Mărunte întîmplări din decembrie 1989

22 decembrie 2014
Povestitori și ascultători (întîmplători) jpeg

Pe 22 Decembrie 1989, la primele ore ale dimineții, mă îndreptam, împreună cu proaspătul meu soț de atunci, spre spitalul Colțea. În urma fugii noastre rușinoase, dar sănătoase, de la revoluție din seara precedentă, cînd începuse să se tragă în jos, proapătul meu soț se alesese cu o apendincită. Lumea se deplasa haotic pe stradă, iar la Universitate era plin de milițieni, scutieri... Aveam obsesia că ne filmaseră, cu o seară înainte, și acum o să ne aresteze.  

La Colțea, agitație imensă. Doctorul nostru, care ne era și prieten, l-a internat imediat pe soțul meu, deși i-a spus că și-a ales un moment complet nepotrivit să facă apendicită: tot spitalul era plin de răniți din noaptea de 21. Cîte nu văzuse doctorul în noaptea aia! Nenumărați oameni împușcați din spate, de aproape...Veniseră rănți cu duiumul la porțile spitalului, cu o noapte înainte, și un alt coleg de-al lui, mai mare în funcție, închisese porțile și dăduse ordin să nu fie primiți...

Și totuși, destui fuseseră primiți...În spital era o agitație de nedescris. Ne-am întîlnit acolo și cu un coleg de-al nostru împușcat în plămîni, care se pare că fusese primul rănit de la revoluție, erou în adevăratul sens al cuvîntului...Radiourile huruiau peste tot, în disperare, dînd știri care de care mai senzaționale, incredibile de-a dreptul: sinuciderea generalului Milea, chestia cu agenturile străine care puseseră la cale o lovitură de stat...În sfîrșit, fuga Ceaușeștilor...La televizor, celebra scenă ”a puloverului” ( lui Dinescu, alături de Caramitru), în care, practic, s-a anunțat victoria revoluției și fraternizarea armatei cu populația - din studiourile televiziunii române, care fusese preluată.

Nu am mai rezistat la spital și am ieșit pe stradă, împreună cu mama mea. De altfel, la radio și la televizor apelurile către populație, să vină cetățenii și să apere televiziunea care e în pericol, erau cît se poate de insistente, și au fost și în zilele următoare. Nenumărate mașini, cu steaguri (deja, cred, fără stemă și cu gaură-n mijloc) și oameni exaltați și fericiți, care strigau ”Haideți cu noi!” ( și încă multe altele...) treceau pe lîngă noi și se îndreptau spre televiziune. Eu abia așteptam să merg, dar mama mea a insistat să nu mă duc, mi-a zis că o să iasă urît, că nu-i plăcea cum se prefigurează lucrurile...Contre coeur, și neeroică, am urmat-o...În schimb, ne-am dus  la Studioul Sahia, unde lucra ea, care era, atunci, pe Batiștei. Acolo se întîmpla ce s-a petrecut, probabil, în toate întreprinderile socialiste: se dădeau jos portretele lui Ceaușescu de pe pereți, se rupeau cărțile cu poza lui pe prima pagină într-o frenezie a eliberării și a recuperării multor ani care, atunci, cel puțin, păreau irosiți. N-aș fi crezut că poți să simți vreo plăcere, barbară, rupînd cărți, dar recunosc că pînă și eu am simțit-o.

După un timp și alte cîteva frenezii m-am întors la Colțea. Pe seară, doctori, asistente și pacienți erau cuprinși de o altfel de frenezie: cea a teroriștilor de pe acoperișul spitalului. Nimeni nu-i văzuse, dar se trăgea de acolo. Se organizau gărzi, prin fiecare salon. Oamenii erau speriați să nu fie împușcați, dar și dornici de  a săvîrși măcar un mic act de eroism. Seara am văzut, cu toții, o nouă scenă a ”Puloverului” (de astă roșu, cel al lui Roman): constituirea Consiliului Frontului Salvării Naționale.

Pe soțul meu nu au avut timp să-l opereze, atunci, de apendicită: s-a dovedit că nu era atît de acută și erau prea mulți răniți împușcați... Am plecat amîndoi din spital, în...aventura vieții noastre. Cronologia zilelor care au urmat e...într-o ”ceață deasă”: în ziua următoare, cred, ne-am dus să păzim Universitatea, noaptea, de...aceiași teroriști (pe care, iarăși, nu i-am văzut și nu i-am prins, dar ne-am simțit utili și civici împreună cu colegii); de cîte ori ieșeam pe stradă, prin centru, se auzeau tiruri de arme, despre care habar nu aveam de unde veneau și dacă erau reale, cert e că ne fofilam pe lîngă ziduri, ne ghemuiam și fugeam de la o clădire la alta; am fost la Casa Studenților, tot ferindu-ne de ceea ce credeam că erau gloanțe, să scoatem un prim ziar studențesc liber; am avut, în sfîrșit, ”curajul” să ne certăm cu diverșii prestatori de servicii care ne nedreptățeau, un fel de ”mică nomenclatură” care, pînă atunci, avea și ea o parte de pîine și cuțit; ne-am întîlnit cu prietenii noștri mai eroici cînd ne controlau în genți, la metrou, să nu avem arme ascunse...

Pînă la urmă, perioada tinereții mele a fost una... revoluționară (dacă e să punem și Piața Universității, care a urmat...). Am avut, pot spune norocul (?), să trăiesc, chair în felul meu mai marginal, nu doar mica istorie cotidiană (în care te duci și te întorci de la serviciu...), ci cea în care se schimbă regimuri și se petrec fapte, reale, de eroism.

Din păcate, în toată epoca aceea de emulație și adrenalină, au murit mulți oameni, mulți tineri (un cimitir întreg...). Înțeleg că mai mulți după 22 decembrie decît pe 21, cel puțin în București. Nu s-a aflat nici acum răspunsul la celebra, dar deja retorica întrebare ”Cine-a tras în noi, după 22?”, ori cine au fost (dac-au fost...) teroriștii. 

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.