Cînd am început, în 2011, aş fi fost mulţumit fie şi numai cu o ediţie. Am ajuns la a treia – nici eu nu ştiu cum – şi s-ar părea că nu există nicio “şansă” să ne oprim aici. Aşa încît iau din nou drumul Cetăţii. Ne vedem acolo.
 
E plină Europa de festivaluri de toate genurile (Franţa excelează în asta, are cîteva mii pe an). Se vorbeşte, în ultimii ani, despre un “public al festivalurilor”, care migrează de-a lungul şi de-a latul Europei pentru a trăi spiritul vreunul festival, nu doar – aşa cum ar părea la prima vedere – pentru a asista pur şi simplu la concerte ori spectacole ale artiştilor preferaţi.
 
De la o vreme, şi în România au loc tot mai multe festivaluri. Au început şi “ai noştri” să meargă, după preferinţe, la Gărîna pentru jazz, la Cluj pentru film, la Sibiu pentru teatru (ca să dau doar exemplele unor festivaluri care au deja o tradiţie) şi să-şi pună în calendar datele acestor evenimente. Ar trebui să se obişnuiască, de-acum, şi cu Festivalul Dilema veche în Cetatea Alba Iulia, spre sfîrşitul lunii august.
 
E un festival “altfel”. Nu e dedicat unui singur gen, ceea ce îl face, aparent, mai greu de “explicat”. De multe ori, cînd i-am vorbit cuiva despre festival, am fost întrebat “ce fel de festival?”. Şi mi-am dat seama că oamenii aşteaptă un răspuns clar: de teatru, de film, de muzică barocă etc. Or, pentru Festivalul Dilema veche aşa ceva e imposibil: are de toate. Anul acesta, de pildă, avem conferinţe, dezbateri, film documentar, recital de pian, folk, pop, rock, ateliere pentru copii, teatru, expoziţie foto. Anul trecut am avut şi dans contemporan, şi film de ficţiune. “Ceci n’est pas une pipe”? Aşa ceva nu se poate numi festival?
 
Ba da. Căci nu după gen se judecă festivalurile, ci după stare. Ceea ce se străduieşte Festivalul Dilema veche să construiască este o stare, o prelungire în “lumea reală” a spiritului revistei. De mai bine de 20 de ani, Dilema veche cultivă dialogul, diferenţa opiniilor, spiritul de dezbatere, curiozitatea pentru fenomene culturale diferite, umorul şi buna dispoziţie. La Festival, se găseşte cîte ceva din toate acestea. Plus o stare de spirit care poate fi trăită numai acolo, în Cetatea Alba Iulia. Împreună cu oamenii din partea locului, cu turiştii veniţi pentru un sfîrşit de săptămînă de relaxare inteligentă într-un oraş unic, împreună cu artiştii şi scriitorii invitaţi la festival.
 
Din cîte mi-am putut da seama, o asemenea stare de spirit există. De la an la an, prinde un contur tot mai  limpede – ca şi Cetatea Alba Carolina care, de cînd a fost renovată, devine tot mai vie şi mai interesantă, asemenea oricărui oraş vechi european.
 
Anul acesta, tema generală a Festivalului este “Noi suntem ceilalţi”. Conferinţa inaugurală va fi rostită de Mircea Cărtărescu, iar concertul de închidere va fi “Tandreţuri pentru femei cu cei patru corifei” (Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă). Între aceste două evenimente, un program divers, pentru gusturi diferite. (Programul complet, pe festival.dilemaveche.ro). Trăim într-o Europă în care cultura tinde să devină cel mai important liant al diversităţii, aşa încît e fundamental să-i descoperim pe “ceilalţi” şi să învăţăm mai departe regulile şi bucuria convieţuirii. De aceea am ales această temă, în care un loc important îl are dezbaterea (cu participare internaţională) despre “A New Narrative for Europe”, organizată cu sprijinul Reprezentanţei Comisiei Europene în Romînia.
 
Aşadar, iau drumul Cetăţii, împreună cu echipa de organizare, pentru a pregăti ce mai e de pregătit. Dacă vreţi să petreceţi un “weekend cultural” într-un oraş european, nu trebuie să ieşiţi din ţară: ne vedem la Alba Iulia între 22-24 august.
 
Articol apărut pe Blogurile Adevărul.