientizate, nici asumate. Conştientizarea rolului îi ajută să fie pregătiţi, să-şi înţeleagă rostul", spune Lungeanu. Însă lecţiile nu sînt... lecţii. Mihai Lungeanu vrea să evite tocmai acest raport de autoritate dintre pedagog şi elev. "Ora de educaţie teatrală" se vrea mai degrabă un program echilibrat, de comunicare egală. Regizorul îşi aminteşte una dintre lecţiile pe care le-a primit în tinereţe, în cadrul Institutului de Teatru: "Profesorul, întrebat de noi cum se face teatrul, ne-a replicat foarte clar: «Eu nu sînt aici să vă spun cum se face. Treaba mea e să vă spun cum nu se face. Fiecare trebuie să descopere singur calea»."

Cum nu se face

Coincidenţă sau nu, prima etapă a acestui program, la care participă 12 elevi aleşi de la Colegiul "Iulia Hasdeu" şi de la Liceul Tehnologic de Mecanică Fină Bucureşti, a fost lansată chiar în Ziua Mondială a Radioului. Obiectivul principal este de a-i ajuta pe tineri să comunice corect, să vorbească bine într-o lume în care limba română este stîlcită de pronunţii greşite, de dezacorduri şi de nonsensuri grave. Elevii vor lucra în compania lui Mihai Lungeanu, pînă la sfîrşitul anului şcolar, cînd vor concepe o lucrare finală. O bună parte a materialelor de studiu e oferită de Mediateca "George Enescu" (filme, înregistrări audio etc.).
Mihai Lungeanu a regizat zeci de spectacole la Teatrul Naţional Radiofonic. E instituţia teatrală cu cei mai mulţi actori - nici un alt teatru nu are atîta libertate de a-şi alege echipa artistică. Şi e teatrul cu cel mai mare număr de spectatori. Libertate înseamnă (şi) constrîngere. Iar audienţa înseamnă responsabilitate. Cum îşi alege regizorul textele pe care le montează la radio? Aceasta ar fi, după spusele sale, principala misiune: găsirea acelui text care să fie cel mai bine servit de forma de teatru radiofonic. "Cînd am ajuns în radio, am descoperit valoarea cuvîntului. În spatele cuvîntului stă o acţiune evidentă. Textele pe care le caut trebuie să corespundă cu criteriile şi atitudinile pe care le împărtăşesc. Un text devine, pentru mine, radiofonic în momentul în care, în spatele cuvintelor scrise, descopăr sunetele care pun în valoare sensurile mele. Există o anumită dramaturgie pe care o agreez, însă, dincolo de preferinţele estetice sau literare, se află această cerinţă aproape tehnică." Cum sună Hamlet la radio? E "montabil", crede Lungeanu, însă el preferă dramaturgia nouă sau necunoscută, căci, difuzînd la radio astfel de spectacole, poate oferi autorului şansa de a intra în relaţie cu piaţa. Altminteri, nu a lucrat cu texte majore pentru că adesea timpul de audiţie pe care îl are la dispoziţie - cam o oră - nu-i permite să dezvolte teme "grele".

Fiecare cuvînt are în spate o geografie

Care e abordarea în cazul textelor literare? "Sînt aceleaşi căi. În măsura în care textul literar conţine temele sau imaginile pe care le poţi servi prin sunet, ele sînt dramatizabile pentru radio. Dacă textul e bun, ţesătura dramatică devine străvezie şi vezi, în spatele cuvintelor, canavana dramatică. Dar aceasta e un tip de experienţă care se cîştigă pe parcurs."
Ce e diferit pentru un regizor de teatru radio? Teatrul de scenă presupune săptămîni, poate chiar luni în care materialul are timp să se coacă, în care regizorul poate să se îmbogăţească cu reacţiile actorilor, să comunice şi să-şi dezvolte planul. Teatrul radiofonic are avantajul - care poate fi şi dezavantaj - că procesul se derulează într-un timp foarte scurt. Regizorul trebuie să vină pregătit de acasă. "Fiecare cuvînt are în spatele lui o geografie, fiecăruia trebuie să-i acorzi libertatea de mişcare, să vezi cum con-sună. E un întreg caiet de regie în textul pe care îl dai actorului să-l citească."
Experienţa e însă dramatic diferită, şi pentru actori. Izolaţi într-o cameră antifonată, în momentul în care înregistrează spectacolul, interpreţii au, în primă instanţă, doar un singur spectator: regizorul. După montaj, cînd spectacolul e lansat în eter, e, din nou, pauză de comunicare: publicul teatrului radiofonic poate asculta şi, dacă spectacolul e bun, poate chiar vedea. În schimb, actorul nu poate să "simtă" sala. Şi nu poate auzi aplauzele. E o relaţie dezechilibrată, o experienţă radical diferită de cea scenică. Mihai Lungeanu spune însă că tocmai această specificitate îi atrage pe unii actori spre studioul de radio. "Lucrăm cu actori profesionişti. Poate unii nu au experienţă în teatrul radiofonic. Venind aici, descoperă abilităţile şi inconvenientele acestui gen. Satisfacţia actorului faţă de produsul artistic nu stă în aplauze, ci în surpriza pe care o are ascultîndu-se. E o relaţie cu el însuşi, nu cu ceea ce face el. Aplauzele sînt marca performanţei din acea seară. La teatrul radiofonic, actorul îşi aude vocea şi intră într-un raport critic cu el însuşi. Astfel, poate intra în pielea spectatorului. Teatrul radiofonic se vede cel mai bine cu ochii închişi. E singura formă de teatru care se construieşte cu imaginaţia, sensibilitatea şi cultura ascultătorului. Dacă se aude un sunet de locomotivă, o sută de mii de oameni vor avea în minte o sută de mii de locomotive diferite - ceea ce nu s-ar putea întîmpla la film sau pe scenă."
Teatrul radiofonic nu intră nici în tiparele teatrului de pe scenă, în acel "aici şi acum". E mai "periculos", spune Lungeanu. Pentru că e "oriunde şi oricînd". Avantajul teatrului radiofonic asupra filmului e că are fixate cuvîntul, sunetele, dar nu şi imaginea. Fiecare spectacol ajunge altfel la fiecare spectator. Şi trezeşte o reacţie vie. Pentru actori - mai ales pentru cei tineri, fără experienţă - poate stîrni revelaţii. Mulţi actori nu-şi (re)cunosc vocea, nu ştiu să şi-o modifice, se sperie cînd şi-o aud în căşti. Exerciţiul acesta al teatrului radiofonic îi ajută inclusiv să se cunoască mai bine." Într-adevăr, vocea e fundamentală în teatru, iar recuperarea ei - un act estetic. Introducerea unui curs de teatru radiofonic la IATC ar fi mai mult decît necesară - susţine Mihai Lungeanu.

fotografii de Lucian MUNTEAN

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.