Fata şi schitul

21 februarie 2014
Arta de a îmbătrîni jpeg

Am tot citit știrile din ultimele zile, anchete peste anchete, legate de fata disparută și regăsită după ce și-a petrecut două nopți la mînăstirea Schitul Rarău. Și mi-am amintit de povestea pe care am trăit-o eu însămi la 17 ani. Seamănă pe undeva cu a Iuliei Ionescu.

Pentru o mai bună reconstiturie a faptelor de acum mai bine de 20 de ani, mi-am căutat jurnalele din perioada liceului. Scriam toate prostiile, așa că ar fi fost șanse mari să fi notat ceva la cald. Nimic, tăcere maximă. O singură însemnare de pe 7 aprilie, după o săptămînă de la întîmplarea despre care ai mei n-au aflat nici pînă în ziua de azi: „E deja o săptămînă de cînd am venit de acolo cu Vasi (prietena mea) și-ncerc să-mi amintesc exact cum a fost. Am avut zile cînd cînd îmi venea să-i tot întreb dacă am fost sau nu plecată, dacă s-a întîmplat sau nu ceva cu mine. (…) Te rogi? Nu încă. Și-atîtea mii de gesturi pe care probabil că n-o să le pot uita niciodată după ce am fost la schit”.

Imposibil de reconstituit ceva. Mă bazez, așadar, doar pe memorie. Îmi tratam angoasele adolescentine cu cărți și plecări la munte. Inventam grupuri mai mari de prieteni excursioniști pentru părinți, locuri sigure și neriscante. Cîteodată ieșea bine, alteori ne mai împotmoleam pe drum, cum s-a întîmplat în cazul unei descinderi în Retezat. Am ajuns la o cabană închinsă, Baleia, am intrat pe geam, am stat două zile și două nopți acolo aproape fără mîncare, fără lemne de foc, din cauza unui potop de ploaie pe care Noe îl aruncase peste noi. Acasă a ieșit scandal, părinții au început detectivismul cu telefoanele, au venit la liceu, dar s-au bucurat cînd ne-au văzut plini de noroi și hămesiți de foame că nu se întîmplase nimic dramatic.
După aia ne-au mai lăsat în pace, așa că ne organizam plecările cu rucsaci grei și trasee complicate.

Nu mai știu exact de ce ne-am dorit în acel aprilie să ajungem la Schitul Lainici. Poate că ne plăcea ideea de a experimenta puțină recluziune monahală. Habar n-am. Cert e că am pornit la drum două fete. Am mers cu un personal pînă în halta Lainici, ne-am dat jos și am luat-o pe drumul forestier care urca la schit. Vreo 2 ore jumătate de mers. Am găsit locul, semăna cu o casă țărănească în pustietate. Ne-a plăcut. Ușa era deschisă, așa că am intrat. Puține lucruri, curat și ordonat totul. Am strigat, nici țipenie de om. Cînd deja ne instalaserăm și orbecăiam cu o lanternă prin curte, a apărut un bărbat. Plete, barbă, haine ponosite, corp atletic, privire scînteietoare. Acum mă gîndesc că trebuie să fi avut în jur de 40 de ani. N-a părut mirat că ne vede, ne-am cerut scuze, l-am întrebat cum îl cheamă și dacă putem rămîne peste noapte. Ne zîmbea, dar nu vorbea. Deloc. Ne-am uitat una la alta, nu înțelegeam nimic. O dată cu întunericul de afară, parcă nu ne mai simțeam nici noi în largul nostru. Bărbatul ne zîmbea în continuare. A dispărut la un moment dat. Apoi s-a întors cu lemne de foc și cu mîncare: nuci, mere uscate, miere, pîine. Prin semne și cu niște cărție de rugăciuni în față ne-a explicat că ține un post al tăcerii. Parcă jucam mima cu un personaj cum nu mai întîlniserăm decît în romane.

El gesticula, noi traduceam în cuvinte. Așa am aflat că făcuse rugby de performanță și că la un moment dat simțise chemarea lui Dumnezeu și își lăsase cu totul viața lumească. Noaptea mi s-a părut fără sfîrșit. Era romantic, dar îl citiserăm amîndouă pe Poe și poate de acolo ne veneau frisoanele. Am dormit în aceeși cameră, noi două lipite una de cealaltă, el în patul de alături. Dimineața ni s-a părut o adevărată binecuvîntare. Am pus masa afară într-un foișor, bărbatul ne zîmbea în continuare. Am lustruit apoi toți trei niște obiecte de cult. După prînz, cu tot felul de cărți bisericești în bagaj, ne-am luat rămas bun și am pornit spre casă. N-am mai vorbit nici una cu cealaltă despre aventura noastră alpino-religioasă. Și, din fericire, nimeni nu ne-a dat dispărute. A urmat o perioadă în care am început să citesc Vechiul Testament.

Criza mistică ca și frica de moarte sînt boli ale adolescenței. Nu există vaccinuri pentru ele, așa că unii trec prin forme mai ușoare, alții prin unele mai severe.

Noi am avut noroc, nu s-a scris în ziare că am dispărut de acasă, n-a făcut nimeni o anchetă despre unde am stat și cu cine ne-am întîlnit. Am putut merge mai departe. N-aș vrea să fiu în pielea Iuliei. Cine știe cum va trece peste toate astea. 

Nu m-a mirat deloc nici cînd am citit despre ea că învăța foarte bine și era olimpică. Eu mă pregăteam pentru faza pe țară a olimpiadei la română, despre asta scriam în următoarele însemnări din jurnal. A, și mai mîzgăleam tot felul de poezii.

Parcă că totul se leagă, dar cine are timp și chef să înțeleagă un biet suflet de adolescent rătăcit? Mai bine îl tranșăm și îl facem tocană la TV. 

Foto: wikimedia comons

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.