Pandemia a afectat piața românească de carte mai profund decît a făcut-o criza din anul 2009, din care abia își revenise. În prima parte a anului a existat o derută generală vecină cu disperarea. Afectate imediat și masiv de închiderea librăriilor, de anularea evenimentelor și a tîrgurilor de carte, editurile au înregistrat o scădere a vînzărilor de pînă la 80%, ceea ce a condus la planuri editoriale anulate, amînate sau reconfigurate, facturi și datorii neplătite. Vînzările din librăriile online au înregistrat o creștere între 30-70%, dar acestea nu au compensat pierderile din retail-ul clasic.

În acest timp, Ministerul Culturii a inițiat o biată campanie online numită „Citește românește”, fără concept, fără viziune și fără buget, care a demonstrat o dată în plus că acest minister – complet rupt de realitate, perfect inadecvat vremurilor și condus vremelnic de miniștri în general analfabeți cultural – ar putea la fel de bine să nu mai existe. De altfel, în politica românească nimănui nu-i pasă de cultură, iar acest abandon, într-o țară unde retorica patriotismului și sentimentul mîndriei naționale sînt la mare preț, s-a văzut din nou la recentele negocieri pentru portofoliile ministerelor, cînd nici măcar USR-PLUS, noua generație de politicieni, n-a mimat măcar interesul pentru cultură și educație.

În alte țări, cartea a fost catalogată drept bun de consum esențial, iar sectorul cultural a primit sprijin masiv de la stat. La noi, editurile au fost pe cont propriu și au încercat să reducă efectele dezastrului: și-au încetinit, mai mult sau mai puțin, ritmul publicării de noi titluri românești ori și-au amînat planurile editoriale și au încercat să speculeze momentul publicînd cărți în traducere și comerciale, inclusiv despre COVID-19, pandemie și izolare (Corint, Polirom, Nemira), au lăsat pentru descărcare gratuită pe propriile site-uri nenumărate titluri de cărți în format electonic (Cartier, Humanitas), s-au concentrat pe ofertele online și pe diverse strategii de promovare (cluburi de lectură și lansări online, scriitorii au semnat din izolare exemplare din noile lor cărți și s-au inițiat diverse forme de videolecturi de la ei de-acasă pe site-urile și pe conturile de Facebook ale Cărturești sau Paralela 45, pe citestema.ro, pe contul Maraton de poezie online 2020 ș.a.)

Unele campanii de stimulare a lecturii au continuat: „Zoom pe literatura română” la Casa de pariuri literare, concursul Humanitas în licee, „E timpul să citim” la Curtea Veche, „Noaptea cărților deschise #acasă” la Litera, „Cititori pentru scriitori” la Cărturești.

Salonul de carte Bookfest nu s-a ținut, iar Tîrgul de carte Gaudeamus a oferit o imitație online. Premiile literare au fost anunțate tot online, iar festivalurile au încercat diverse forme de desfășurare: „Poezia e la Bistrița” s-a ținut, FILIT a avut o ediție exclusiv locală, întreruptă la jumătate, Boovie și FILTM au avut loc online. Tramvaiul 26, spațiul independent de evenimente culturale, fondat în 2013 de poeta și traducătoarea Cătălina Matei, și-a încheiat activitatea după mai bine de o sută de evenimente preponderent literare.

Observator cultural a împlinit douăzeci de ani de apariție, Poesis Internațional a scos un număr, în timp ce Iocan a intrat în hiatus; a apărut Gen, revistă (genrevista.ro), o publicație online scrisă de tineri, mentorați în cadrul unui proiect Forum Apulum cu sprijinul Institutului Francez, iar legendara Familia a trecut în subordonarea Bibliotecii Județene din Bihor (rămîne de văzut dacă i se va mai respecta independența editorială).

Pe fondul decesului prelungit al Ministerului Culturii, Cărturești (împreună cu Pro Patrimonio & Asociația Maria) a acordat, pentru anul viitor, patru rezidențe de creație literară (Andrei Dósa – roman, Ștefania Mihalache – proză scurtă, Răzvan Andrei – poezie și Ștefan Bolea – eseu), iar librăria timișoreană independentă „La două bufnițe”, tot patru rezidențe literare (Marin Mălaicu-Hondrari, Marius Ciupertea, Philip OʼCeallaigh și Sven Popović). Ambele inițiative reprezintă o premieră la noi.

