● Pe HBO, miniseria Pacific despre războiul cu japonezii văzut de soldaţi simpli, cam ce făcea Band of Brothers cu războiul din Europa. O nouă creaţie de la Tom Hanks. Iar în revista Time, un articol despre cum a devenit habarnistul în ale istoriei Hanks profesorul de istorie al Americii, prin filme ca Save Private Ryan, John Adams, Charlie Wilson’s War, Forrest Gump şi seriile despre al Doilea Război Mondial: „How Tom Hanks Became America’s Historian in Chief“. Îmi place motivaţia lui: a auzit nişte poveşti şi s-a întrebat: „Mie de ce nu mi-a spus nimeni despre astea?“. Şi s-a gîndit să le zică el altora. (Cristian Ghinea)

● Sînt trei (canadieni, deh!), cîntă împreună din 1968, au scris istorie în rock-ul progresiv, iar astăzi sînt consideraţi una dintre cele mai bune trupe live (bateristul Neil Peart este o legendă în viaţă); prin urmare au scos un best of live, intitulat Working Men. Înainte să-l căutaţi în librăriile Cărtureşti, intraţi pe YouTube, tastaţi „rush live rio“ şi veţi avea o idee cît se poate de exactă despre ceea ce înseamnă această trupă. Îl veţi înţelege astfel pe cel care a lăsat acest mesaj de dragoste şi orgoliu: „The simple fact that I F#$%^ love Rush proves I am a superior human being“. (Marius Chivu)

● Cu neobosita efervescenţă a ideilor sale bine ritmate, Dan C. Mihăilescu – prins între contrarietăţile vitale ale teatrului de azi – se întreabă, în lunara sa cronică din România literară (nr. 9, subtitlul „Suava înlănţuire de orori“): „Oare chiar ar trebui să optăm? Să eliminăm, aşadar? Nu ne-o fi dat să armonizăm polarităţile?“. Răspunsul îl ştiam încă de la Dan C.-ul din deceniul trecut: azi curajul constă în a fi moderat. (Radu Cosaşu)