Un roman alunecos

Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
Un roman alunecos jpeg

● Radu Mareş, Deplasarea spre roşu, Editura Polirom, 2012. 

În fizică, „deplasarea spre roşu“ denumeşte creşterea lungimii de undă cauzată de scăderea frecvenţei radiaţiei electromagnetice; în acest nou roman al lui Radu Mareş – publicat relativ repede după premiatul Cînd ne vom întoarce (2010) –, expresia este o metaforă a procesului psiho-sentimental de modificare a frecvenţei interioare prin care trece personajul principal. Acum că a fost cît de cît elucidat misterul acestui straniu titlu (mai puţin poetic, spre exemplu, decît Zgomotul alb, expresie împrumutată din fizica acusticii de Don DeLillo), ne putem ocupa liniştiţi de confesiunea lui Romi, profesor de franceză într-un oraş din Ardeal. Căci romanul este, de fapt, o lungă şi destul de neconvenţională confesiune, cu destule anticipări şi reveniri, despre care aflăm relativ tîrziu şi cui îi este adresată. Cum bine s-a remarcat deja, povestea avansează înşelător prin cîteva glisări şi abandonuri, căci, de-a lungul întregului proces confesiv, peisajul (sau cromatica naraţiunii, ca să rămîn în sfera termenilor metaforei din titlu) se schimbă de cîteva ori şi abia finalul oferă imaginea limpede a ceea ce înseamnă, în fond, „deplasarea spre roşu“ a personajului (proces care, apropo, poate avea loc chiar şi în spectrul invizibil al radiaţiilor).

În prima parte a cărţii, îl aflăm pe profesorul de franceză, ajuns colaborator al ziarului local, în preajma unui personaj energic şi charismatic ce-l convinge să scrie un reportaj despre renovarea unui vechi conac dintr-un sat şi transformarea lui într-un cămin pentru copiii orfani şi cu handicapuri uşoare. Sînt anii ’90, România devenise atracţia horror a reportajelor străine despre „casele de copii ale lui Ceauşescu“, iar reportajul era menit să mai dreagă imaginea deplorabilă a ţării, să exprime recunoştinţa şi eventual să încurajeze ajutoarele din străinătate, dar şi să facă PR pentru partidul de opoziţie anticomunistă implicat în acest proiect umanitar. Romi se lasă cu greu convins să scrie reportajul, dar e nevoie şi de mai multă insistenţă pentru a se „ocupa“ (ca gazdă-amant-informator) de englezoaica ce venise cu ajutoare din partea unei biserici catolice şi care nu se mai dădea plecată de la conacul-cămin. Întîlnirea celor doi într-o zi ploioasă şi retragerea în apartamentul lui Romi în jurul unor pahare de vodcă şi al unui televizor cu sonorul luat este prima „deplasare“ a naraţiunii. Amîndoi sînt taciturni, introvertiţi, fără ţintă, încurcaţi în convenţiile sociale. Romi, despre care aflăm că soţia şi fiul lui (invizibilul interlocutor, destinatarul confesiunii) plecaseră în Germania, este un bărbat singur, retras, dezechilibat, nevrotic. Refuză realitatea/normalitatea/viaţa evitîndu-şi prietenii şi vecinii şi bînd vodcă în fiecare seară, pe întuneric, în propriul apartament, un spaţiu al memoriei ferecate, căci există camere unde nu mai intră.  Încurajată de alcool şi de comportamentul inofensiv al profesorului de franceză, englezoaica îşi spune povestea plecatului de-acasă, a dependenţei de droguri, întîlnirea cu un preot catolic şi, în cele din urmă, implicarea în acţiunile umanitare în Estul postcomunist.