Cît despre noile apariții, a fost un an editorial modest. În acest an al pandemiei, literatura română a fost „sacrificată” deopotrivă de cititori și editori, nici unii n-au mai „riscat” cu producțile autohtone. Editura Paralela 45 și-a închis ambele colecții de literatură română, și de proză, și de poezie, în timp ce alte colecții similare au încetinit foarte mult ritmul aparițiilor (colecțiile de proză de la Humanitas și de la Nemira au publicat împreună mai puține titluri decît degetele unei singure mîini). Pandora M, sub coordonarea lui Bogdan-Alexandru Stănescu, „transferat” de la Polirom anul trecut, promite și autori români (deocamdată doar volumul de poezie al Ruxandrei Novac, Alwarda, și romanul lui Bogdan Coșa, Cît de aproape sînt ploile reci), iar Litera a inițiat colecția „Biblioteca de proză contemporană”, coordonată de Doina Ruști, unde au apărut deja cinci titluri, din păcate nici unul notabil.

În ceea ce privește proza, anul acesta doar Polirom pare să fi ținut steagul sus, publicînd peste douăzeci de titluri în cele două colecții ale sale, „Ego.Proză” și „Fiction Ltd.” Din ce-am citit, recomand două romane, Simona Sora – Complezență și Dora Pavel – Bastian (plus o mențiune în alb pentru Hipodrom de Nora Iuga), și două volume de proză scurtă: Simona Goșu – Fragil (debutul anului, în opinia mea) și Ștefan Manasia – Cronovizorul (plus o mențiune pentru antologia Un drum cu Ceapă de Radu Pavel Gheo). Două romane, care au făcut vîlvă la apariția lor acum mai bine de un deceniu, s-au reeditat și merită să aibă parte de o generație nouă de cititori: Băgău de Ioana Bradea (Humanitas) și Pizdeț de Alexandru Vakulovski (Polirom).

În ceea ce privește poezia, unele edituri au publicat doar o mînă de titluri (Charmides, Casa de pariuri literare), altele au rămas în stand-by (Nemira); cîteva însă și-au văzut de planurile editoriale: Casa de editură Max Blecher (cărți noi de Octavian Soviany, Moni Stănilă, Radu Nițescu), Tracus Arte (Mihai Ignat, Rodica Draghincescu, Ovidiu Baron, Mihai Măniuțiu) și OMG (Vlad Drăgoi, Andrei Dósa, Andrei Doboș ș.a.) De menționat două antologii ale unor tineri poeți dispăruți prematur: George Vasilievici (1978-2010) – Antologia (Hyperliteratura) și Adrian Diniș (1986-2018) – Toate zborurile au fost anulate (Casa de editură Max Blecher). Un comeback surprinzător, după treizeci de ani: Nu striga niciodată ajutor de Mircea Cărtărescu (Humanitas), două antologii ale unor clasici în viață: Ileana Mălăncioiu – Peste zona interzisă (selecție de Simona Sora) și Florin Iaru – Ospiciile imaginației (selecție de Livia Ștefan), ambele la Cartier; și una a unui clasic postbelic: Geo Dumitrescu – Cîinele de lîngă pod (selecție de Teodor Dună), la Tracus Arte.

Ca o paranteză, dintre aparițiile anului trecut, iată și cărțile cu mai mult de un premiu obținut anul acesta: volumele de poezie Industria liniștirii adulților de Anastasia Gavrilovici (Casa de editură Max Blecher), Berlin de Krista Szöcs (Nemira), Soldat. Umbre ale trecutului pe cîmpul de luptă & Jurnal scris în a treia parte a zilei de Angela Marcovici (frACTalia), și romanele Cartea Reghinei de Ioana Nicolaie (Humanitas) și Părinți de Diana Bădica (Polirom).

La eseu, trebuie menționat, în primul rînd, amplul proiect Enciclopedia imaginariilor din România, o lucrare în cinci volume coordonată de Corin Braga. După premiatul volum de anul trecut Bafta, Devla și Haramul. Studii despre cultura și religia romilor, Mirel Bănică revine cu o altă carte demnă de atenție: Prin România. Carnete de drum. De asemenea, merită menționate și volumele Călători români privind pe fereastra trenului. O încercare de istorie culturală (1830-1930) de Radu Mârza și Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 pînă în zilele noastre de Cristian Preda. Toate aceste titluri au apărut la Polirom, care a publicat și o premieră: pictoromanul Mustața lui Dalí de Felix Aftene și Lucian Dan Teodorovici. Tot o premieră este și jurnalul homoerotic De ce iubim bărbații de Dominic Brezianu (Curtea Veche). La capitolul memorialisticii (în sensul larg al termenului), aș mai menționa: Cartea cu fleacuri de Livius Ciocârlie (Tracus Arte), Fake News în Epoca de aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă de Ioan T. Morar (Polirom) și Sînt un copil al Războiului Rece de Stelian Tănase (Corint).

E posibil ca unele cărți meritorii să se publice acum, pe final de an, după scrierea acestui bilanț; altele, probabil, mi-au scăpat. Oricum, a fost un an ciudat, cu lipsuri, amînări și abandonuri, pe de o parte, dar și cu niște premiere interesante, pe de altă parte.