...din cînd în cînd, după modelul pavilionului românesc de la Bienala de arhitectură de la Veneţia de acum 2 ani, multe pagini de reviste şi ziare să fie complet albe. Nu pentru mîzgălituri pe marginea articolelor, ci pentru că uneori nimicul e chiar o chestie deşteaptă. Ar dispărea cu ocazia asta nu doar verva de prost-gust a unor ziarişti, dar ar fi şi un moment minunat de reflecţie. ...din cînd în cînd, să nu se mai publice interviuri şi chestionare imbecile cu domni celebri ce răspund nonşalant că ei nu au mai oferit flori de 10, 15 ani. Mie în locul lor mi-ar fi uşor ruşine. ....din cînd în cînd, să aud mai des expresii de genul: "Nu ştiu", "Nu cunosc", "Nu mă interesează" sau "Nu mă pricep". Mă inhib teribil lîngă toţi deştepţii care imediat după rostirea acestor cuvinte sar în ajutor: "păi, hai că-ţi arăt / spun eu cum stă treaba". Nu ştiu cum se face, dar la fel de necunoscător în ale problemei rămîn şi după aia. ...din cînd în cînd, atunci cînd intru în librării care au şi obiecte de papetărie, să nu mai văd cărţi deloc. Decît să le văd aruncate alandala, de pe un raft pe altul, strînse grămezi-grămezi ca atunci cînd le pregăteşti pentru băgat în valize, mai bine nu. ...din cînd în cînd, să nu mai mă deprim în drumul zilnic spre serviciu, atunci cînd văd ditamai panoul cu reclama cărţii domnului Traian Ungureanu, Tehnica neputinţei la români. Au un talent uneori publicitarii aştia de a face omul nefericit... ...din cînd în cînd, aceiaşi publicitari să aibă simţul autoironiei. La fel şi anti-publicitarii. Cămăşuţe, branduri, trenduri, sîntem altfel, sîntem diferiţi. Ah, unicitatea. Plictiseală în ambele tabere. ...din cînd în cînd, să nu mai strîmbe unii din nas atunci cînd aud de Gogol, Cehov, Beckett şi alţi oldies. Să meargă braţ la braţ, unul bătrînel cu altul tinerel, de exemplu Cioran şi Houellebecq (acest "Zarathustra al clasei de mijloc") n-ar fi cool? Sau cum ar fi ca domnul Malone al lui Beckett să se trezească brusc în compania celor patru demenţi ai lui Hornby, din Turnul sinucigaşilor? ...din cînd în cînd, fix ca să fac în ciudă unei domnişoare de la TV, fană a Mall-ului, să înfiinţez 20-30 de magazine nefolositoare, de genul sifonerie. ...din cînd în cînd, domnii de la Yahoo sau Google să facă un talmeş-balmeş cu conturile noastre de mail şi să le amestece puţin. Astfel, eu să citesc corespondenţa unei domnişoare Y, oarecare, şi o altă domnişoară, X, să mi-o citească pe a mea. Dacă nu le convine, persoanele discrete să facă cerere să nu fie băgate în joc. ...din cînd în cînd, să-mi explice şi mie cineva cum de reuşesc unii bărbaţi din filme, naufragiaţi pe insule sau aflaţi în situaţii conflictuale (război, să zicem), să rămînă perfect bărbieriţi? Aia da voinţă şi burghezie. ...din cînd în cînd, să fie mai ghiduşe şi relaxate unele publicaţii/producţii autohtone de cultură. Eu înţeleg că rigoarea rimează cu sobrietatea, dar de multe ori sînt pur şi simplu proaste. ...din cînd în cînd, tinerii să se ducă la spectacolele de gală ale teatrelor renumite, iar cei în vîrstă să meargă mai des la cele underground, ale primilor. Ar fi frumos. Mai frumos chiar decît discursul ăla repetat obsesiv: "noi cu publicul nostru, ei cu al lor". ...din cînd în cînd, să înţeleg de ce pentru diverse treburi casnice (zugrăvit pereţii, pus furtunul la maşina de spălat, schimbat bujiile la maşină etc.) lumea întreabă de zece ori diferiţi meşteri, şi pentru lucruri niţel mai complicate (arta), să meargă nonşalant pe mîna ei. ...din cînd în cînd, să nu mai citesc prostioare de genul: "eşti urban dacă în loc de metrou sau RATB, mergi pe jos sau cu maşina". Unii au un talent ridicol de a-şi complica existenţa. ...din cînd în cînd, pe lîngă toate expoziţiile de artă vizuală (de la MNAC, galerii şi de oriunde), să fie şi librării specializate. Astfel, cu puţină educaţie vizuală, s-ar diminua numărul de gură-cască ce se entuziasmează la orice şuşă. ...din cînd în cînd, să citesc în presă şi despre sporturi mai excentrice: popice, de exemplu. Am aflat de curînd că un român e dublu campion la această minunată disciplină sportivă. Dacă e adevărat, mă înclin cu reverenţă în faţa acestei discreţii victorioase. ...din cînd în cînd, să nu mai văd atîta indignare în faţa unei declaraţii misogine, dar savuroase, citite de mine pe un forum: "Dacă femeia ar fi fost bună, n-ar fi avut şi Dumnezeu una?".