Rezistența prin cafea

Publicat în Dilema Veche nr. 369 din 10 - 16 martie 2011
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Sigur v-aţi întrebat, dacă aţi răsfoit măcar în treacăt cărţile iraniencei Azar Nafisi, dacă a citi şi a discuta despre cărţile citite (în timp ce trăieşti sub o dictatură) înseamnă a rezista prin cultură. Dacă a alerga prin curtea universităţii cu un gardian obez pe urmele tale (pentru că nu vrei să porţi vălul obligatoriu prin lege) înseamnă rezistenţă prin expunerea chipului propriu. Dacă a deţine şi a-ţi servi cu obstinaţie prietenii numai cu ciocolată elveţiană (imposibil de procurat în „Republica Islamică a Faptelor“, nu a vorbelor) înseamnă a rezista prin ciocolată Lindt. Eu cred că da, toate aceste fixaţii şi manii înseamnă a rezista prin diverse lucruri, unele mai nobile (ciocolata Lindt, evident) ca altele. Şi că rezistenţa în sine contează enorm, mai ales în momentul precis în care ea se produce, în prezentul acela fără rest al curajului personal. Eterna reamintire – mai ales cînd e vorba despre gestul propriu – sună însă a prohod tematic. 

Îmi amintesc de uluirea pe care am încercat-o într-o seară de dinainte de 1989, cînd am auzit, la Radio Europa Liberă, că acuzaţia oficială împotriva lui Mircea Dinescu (care tocmai semnase un protest împotriva regimului comunist) era aceea de contrabandă cu cafea. Era halucinant mai ales pentru că, dacă deschideam bufetul pe care se afla radioul la care ascultam vorbele ironice despre circuitul cafelei în natură, dădeam nu doar de cîteva pungi de cafea nemţească în vid, dar şi de boabe Wiener ambalate în Ungaria şi chiar de un nes Amigo procurat printr-o filieră sudistă. N-am nici acum vreo îndoială că rezistenţa prin cafea ne-a menajat ficatul şi neuronii de orzificare, ca să nu mai zic de rafinarea papilelor... Aşa cum sînt sigură că rezistenţa prin ţigări de contrabandă ne-a amînat pentru o perioadă bolile de plămîni. Sau că rezistenţa prin cărţi bune ne-a ţinut alert simţul ridicolului în aşa măsură încît şi astăzi mirosim de la o poştă făcăturile, imitaţiile de mîna a treia, artizanatul ieftin. Dar cam atît: multiplele noastre rezistenţe de bun-simţ – la haznaua politică, la presiunile profesionale, la reţete şi ideologii, la scurtături lucrative – nu ne fac nici mai buni, nici mai frumoşi, nici măcar mai simpatici. Ne dau ceva (de contemplat dimineaţa, în oglindă), dar ne şi iau ceva, deşi n-am zice. 

În memoriile despre cărţi, publicate de Azar Nafisi prin 2003 (după plecarea definitivă din Iran), sub titlul Citind Lolita la Teheran, „se rezistă“, e adevărat, printr-un soi de solidaritate feminină spontană în jurul unor mari cărţi. Autoarea – profesoară de literatură engleză la Universitatea din Teheran, hotărăşte, cu puţin timp înainte de a părăsi „Republica Islamică a Vorbelor“, să organizeze în vechea ei casă un soi de seminarii private în care invitatul principal să fie cîte o carte de Nabokov, Henry James, Jane Austen, Scott Fitzgerald. Joi dimineaţa, la Teheran, cîteva fete şi profesoara lor de literatură care avea experienţa Occidentului rezistă la butaforia din jur, la umilinţele zilnice, la aranjamentele maritale, la sechestrarea de fond, citind cărţi, vorbind şi scriind despre ele, dar mai ales despre ce văd în jurul lor. Cititorul (liber) al lui Nabokov care trebuie să rămînă cu totul liber ca să-şi merite numele nu e doar ţinta, ci şi premisa acestei psihoterapii de grup deghizate în seminar de literatură. Poate şi de asta cartea are un patetism greu de digerat şi un schematism (al opiniilor despre literatură) care nu poate fi decît al reinterpretării contextuale. Lucrul acesta nu afectează însă prea mult chestiunea rezistenţei. Cine a spus că rezistenţa la butaforie nu provoacă alte butaforii? 

Rezistau însă fetele acelea închise în iatac şi visînd la ceva nedefinit în care se amestecau un mariaj bun, o scoatere de sub tutelă, o frîntură din destinul profesoarei lor scriitoare – o femeie emancipată (dintr-o veche familie de medici-filozofi), numită, cam caraghios în spaţiul intim, „dr. Nafisi“ (fiindcă avea un PhD)? Sigur că rezistau mai bine ca altele, lipsite de această şansă de a deveni personaje. Numai că toate cărţile citite erau pretexte ce contau, în fond, la fel de mult ca alte împrejurări de viaţă. Aşa cum lansarea unui cuvînt inventat de Nabokov în Invitaţie la eşafod e doar un pretext livresc pentru un alt fel de meditaţie, mai cuprinzătoare decît literatura: „Upsilamba a devenit în timp parte a unui bagaj de cuvinte speciale pentru noi şi, spre finalul cursului, aproape că devenise un limbaj secret, numai al nostru, cu totul aparte, care se îmbogăţea pe zi ce trece. Cuvîntul devenise un fel de simbol, un semn al acelei vagi senzaţii de bucurie, al furnicăturii pe şira spinării despre care vorbea Nabokov, senzaţie pe care spunea că o anticipează la cititorii lui. Era o senzaţie care îi separa pe cititorii buni de cei obişnuiţi. Upsilamba devenise cuvîntul-cod care deschidea peştera secretă a amintirilor.“ 

Aşa încît, fetele din Teheran şi profesoara lor de literatură rezistau, deşi nu le venea să creadă, în egală măsură prin cărţi şi prin miraculoasa cafea servită de doamna Nehzat Nafisi, mama lui Azar, în pauze savant pregătite. Cafeaua tare, aromată, aburindă pe care nici o dictatură n-a reuşit s-o elimine din Orient (şi de la porţile lui) făcea din seminarul livresc o adevărată întîlnire. Poate că ceea ce trăiau acele femei împreună nu avea prea mult de-a face cu propria lor realitate şi nici cu literatura pe care o citeau. Poate că şi ele îşi construiau o butaforie mai mică, un „cocon protector“ care le menţinea într-un fel de viaţă, pînă la evadare. Orice rezistenţă parţială naşte mici fantasme nedigerate, ce devin ficţiuni primejdioase atunci cînd vor să fie (şi se iau drept) realitate. Iar asta ne-o demonstrează încă o dată chiar Azar Nafisi, recent, cu noua ei carte autobiografică Things I’ve Been Silent About, un adevărat caz clinic. Aflăm acum cine era mama care elibera duhul cafelei în livingul nabokovian (o biată mitomană fantastă căreia a trebuit să i se spună o minciună politică pe patul de moarte), cine e tatăl (un zeu – medic şi scriitor, infidel pe bună dreptate şi cu consimţămîntul fiicei). Dar mai ales aflăm cine era „dr. Nafisi“ şi la ce i-au folosit atît rezistenţa prin cultură, cît şi rezistenţa prin cafea.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.