În orașul Berceni

28 octombrie 2014
Ce vă (mai) enervează?  jpeg

Într-o zi m-am nimerit cu o treabă pe la Piața Sudului din Berceni, un loc total străin pentru mine, însă în același timp identic cu multe alte locuri din București – aceleași blocuri ceaușiste, o linie de tramvai, o stație de metrou, vegetație puțină, buticuri, covrigării, șaormării și o doză mare de cenușiu. Și ce-ar putea face un „turist” în Berceni decît să viziteze „obiectivele” din zonă, adică să meargă la mall? Sun Plaza e un mall la fel de impersonal ca toate celelalte. Însa așa cum afară, rămășițele epocii cartierelor-dormitor se degradează de la un trotuar la altul, în interiorul mall-ului se construiește capitalismul sclipicios și aseptic. Pe care locuitorii din Berceni, în special cei foarte tineri, dar și familiile cu siluete rotunjoare sau chiar și oameni în vîrstă cu papornițe de piață îl preferă. Sun Plaza mi s-a părut un mall mai „de cartier” decît altele. Adică genul – „Ce facem, fată, în seara asta?”, „Hai la mall!”. Mai multă lume care doar se plimbă prin magazine gen Zara și H&M decît cumpără. Mai mulți oameni care stau pur și simplu pe băncile curate, impecabile de pe „interval” și se uită aiurea. Mai mulți copii la Mc sau la alte fast-food-uri care nu primesc meniu, ci doar un burger mic de 3 lei și un suc. Și, categoric, e un centru comunitar. Socializarea din spatele blocurilor, de la bătătorul de covoare sau din fața buticului s-a mutat la mall. Auzi de la discuții domestice între gospodine – „pui două ouă, trei linguri de făină…”, la confesiunile amoroase ale adolescentilor și lamentații despre rata la casă. Nicăieri, în alt mall, n-am observat o dorința mai mare a vizitatorilor (zilnici, presupun) de a-și confecționa un univers artificial, colorat și închis ermetic, ca o bulă de săpun care să-i protejeze și să le dea o senzație de „normalitate”.
După ce am părăsit mall-ul, am vizitat Piața Sudului însăși, cu sentimentul unei întoarceri în timp, undeva pe la sfîrșitul anilor 90: tarabe, dughene, coșmelii, vînzători ambulanți, reparatori de fermoare, pește vîndut din portabagajul mașinii, bazar cu haine. Toate îngrămădite fără nicio logică, prăfuite, cu o spoială de culoare. Și doar peste drum de mall – două lumi diferite, dar care se completează una pe alta.
Și pentru că ni s-a făcut foame, am căutat o cîrciumă locală. Spre surprinderea noastre am găsit mai multe înșirate ca pe ață, una lîngă alta, ca în Centrul vechi. Cred că erau, fără exagerare, vreo 10, în stabilimente din tablă sau lemn construite special în acest scop. Și nu erau bodegi de piață, erau cîrciumi cu pretenții de lux, la limita kitsch-ului. Pe geam, se vedeau mesele goale, cu fețe de masă roșii și șervete împăturite ca în anii 80, ospătarii plictisiți, în costumația clasică – alb și negru, tabloașe pe pereți, lambriuri, marmură și mici fîntîni de interior. Oare cum de supraviețuiesc fără mușterii? – m-am întrebat. Probabil se organizează petreceri private pentru oamenii din zonă, nunți, botezuri și parastase.
Am ales-o pe prima, cea mai „rustică”, pentru că afară afișaseră meniul cu produse „de sezon” – pastramă și must. Era o ciupercă mare, din lemn, cu un vag aer rustic, cu barul în mijloc unde puseseră la vedere cam tot ce exista de băut în meniu, de la berea Timișoreana la vermutul Angelli. O muzică electronică se auzea în surdină, undeva în spate se zărea focul prietenos dintr-un cuptor cu lemne. De fapt, cîrciuma era o pizzerie, dar aveau „de toate” – ceafă de porc, salata Caesar, pui shanghai etc. Pînă se ne vină comanda, toate mesele erau aproape pline. „Să ne spuneți cum vi se pare pastrama! Noi o preparăm…”, zice ospătarul, făcîndu-ne cu ochiul, ca și cum ar fi fost vecinul nostru de deasupra. Nu era rea. Și nici atmosfera, pînă cînd, la o oră prestabilită, a început reprezentația live. O voce și o clapă. La început, au băgat niște populare, că doar ăsta era specificul, după care au dat-o pe repertoriul internațional. Și la, un moment dat, nu mi-a venit să cred, m-am simți ca fix în mijlocul anilor 80, la mare, la Neptun: „Dedicație specială pentru toți îndrăgostiții din local… să vă iubiți ca în prima zi!” Nothing gonna change my love for you. Dar ce era și mai amuzant – cîntărețul nu prea le avea cu limba engleză, așa că învățase versurile după ureche. Nu înțelegeai nimic în afară de „ai lăv iu”, restul cuvintelor se topeau unele în altele, într-un melanj melodic cu accente englezești, dar și cu suprinzătoare influențe slave. Dar, pînă la urmă, era simpatic. M-am uitat în jur ca să văd cît de impresionați sînt „îndrăgostiții” – vreo cinci bărbați care mîncau mici și beau bere, două sau trei cupluri de vîrstă mijlocie, o familie cu doi copii mici, o bunică, un nene singur care probabil că „evadase” de acasă și își savura vodca de seară.
Am plecat cu un taxi din Berceni, cu o stare euforică, îngînînd piesa „Oameni” pe care o ascultasem în local, la desert. Era ca și cum m-aș fi întors dintr-o excursie de o zi la Călărași sau la Ploiești. M-am simțit departe și totuși aproape de casă, un sentiment confuz, dar plăcut. Adevărul este că nu avem un singur oraș care se numește București, avem mai multe – orașul Berceni, orașul Titan, orașul Colentina sau orașul Militari. Fiecare cu personalitatea lui, ca planetele unui sistem solar. Așadar, într-o zi liberă, luați tramvaiul, troleibuzul sau metroul și faceți cîte o vizită orașelor vecine. O „călătorie” la doi pași, însă cu toate ingredientele unei călătorii în adevăratul sens al cuvîntului, pe care n-o s-o regretați.                     
 

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.