La povești cu UE - vi se pare complicat?...

7 iulie 2014
Meseria de profesor jpeg

Avertisment: Urmează un text (aparent) naiv și semi-utopic, interzis celor care au împlinit 18 ani și n-au înțeles nimic din asta. Autorul își autodenunță o anume candoare (relativă, căci e dublată de o atenție distributivă pe măsură), explicabilă prin faptul că, trăind pînă a devenit tînăr adult dincoace de Cortina de Fier, și-a legat speranțele tocmai de căderea acesteia. N-ar vrea, prin urmare, să o vadă “renăscută” (sau, Doamne ferește, multiplicată pe contururile granițelor naționale).

Știu că scepticii vor spune că nu se poate, intuiesc deja direcțiile pe care o vor lua criticile, știu că multora orice inițiativă de acest gen venită dinspre Comisia Europeană le va părea “încă o invenție a aparatului birocratic de la Bruxelles”, dar mie mi se pare că începe bine. Dacă se va și încheia cu bine – vom vedea. Dar asta nu depinde doar de Comisia Europeană.

Beneficiile majore ale unificării europene au devenit aproape un loc comun: se spune – și se acceptă – că procesul de unificare (de la Tratatele de la Roma pînă la extinderea spre Est) a asigurat decenii de pace și prosperitate pe Bătrînul Continent. Nici cei mai sceptici dintre eurosceptici nu pot nega asta fără să țină degetele încrucișate la spate. 

Dar, de ani buni, în dezbaterile despre viitorul Uniunii a apărut adesea – și aproape că a devenit, de asemenea, un loc comun – reproșul că, pe parcursul procesului de integrare, s-a pierdut viziunea “părinților fondatori”: despre Uniunea Europeană se vorbește preponderent “tehnic”, cu date economice și sociale, cu statistici, cu indicatori de tot felul care măsoară orice; s-a vorbit/se vorbește despre Tratate, cetățenie europeană, monedă unică, instituții, “drepturile consumatorului european”, politici europene ș.a.m.d. Toate acestea au avut nevoie de “traducere” pe înțelesul cetățenilor, căci sînt produse în “bruxelleză” (ăsta e numele atribuit, cu ironie, jargonului fabricat de aparatul birocratic al instituțiilor europene). O mulțime de jurnaliști – cinste lor! – s-au străduit, de-a lungul timpului, să asigure acest complicat proces de traducere și au contribuit, astfel, la sentimentul unei bune părți a cetățenilor europeni că tot ce vine dinspre “Bruxelles” (sinecdocă pentru “instituțiile europene”) are sens și consecințe pentru viețile lor. Dar există în continuare destul de mulți cetățeni (eficient exploatați, mai recent, de mișcările populiste și naționaliste) care nu au încredere în procesul de integrare europeană și în viitorul UE. De ce? Explicațiile sînt, desigur, complicate (dar cine a zis că e simplu să aduni la un loc, în bună înțelegere, zeci de țări, popoare și etnii care s-au războit timp de secole?).

Una dintre ele însă e aceasta: în discuțiile despre Europa, lipsește

: e prea mult tehnicism, e prea mult limbaj simili-juridic, sînt prea multe abstracțiuni și prea puține

. Cum să-i convingi pe lituanian, portughez, suedez, român, german și francez că este extrem de important și de folositor pentru ei faptul de a fi împreună într-un spațiu unic? Repetîndu-le la nesfîrșit, cu date statistice, că eliminarea vizelor și controalelor la frontieră a sporit mobilitatea, a eficientizat transporturile și comerțul? Cei mai mulți oameni au priceput ideea, unii au și trăit-o direct, umblînd de colo-colo prin UE cum umblau strămoșii lor dintr-un sat în altul; dar nu e suficient – căci, cu binele, oamenii se obișnuiesc ușor și uită repede. Cum să-i convingi? Amintindu-le mereu că, pe vremea monedelor naționale și a taxelor vamale, grecul plătea mai scump o mașină nemțească, iar englezul cumpăra paste italiene și vinuri spaniole originale cu un preț “de lux”? Nu ajută: oricînd se găsesc contra-argumente ale celor care-ți răspund, cu o autenticitate imposibil de respins, că strămoșii lor și-au construit țara/țările fără amestecul ăsta ciudat de mărfuri “globale”, de nu mai știi ce-i al tău și ce-i de la alții... 