Cînd vine rîndul bărbatului să i se destăinuie are loc a treia schimbare de undă narativă în scrisoarea tatălui către îndepărtatul fiu şi introduce al treilea personaj al cărţii, Grete, violonistă la Operă în anii ’80, viitoarea soţie şi mamă. Crescută împreună cu fratele ei geamăn, Hans, de nişte părinţi adoptivi, după ce părinţii lor naturali fuseseră, în mod misterios, ridicaţi de-acasă şi ucişi în perioada stalinistă, Grete este încă un personaj dezechilibrat, căci tace despre trecutul ce continuă s-o bîntuie. În preajma ei, orfană de mică, apoi părăsită de fratele geamăn care fugise din ţară, cîntînd fără pasiune şi refuzînd maternitatea, Romi se simte deopotrivă responsabil şi neajutorat: „Iluzia mea a fost că-mi revine s-o ajut pe femeia iubită şi s-o încerc s-o vindec de coşmarurile care ne înnebuneau pe amîndoi, iar terapia va trebui inventată de la zero. Chiar împotriva ei, ajunsesem să văd, pas cu pas, drumul prin pădurea întunecoasă al celor doi copii de care lumea «se descotorosise», lăsaţi să-şi afle singuri soluţia de supravieţuire. Buzunarul cu pietricele pentru a însemna drumul, păsărice vorbitoare care-i conduce, casa de turtă dulce...“ Numai că, în ciuda eforturilor outsider-ului Romi, drama modernă a lui Hans şi a lui Grete îşi urmează propriul curs. Fericirea domestică dintre Romi şi Grete (scena în care este conceput copilul lor este cea mai frumoasă şi mai intensă din carte şi, poate, cheia „deplasării“) nu exorcizează trecutul, care revine, cu toate necunoscutele şi ororile lui, odată cu ultima glisare a naraţiunii şi cu introducerea celui de-al patrulea personaj, Hans, reîntors în ţară în primăvara lui ’90. Finalul confesiunii lui Romi către fiul său scoate în lumină, la propriu şi la figurat, trauma ce explică relaţia confesiune-uitare şi vină-vindecare, adică metafora schimbărilor dintre unde şi radiaţii din titlu.

În recenzia sa din Suplimentul de cultură intitulată „Nunta spagirică“, Bogdan-Alexandru Stănescu merge mult mai departe cu interpretarea romanului. În cheia nuntirii alchimice pe care el o dă cărţii (interpretare deopotrivă fascinantă şi justă), refuzul Gretei de a vorbi despre fratele ei geamăn şi de a avea copii au rolul unei premoniţii, iar conceperea şi naşterea accidentală a băiatului cu un intrus reprezintă greşeala, impuritatea, încălcarea unei interdicţii a creaţiei. Odată cu haosul social al primilor ani post-revoluţionari (acesta fiind, apropo, primul roman citit de mine cu mineriada pe fundal) care creează materia necesară, începe deplasarea dinspre nigredo (putrefactio) înspre albedo, înspre aurora simbolizată de reuniunea celor doi fraţi, de întîlnirea şi împlinirea lor în Operă – după cum interpretează Bogdan-Alexandru Stănescu. Romi este doar un înlocuitor în ecuaţia gemelarităţii creatoare şi, în cele din urmă, un martor, unul ales, dar care va rămîne marcat, smintit de sfinţenia / oroarea revelaţiei: „Descoperirea făcută de inocentul narator vine ca o împlinire a tuturor premoniţiilor aruncate în materia cărţii: nunta dintre soror mystica şi frater mysticum, pasul spre roşu, spre rubedo. Nunta alchimică are ca scop naşterea hermafroditului, a copilului divin.“ Lunga confesiune are loc, aşadar, între creatorul înlocuitor şi procreaţia accidentală, între intrus şi impur.

Scris foarte bine – limpede, fluent, îngrijit – de un prozator profesionist, construit pe mai multe piste, cu glisări şi deschideri narative, cu „deplasări“ de istorii, personaje şi sensuri, romanul ridică întrebări şi lasă loc mai multor interpretări, din care cele în cheie psihanalitică (avînd basmul fraţilor Grimm ca model simbolic) sau alchimică sînt cele mai atractive. Există şi scăderi care pot fi reproşate (umpluturi şi banalităţi, personaje fuşerite, inconsistente psihologic sau abandonate, vagul socio-politic optzecist şi localizările aproximative), dar la fel de bine ele pot fi justificate de însăşi natura şi convenţia confesiunii eterogene, de construcţia simbolică sau asumat înşelătoare, favorizînd pistele false, incongruente. Dincolo de toate astea însă (sau poate tocmai datorită lor), Deplasarea spre roşu rămîne probabil cel mai intrigant roman al anului.  

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.