(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 88, septembrie 2013)


Anul trecut, Asociaţia Casa de Cultură, pînă atunci o organizaţie necunoscută în lumea literară, lansa premiul "Augustin Frăţilă" pentru cel mai bun roman românesc al anului. Premiul - de 10.000 de euro - era hotărît de 20 de blogări literari dintr-o listă scurtă întocmită de un juriu de specialitate. Dată fiind valoarea nemaiîntîlnită a premiului pe piaţa culturală din România, puţini şi-au imaginat că va urma şi o a doua ediţie. La originea acestui premiu este Mario De Mezzo, director al grupului editorial ALL.

 

Cred în literatura română

Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi. Nu l-a cunoscut personal pe Augustin Frăţilă - conduce editura doar de trei ani -, dar ştie că a fost un om foarte iubit în editură şi în lumea literară şi un redactor minunat. "El a pus fundaţia şi el a construit-o. Noi doar adăugăm la ce a construit el." Premiul pe care îl oferă Asociaţia Casa de Cultură ar fi mai degrabă ca un fel de bursă pentru un scriitor meritos: "autorul care-l va cîştiga va putea să-şi finanţeze următoarea carte, adică va putea trăi, aproape un an, doar pentru a scrie, fără grija unui job cotidian", spune De Mezzo. Dincolo de suma oferită - deloc neglijabilă -, premiul înseamnă şi un turneu de promovare a cărţii respective precum şi o expunere a romanului în spaţiul public. "Am pus o copertă de carte pe Intercontinental. Printre altele, asta înseamnă premiul "Augustin Frăţilă": coperta cărţii, tipărită pe-un banner uriaş, va sta timp de o lună pe cea mai înaltă clădire din centrul Capitalei."
Anul trecut, la prima ediţie, premiul a stîrnit mai multe controverse. Se reproşa, de pildă, că e stabilit de două jurii - de critici literari, într-o primă fază, apoi de blogări cu gusturi şi competenţe literare discutabile. "În primul rînd, am avut nevoie de un juriu de specialitate care să certifice că în finală vor ajunge doar cărţi cu adevărat bune", spune De Mezzo. Juriul face deci un fel de preselecţie. "Am ales trei dintre cei mai credibili şi mai buni critici literari: Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache." Apoi, un juriu format din blogări hotărăşte romanul cîştigător. "Ne dorim ca acest premiu să fie acordat unei cărţi foarte bine scrise, dar care să mai aibă o calitate: să fie şi o carte care să prindă la publicul larg. Am dorit ca în grupul blogărilor-juraţi să fie o dinamică foarte mare şi totodată o diversitate, astfel încît cartea aleasă să reprezinte un public cît mai numeros."
Editura ALL, fondată la începutul anilor '90 ca editură cu profil academic, şi-a diversificat de-a lungul timpului oferta, devenind generalistă. Divizie pedagogică a grupului e în continuare puternică şi constituie o miză importantă. Cunoscută printre altele pentru cărţile de istorie, dar şi pentru ghiduri practice (seria "Linia Bleu") şi cărţi de specialitate (printre altele, pentru ediţia română a manualului Merck, un fel de biblie a medicilor), All încearcă să-şi facă un nume şi în lumea literară. De cîţiva ani, divizia de literatură, mult timp neglijată, a început să capete un contur tot mai clar. Mai întîi eforturile s-au concentrat pe literatură contemporană (străină): colecţia "Strada ficţiunii" şi colecţia de romane istorice. "E o editură atipică", precizează Mario De Mezzo. "Ceea ce e un avantaj, dar şi un dezavantaj. E un avantaj pentru că, dacă pariezi totul pe o singură carte, poţi să pierzi totul - iar noi avem mai multe divizii, mai multe opţiuni. Dar această diversitate poate fi şi un dezavantaj, pentru că nu poţi să-ţi creezi un public fidel care să caute cu predilecţie cărţile publicate aici."
