Am aflat de curînd că fac parte dintr-o generaţie numită X. Am şi fost felicitat. M-am simţit măgulit, dar şi uşor impostor, neştiind prea bine motivele de mîndrie. Ei bine, e vorba despre un text ce a circulat pe multe forumuri, bloguri (http://bunny-power.blogspot.com/2006/ 06/generatia-x.html) şi liste de mail-uri. Cum realitatea e uşor crudă ("casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decît atunci cînd au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani"), fericiţii utilizatori ai Internetului, născuţi în anii ’80, devin brusc nostalgici. Apelul la memoria afectivă e precis şi emoţionant: sînt trecute în revistă toate jocurile copilăriei (Prinsea, Ţară-ţară vrem ostaşi, Pac-Pac, Flori, fete sau băieţi), primele haine inscripţionate, serialele TV (Beverly Hills, Twin Peaks), primele desene animate color, casetele cu Metallica, Michael Jackson, Ace of Base, Take That, primele oracole, cîte şi mai cîte. Recuzita e completă. Dar ceea ce ar trebui să fie simpla bucurie a reamintirii primelor libertăţi postrevoluţionare se transformă pe alocuri într-un discurs amar şi revendicativ. Ei versus tinerii de azi. "Noi nu am dat Capacitate sau grile la admitere", "noi am învăţat în româneşte la grădiniţă, nu în engleză" (vai, vai), "încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam" (gestica era la fel de vulgară), "spre deosebire de tinerii de astăzi, am auzit atît de Abba şi de Queen, cît şi de noile nume... Pe ei dacă îi întrebi, muzica a început cu Backstreet Boys" (la fel de bine părinţii voştri ar putea avea ceva de spus în privinţa asta), "noi sîntem cei care încă au mai Ťcerut (sau li s-a cerut) prietenia», care încă roşeam la cuvîntul ŤSEX»", "noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului (în acelaşi timp sînt mîndri că au trimis 10.000 de mailuri de Ťdulce» unui arbitru care a furat România într-un meci de fotbal - ce filme aţi văzut, totuşi?), nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris şi jocuri de televizor". "Noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcut de copii, nu ne-am spălat pe mîini după ce ne-am jucat cu toţi cîinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de cîte lipide şi glucide mîncăm." "Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am rîs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca"... După toată enumerarea asta, concluzia vine cumva firesc: "Sîntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers... Dacă eşti de-al nostru... Felicitări!". Pentru ce felicitări? Mă declar învins, făceţi-mă să înţeleg. Aceiaşi care v-aţi bucurat la primele filme cu Van Damme sau Schwarzenegger nu reuşiţi să vă bucuraţi la miile de filme de acum. Aceiaşi care v-aţi bucurat de trecerea de la desenele cu Mihaela, Mieunel şi Bălănel la cele de pe Cartoon Network, acum nu vă mai place că aveţi zece posturi de desene animate. Deşi aţi detestat manualele groase cît cărămida, pe care le-aţi tocit mecanic, piaţa liberă a manualelor alternative vi se pare "subţire". Ce reuşesc să înţeleg şi chiar să mă emoţioneze e amintirea gustului pe care l-aţi avut cînd aţi mestecat prima gumă Turbo. Dar vreau să vă gîndiţi că acea gumă Turbo s-ar putea să fi fost bună pentru că era singura. Din cele o sută de gume de mestecat din prezent, vă asigur că veţi găsi cel puţin una mai bună. Aţi devenit bătrîni şi visul vostru s-a frînt undeva. Cumva legat de această critică a voastră la consumerismul exacerbat şi despre "fericirea în rate", formaţia Vama Veche vă sare în ajutor: "progresăm şi uităm să fim fericiţi, îngropăm bucurii într-o mare de biţi", "maşina de spălat nu o să mă facă mai curat", "fericire cînd iarba apare...", bla-bla-bla... Albumul şi concertul lor sînt sponsorizate de o firmă de electrocasnice. E cumva ironic.