În ultima vreme, am tot urmărit pe Facebook discuțiile dintre „hipsterii de dreapta și cei de stînga”, cum i-a numit cineva, legate de noua librărie Cărturești Carusel. Unii dintre ei, nu știu care pentru că nu mă pricep la hipsteri, voiau cu orice preț să ne convingă că s-au mutat definitiv acolo și postau selfie-uri din librărie, de pe tot parcursul unei zile: citind cărți, meditînd, luîndu-și brunch-ul de la ora doișpe la cafenea și, desigur, ceaiul de la ora 5. Ceilalți susțineau că e o librărie mult prea comercială, un soi de mall cu cărți.

Alții, mușterii obișnuiți ai librăriilor, observau că titlurile de la poezie sînt puține sau că secțiunea de carte pentru copii e cam subțire. Am intervenit timid, încercînd să-mi exprim o părere – cum ar fi că la 17.000 de euro chiria (sau cel puțin așa am înțeles eu de la știri), e imposibil să nu-ți dorești să cîștigi un ban, prin urmare era firesc ca librăria să fie „comercială”. Dar și că mă bucur că apar și altfel de locuri, „de cultură”, în Centrul Vechi, care începe să semene cu faleza de la Mamaia. După aceea am tăcut, pentru că nu eram foarte „în temă”.

Așadar, a doua zi după marea deschidere, am luat tramvaiul și m-am dus la pomul lăudat (sau criticat) fără sac, pentru că de obicei iau cărți de pe net, de la tîrguri de carte și de la edituri cînd au amabilitatea să-mi trimită. Sau direct de la autori.
Ce mi-a atras atenția în cele 30 de minute petrecute în librăria Cărturești Carusel? Sînt doar cîteva observații:
● Era plin de oameni care veniseră ca la Muzeul Antipa. Se plimbau, urcau și coborau scări sau stăteau la coadă la lift, frunzăreau, puțini cumpărau. Deocamdată, curiozitatea e mare, iar numărul „turiștilor” va scădea în timp.
● Interiorul e într-adevăr impresionant, elegant, restaurat cu atenție. Merită să intri măcar o dată ca să caști gura. Păcat de scările albe care se vor murdări în timp! Deja urmele de ghete și pantofi se imprimaseră peste tot.
● Cărțile par cumva pierdute în spațiul acela uriaș care îți captează toată atenția. Ele ar trebui să fie vedetele, dar de fapt nu sînt decît niște accesorii. Poți chiar să uiți de ele. Sau cel puțin asta a fost senzația mea. E ca și cum ai merge la acel gen de festival de film unde filmele nu prea mai contează, accentul se pune pe covorul roșu și rochia lui Nicole Kidman.
● „Personalul” e tînăr și amabil, dar seamănă cumva, habar n-am de ce, cu cel de pe un vas de croazieră de lux.
● Tot ce nu înseamnă carte e inadmisibil de scump. De pildă, o husă pentru tabletă pe care la emag ți-o iei cu 100 de lei costă 230 de lei. Da, dar ți-ai luat-o de la Cărturești Carusel! Sînt multe obiecțele de tip suvenir, din nou scumpe, dar care sînt probabil destinate turiștilor străini care vizitează Centrul Vechi. Mă întreb dacă vor băga și tricouri cu Dracula.
● Ce mi-a plăcut: erau mulți adolescenți, în gașcă, fără părinți, fără profi, veniseră de capul lor. Mi se pare o uriașă bilă albă pentru librărie – să fie trendy pentru acest gen de public. Să dea bine să fii văzut aici cu gagica, mai ceva decît la mall. Vrînd, nevrînd, toți acești puștani cu freze studiate vor deschide și cîte o carte, poate chiar o vor cumpăra. Mulți dintre ei stăteau pe jos la penultimul etaj, în cerc și purtau deja discuții „culturale”.
● O lansare aici va fi un adevărat spectacol, pentru că spațiul o permite. Mi-am imaginat-o deja: invitatul la parter, publicul împrăștiat de-a lungul etajelor, fiecare dintre ele oferindu-ți o altă perspectivă. 
● Hipsterii „de dreapta și de stînga” fraternizau deja sus, la ceainărie, așa că n-or să mai fie probleme din punctul ăsta de vedere. Se bea ceai, se mîncau prăjiturele minuscule. Era full. Nu-i nici pe departe genul meu de local, aici mi s-a părut cea mai mare concentrație de snobism pe metru pătrat (mai ales că ceainăria e mică) din librărie. Așadar, mi-am încheiat turul și mi-am zis că merit o bere nemțească cinstită la „100 de beri”.

Concluzia: nu e rău, e glamour, de recomandat străinilor culți care ne vizitează patria (tot vor cumpăra suvenire, așa că ce mai contează de unde), poate fi o bună carte de vizită. Însă librăria mea preferată din București rămîne Bastilia, un loc în care poți „simți” cartea și unde orice lansare de la mansardă e o bucurie (au și bere bună, „Nenea Iancu” și Afumerie). Pe locul doi, luminoasa și relaxanta Humanitas Cișmigiu.