De la firul ierbii (o spun ca unul relativ umblat prin țările UE și care a avut ocazia și curiozitatea să stea de vorbă cu tot felul de oameni), multe dintre beneficiile bifate în raportările instituțiilor europene pot avea parte de tot felul de interpretări surprinzătoare. Ca s-o simplificăm: adesea, acolo unde constructorii Europei Unite înscriu un succes (real, analizabil, argumentabil), apare mai totdeauna cel puțin o voce de Cetățean care zice “și ce-i cu asta?”. Dacă nu chiar o voce de Cetățean Turmentat (e plină Europa de ei, dovadă a europenității – dacă nu chiar a universalității – lui Caragiale) care insistă: “eu cu cine votez?...”.

Și atunci? E mai greu, durează mai mult, presupune eforturi mai mari (adică nu financiare și logistice, ci de altă natură), dar are șansa să funcționeze: hai să stăm la povești cu UE. Hai să construim împreună o poveste nouă, pe care s-o înțeleagă deopotrivă lituanianul, portughezul, suedezul, românul, germanul, francezul (completați dvs. pînă la 28 de țări/popoare; și nu uitați minoritățile/etniile, plus imigranții), iar mesajul ei să fie clar (și adaptat sistemelor moderne, ultramoderne, postmoderne de analiză și evaluare):

Desigur, lituanianul, portughezul, suedezul etc. vor interpreta

povestea (e dreptul și datoria lor), vor găsi nuanțe specifice, vor aduce tot felul de argumente privind

poveștii, dar, într-un final, se vor întoarce – după ce se vor fi îmbogățit reciproc discutînd despre

și

lor diferite – la concluzia că

Ce vreau, de fapt, să spun? Ceva simplu. Comisia Europeană a lansat pe 1 martie o declarație,

, susținută de un

. Este o invitație de a construi un nou discurs public despre Europa, o “nouă poveste” a Uniunii. “Renaștere și cosmopolitism” – acestea ar trebui să fie coordonatele noii narațiuni. Departe de a fi – cum am și auzit pe la unii eurosceptici – o simplă “operație de rebranding”, este (sau poate fi, cu participarea noastră) o încercare de a găsi “numitorul comun” al europenității. Care nu se află neapărat în moneda unică, libertatea de circulație, piața comună etc., etc. Acestea sînt doar consecințe ale unei culturi vechi și ale unui proces civilizatoriu complicat, plin de sacrificii și de poticniri. 

Prin urmare, Comisia Europeană i-a invitat pe intelectuali, artiști, oameni de știință (depozitarii culturii și civilizației) să construiască

a Europei Unite: “Europa are nevoie de artiști și de oameni de știință, educatori și jurnaliști, istorici și sociologi, antreprenori și funcționari publici pregătiți să treacă dincolo de confortul propriei autonomii pentru a prelua noi responsabilități care să ne conducă spre o Europă ca organism politic”. Și –

– “Europa are nevoie de lideri politici curajoși, imaginativi și luminați, care să vorbească și să înțeleagă limbajul Europei ca organism politic, animați și energizați de cultură”. 

“Bla-bla”, vor zice unii, “am mai auzit asta”. (Dreptul lor sacrosanct! – căci cultura Europei a construit cu migală, în timp, și dreptul la contestare, dreptul la ironie, dreptul la neîncredere, dreptul de a fi “antisistem” și altele asemenea). 

Dar dacă nu e așa? Dacă e – totuși – o șansă de a reînnoda, într-un spirit nou, povestea Europei?

(va urma)

PS:  Miercuri, 9 iulie, la ora 19, la  Libăria Humanitas Cișmigiu ,  Dilema veche  vă invită la o dezbatere organizată în colaborare cu Reprezentanța Comisiei Europene în România:  “Renaștere culturală: o nouă viziune asupra Europei”. 

Participă: 

 manager cultural, expert al Consiliului Europei; 

 producătoare de film, membră în board-ul Academiei Europene de film; 

 scriitoare, laureată a Premiului pentru Literatură al Uniunii Europene.

Moderator:

Dezbaterea va fi deschisă de 

 șefa Reprezentanței Comisiei Europene în România.

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.