Îmi place să mănînc. Sînt pofticioasă şi ador o masă gurmandă. Singurul lucru care m-ar face să mă abţin cînd şi cînd de la mîncare este frica de a mă îngrăşa. Cu toate acestea unica mea dietă a început undeva pe la ora opt dimineaţa şi s-a terminat pe la prînz. Prefer să contracarez kilogramele în plus prin sport, căci să renunţ la prăjitura zilnică m-ar întrista peste măsură.

De cîţiva ani însă, frica de a "te îngrăşa" a fost surclasată de frica de a "nu mînca sănătos". Zi de zi auzim noi şi noi informaţii despre "pericolul" care pîndeşte, ascuns în mîncare. Şi nu mai vorbim doar despre alimentele de bază, tradiţional înfieratele carne, lapte, ouă - carnea de orice fel se pare că a devenit mai nocivă decît o ştiam (aici există o încrengătură de teorii şi multe adăugiri la vechile teorii), dar pînă şi laptele "s-a dovedit" a fi cancerigen, iar ouăle... ei bine, dacă nu ştiaţi, ouăle "pot" conţine salmonella.

Vorbim însă şi despre legume şi fructe: legumele verzi, cît par ele de drăgălaşe şi inocente, ascund de fapt perversităţi de neimaginat. Salata, spanacul, varza, şi altele, la fel de verzi, cică pot contracta microbi cumpliţi din bălegarul folosit drept îngrăşămînt pentru pămîntul în care au fost sădite. Vă plac cireşele? Ei, bine, aflaţi că, dacă înghiţi vreo doi sîmburi sparţi, adio-mamă. Ca şi în cazul sîmburilor de caise, prune sau piersici, sîmburii cireşelor conţin acid cianogenic care în timpul digestiei eliberează acid cianhidric. La fel de aproape de trecerea în lumea celor drepţi pare că este şi otrăvirea cu orez: orezul conţine arsenic şi, consumat în cantităţi mari, provoacă dureri abdominale cumplite şi, în cazuri extreme, decesul.

Dacă mai vreţi informaţii despre mîncărurile dragi, daţi un search pe google, dar mai întîi, luaţi-vă adio de la ele.

Sau, mai bine, citiţi un articol pe această tema din Readersdigest şi răspundeţi la un mini-test. Este vorba despre testul alcătuit de dr. Steve Bratman, cel care în 1997 a diagnosticat pentru prima oară această tulburare psihică legată de alimentaţie, obsesia mîncatului sănătos denumită din acel an, ortorexie.

Dacă răspundeţi afirmativ la cel puţin 5 întrebări, se pare că relaţia pe care o aveţi cu mîncarea nu este una prea fericită; dacă răspundeţi cu "da" la toate întrebările, poate că ar fi bine să discutaţi cu un doctor.

Petreceţi mai mult de trei ore pe zi gîndindu-vă la dietă?
Vă organizaţi mesele cu cîteva zile înainte?
Cînd mîncaţi vă gîndiţi mai mult la valorile nutriţionale decît la plăcerea de a mînca?
Simţiţi o scădere a calităţii vieţii, dar o creşterea valorilor nutriţionale în dietă?
Aţi devenit mai sever şi mai strict în ceea ce vă priveşte?
Stima de sine depinde de sănătatea alimentaţiei?
Aţi renunţat la mîncăruri pe care le iubeaţi, ca să mîncaţi sănătos?
Dieta v-a afectat viaţa socială, izolîndu-vă de prieteni şi familie?
Vă simţiţi vinovat dacă nu vă ţineţi de dietă?
Cînd urmaţi cu stricteţe dieta, vă respectaţi mai mult, vă simţiţi mai împăcat?