Am auzit despre cartea lui Andrew Solomon la New York, în 2011, cînd am fost la New Literature from Europe, la invitația Corinei Șuteu, directoarea de atunci a ICR New York. Tot Corina mi-a și vorbit într-o după-amiază despre această carte fascinantă și despre autorul ei, el însuși un personaj. A făcut-o cu o pasiune și cu un entuziasm la care greu poate rezista cineva. Mi-am promis atunci că o s-o citesc neapărat. Dar n-am făcut-o imediat. Fără să fi uitat de ea, n-am căutat-o. Am avut senzația clară că va veni un moment în care ne vom intersecta. Și s-a întîmplat de curînd, o dată cu apariția ediției românești: Demonul amiezii. O anatomie a depresiei (Editura Humanitas, traducere de Dana Ligia Ilin. Prefață de Mircea Cărtărescu, 2014). 

Dacă ar fi să descriu în două vorbe acest volum, aș spune că e o incredibilă călătorie în bolgiile sufletului și ale minții. Deopotrivă jurnal de suferință, eseu, investigație jurnalistică, studiu de caz, literatură de introspecție – Demonul amiezii cartografiază un teritoriu întunecat al unei boli, unde fiecare emoție funcționează ca o bombă cu ceas. Timpul și spațiul își pierd coordonatele, iar corpul îți devine cel mai mare dușman. Depresia descrisă de Andrew Solomon pare o mlaștină în care oricine poate să cadă în orice moment. Nu există modalități să te ferești, nu există salvări definitive și imediate. Boala nu alege oameni bogați sau săraci, n-are preferințe geografice, nu crede în discriminări de gen, n-are legătură cu cîte școli ai făcut sau cîte cărți ai citit în viață.

Dincolo de mărturia directă, terapeutică aș zice, și de biblografia de specialitate care e topită inteligent în text, ceea ce face cartea aceasta foarte specială e umanitatea ei. Nimic din ce e omenesc nu-i e străin nici autorului, nici subiecților cu care interacționează. Infernul e-n noi, ca de fiecare dată. Demonul amiezii vorbește despre o descindere într-un hău lăuntric, ascuns de ochii lumii. Pentru cititor călătoria e una dură, fascinantă, revelatoare și salvatoare în ultimă instanță. Cine n-a fost acolo trebuie să afle cum e. Cine a ajuns e bine să știe că se poate întoarce. Nu oricum, ci cu ajutor de specialitate și multă înțelegere din partea celor apropiați.

Am înțeles și de ce cartea aceasta a avut un atît de mare succes în America: e autentică și briliantă. Andrew Solomon va veni luna viitoare la București. Eu de abia aștept să-l întîlnesc.