● Vineri, 15 noiembrie, la Sala Radio din București, de la ora 19, se anunță un concert cît se poate de interesant. Faptul excepțional este că interpreți de renume vor cînta compoziții ale unor mari maeștri ai jazz-ului românesc – Richard Oschanitzky și Nicolae Coman – care n-au mai fost niciodată auzite live în București. Este vorba de Antifonii de Richard Oschanitzky și Concertul pentru pian și orchestră de Nicolae Coman. De fapt, întregul spectacol este organizat în memoria celor doi compozitori, în condițiile în care anul acesta se împlinesc opt decenii de la nașterea lui Richard Oschanitzky și patru decenii de la prematura sa dispariție, precum și trei ani de la dispariția compozitorului, profesorului și muzicologului Nicolae Coman.

Pentru cunoscători, Richard Oschanitzky e un muzician deja legendar, însă povestea lui poate n‑a intrat încă și în conștiința unui public mai larg. A fost un muzician care a compus în aproape toate genurile posibile, de la muzică ușoară pînă la prelucrări de muzică barocă, de la muzică de film (muzica din numeroase filme de Sergiu Nicolaescu) pînă la lieduri, de la marșuri pentru fanfară pînă la muzică de cameră și, bineînțeles, jazz. Vorbea cursiv șase limbi străine și a scris poezii în română, germană, portugheză și engleză.

În concertul de vineri, Orchestra Națională Radio, avîndu-l la pupitru pe dirijorul german Peter Christian Feigel (director muzical și dirijor-șef timp de foarte mulți ani la Friedrichstadt Palast din Berlin), va interpreta de asemenea o piesă compusă de Nicolas Simion intitulată Hommage à Richard Oschanitzky, precum și piesa Romanologie a lui Dan Dediu, un compozitor care probabil nu mai are nevoie de nici o prezentare în România. Solist la pian va fi grecul Antonis Anissegos, un muzician cu o carieră internațională și premii importante obținute în Germania, iar la saxofon Nicolas Simion – considerat cel mai de seamă reprezentant actual al jazz-ului românesc de peste graniță, laureat al unor premii importante ca WDR Jazz Preis 2015 (Germania), International Jazz Composition Contest (Katowice 2017), Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru piesa „Jocul copiilor“ sau Premiul de compoziție la București -Jazz Festival în 2016.

Așadar, e vorba de compoziții inedite, ale unor muzicieni excepționali și interpretate  de artiști cu totul speciali. Sper că v-am stîrnit interesul. (Andrei Manolescu)

● La Muzeul Național de Artă al României merită să vedeți expoziția-dosar „24 de argumente. Conexiuni timpurii în neo-avangarda românească 1969–1971“. Protagoniști sînt, printre alții, Horia Bernea, Ion Bitzan, Liviu Ciulei, Radu Dragomirescu, Pavel Ilie, Peter Jacobi, Ovidiu Maitec, Paul Neagu, Miriam Răducanu, Vladimir Șetran etc. (Matei Martin)

● Recent apărutul număr 38-39 al revistei Arta propune un inedit dosar tematic despre Artă și Digitalitate, coordonat de Georgiana Cojocaru: „Pînă la urmă, Bucureștiul nu e cunoscut la momentul de față ca fiind o geografie hiperbolică modelată digital, precum Londra, Shenzhen sau San Francisco. Bucureștiul nu e un spațiu îngropat în straturi promiscue de magie tehnologică, deși încă nu s-a studiat cît de puternic se extinde influența algoritmică a megacentrelor menționate anterior în spații periferice precum Europa de Est sau restul lumii care nu e «întîia»“. Urmînd un traseu labirintic al decalajului digital, numărul și-a propus exact echilibrarea acestui deficit și radiografierea modului în care interacționează aceste spații geografice îndepărtate, în acord cu mersul tehnologic firesc. (Ruxandra Mihăilă)

Parazit, regizat de Bong Joon-ho și premiat cu Palme d’Or anul acesta la Festivalul de la Cannes, are toată simplitatea și complicația vremurilor noastre. O comedie neagră, în care toți sînt buni și vinovați în egală măsură. (Ana Maria Sandu)

Sonia ridică mîna, de Lavinia Braniște, Editura Polirom. Un roman despre generația care n-a trăit comunismul, dar încearcă să-l înțeleagă. Sonia își pune sieși și altora întrebări: despre anxietăți, familie, sexualitate, viitor, despre ce se schimbă într-un cuplu care locuiește împreună (despre lipsa ori teama de intimitate). „De ce ții minte numai lucrurile nasoale?“ mi-a rămas o vreme în cap. (Cristina Ștefan)

● O experiență rară pentru consumatorii de artă din România: pe 17 și 18 noiembrie, la Linotrop Centrul Independent Coregrafic (str. Ion Brezoianu 23-25) are loc, de la ora 20, spectacolul Unu’ pe Față Unu’ pe Dos – o creație artistică de dans contemporan, o viziune a coregrafei Georgeta Corca și a artistului de circ Paul Herzfeld, care combină dansul contemporan cu acrobațiile, chinese pole și clarinet bas într-o încercare de „sfidare a gravitației“ prin care ordinarul devine extraordinar, iar incredibilul – normalitate. (Stela Giurgeanu)