A reuşit să descopere vreun autor - român sau străin - şi să-l impună în România? "L-am descoperit, de pildă, pe Simon Toyne şi am constatat, cu surprindere, că a prins foarte bine. Noi am adus-o în România şi pe Daria Donţovam, scriitoare rusă, autoare de romane poliţiste. A publicat zeci de romane, e o autoare foarte populară în Rusia şi nu numai. Massimo Manfredi, autor de romane istorice, este, şi el, o descoperire a noastră. Aceştia, evident, nu sînt autori "crescuţi" de editură, ei sînt autori deja consacraţi, cunoscuţi pe piaţa cărţilor de consum - dar încă netraduşi în limba română." Cît priveşte literatura română contemporană, Demezzo se mîndreşte cu Alina Nedelea, autoarea romanului Şoseaua Căţelu 42. "Am citit cartea ei în doar cîteva ore - odată ce m-am apucat, n-am putut s-o mai las din mînă..." E şi o reuşită comercială, spune De Mezzo.
De altfel, editura a publicat în ultimul an numeroase romane româneşti - multe debuturi. E strategia lui Demezzo, lansată acum trei ani, cînd a preluat conducerea editurii. "Eu cred că salvarea literaturii în România va veni de la autorii români. În anii '90 era nebunie după Elevul Dima dintr-a şaptea. S-au vîndut zeci de mii de exemplare. Tirajele astea nu mai există acum. Trebuie văzut ce putem face noi, editorii, pentru a găsi autori de valoare şi cu potenţial comercial. Pînă una-alta nu e atît de greu să creşti un autor român cînd îl ai lîngă tine. Am încercat să alegem autori cu valoare adăugată. Autori care vin şi cresc brandul nostru. Oamenii trebuie să se întoarcă la citit. Iar noi, editorii, trebuie să le dăm motive s-o facă."
Romanele româneşti apărute la All - destul de multe - nu sînt, în general, recenzate de presa literară, ele nu intră în establishment-ul cultural. De ce? "Şi noi eşuăm în comunicarea cu revistele consacrate. Noi am încercat să mergem la oameni şi ne-am concentrat eforturile pe comunicarea directă. Dar, pe de altă parte, nici establishment-ul nu e obişnuit cu noi. Dacă alte edituri plasate în zona elitistă ar fi publicat cărţi de genul celor pe care le publicăm noi, ar fi vîndut mai mult. Trebuie să îi obişnuim pe oameni că şi la noi găsesc literatură "grea"."
Editura All e tot mai prezentă şi pe reţelele de socializare. În plus, în ultimii trei ani editura a propus cîteva campanii puternice de promovare a lecturii. "Cartea călătoare" este unul dintre programele de succes, după cum spune Mario De Mezzo: "Am pus la dispoziţia a cincizeci de blogări mai multe cărţi, la alegere, din portofoliul editurii. Fiecare blogăr a fost invitat să citească şi să ofere apoi cartea primită. Totul se bazează pe sloganul "citeşte şi dă mai departe". A fost frumos. Am reuşit să refacem traseul cărţilor." Cititorii au intrat pe pagina de Facebook sau Twitter a editurii cu hashtagul #carteacalatoare şi au indicat titlul cărţii şi unde se aflau. O metodă de marketing iscusită şi, în acelaşi timp, un mod ingenios de a ţine legătura cu cititorii - spune De Mezzo. "Am reuşit să facem din All o editură vie."

 

Matei MARTIN

fotografii de Alex Gâlmeanu

 

***

Cărţi nominalizate la premiul "Augustin Frăţilă" pentru cel mai bun roman românesc al anului 2012

Craii şi morţii de Dan Stanca, Editura Cartea Românească
Cronicile genocidului de Radu Aldulescu, Editura Cartea Românească
Hotel Universal de Simona Sora, Editura Polirom
Omar cel orb de Daniela Zeca, Editura Polirom
Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea, Editura ALLFA

***