Revista de proză scurtă

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Revista de proză scurtă jpeg

 iocan, nr. 1/2016.

Scriam săptămîna trecută despre cum arată în acest moment peisajul prozei scurte la americani. Cu ocazia apariției primului număr din iocan, revista de proză scurtă, și dat fiind că m-am ocupat cu predilecție de acest gen în ultimul deceniu, o să scriu în cele ce urmează cîte ceva despre starea actuală a povestirii la noi.

Realitatea este aceasta: dedicat genului scurt, momentan, nu există nici un premiu literar (Frumoasele străine de Mircea Cărtărescu și Medgidia, orașul de apoi de Cristian Teodorescu – care ar putea fi considerată însă și roman – fiind singurele cărți de povestiri premiate la noi în ultimul deceniu), nici un festival literar, nici un colocviu critic, dezbatere sau proiect publicistic, nici măcar un site acolo... S-a vorbit dintotdeauna despre poezie ca fiind cel mai nepopular și special gen literar, în timp ce povestirea a fost mai tot timpul la marginea neantului editorial/publicistic. Căci dacă există cîteva edituri care publică, unele aproape exclusiv, altele oricum foarte multă poezie (Brumar, Cartea Românească, Charmides, Casa de pariuri literare, Casa de editură „Max Blecher“, Tracus Arte, Vinea ș.a.), dacă există premii, gale, colocvii și festivaluri literare dedicate poeziei (la București, Sibiu, Bistrița, Cluj, Alba-Iulia, Iași, Timișoara) sau reviste (excelentele Poesis Internațional, Zona Nouă), proza scurtă n-a avut și n-are nimic din toate acestea. Cel puțin pînă acum, n-a avut o revistă cu un concept bine gîndit, consistent valoric, care să se ia în serios pentru a putea spera că va crea un fenomen literar, o revistă care să publice exclusiv proză scurtă (şi nu refer aici la revistele de gen, precum cele de SF& fantasy), proză scurtă semnată de autori clasici sau debutanți, cunoscuți sau uitați, români sau străini, povestiri selectate și editate atent, cu scopul de a întreține/stîrni interesul și, mai ales, de a forma gustul pentru acest gen.

Proza scurtă a avut însă parte de cîteva lucruri bune în ultimii ani: edituri care au mai publicat, din cînd în cînd, și cărți de povestiri; volume tematice colective; cîteva cursuri de creative writing; cîteva antologii internaționale (trei, mai exact: două Granta și o McSweeney’s), mai multe antologii de gen (fantasy/SF/horror la Nemira), o antologie autohtonă de generație (Best of. Proza scurtă a anilor 2000, Polirom, 2012) și un top anual al cărților de proză scurtă alese de cititorii site-ului bookaholic.ro, care, deși nu se poate lăuda cu o selecție curată (practic, orice nu e roman apare ca proză ­scurtă), are meritul de a face bilanțul "non-romanelor" de la noi. Cu toate astea, e o imagine tristă.

Săptămîna trecută îi citam pe Laurie Hertzel și pe Lincoln Michel, care, pe de o parte, menționau volumele de proză ­scurtă premiate în ultimii ani în State ca pe un semn de revigorare a genului, iar pe de altă parte, se întrebau de ce nu există secțiuni speciale în cadrul marilor premii şi pentru proza scurtă, pusă întotdeauna să concureze, de ochii lumii, fără șanse reale, cu romanele. Dacă lumea literară dă premii poeziei întrucît consideră că e important să fie recunoscută și promovată, de ce nu se întîmplă același lucru și cu proza scurtă? – se întrebau cei doi, nu înainte însă de a menționa importanța celor cîteva mari premii și antologii dedicate exclusiv genului scurt: The Story Prize, O. Henry Prize, The Pushcart și, firește, The Best American Short Stories, plus nenumăratele reviste (cîteva sute, de altfel) care publică povestiri, începînd cu celebrele The New Yorker, Granta, Tin Housse, Esquire, Harper’s ș.cl. (Edițiile românești, apropo, ale acestor ultime două reviste au renunțat la secțiunea de ficțiune.)

Întrebarea privind inexistența unui premiu pentru proza scurtă ar merita pusă și la noi, doar că, în lipsa (revigorării) genului, nu știm cît de legitimă ar fi. Și astfel se întrezărește forma cercului vicios: nu există proză scurtă pentru că nu sînt reviste și premii care s-o stimuleze, sau nu există reviste și premii pentru că oricum nu se scrie proză ­scurtă? Putem avea însă un posibil răspuns dacă privim în ograda poeziei. De undeva trebuie început. O spunea și Florin Iaru undeva: „Dintre toate subspeciile prozei (roman, eseu, memorialistică), proza scurtă e regina armelor și, în același timp, cea mai urgisită Cenușăreasă. Să fim exacți: numai în România. Pretutindeni altundeva, povestirile cunosc un succes constant. În SUA sînt peste 200 de reviste de profil. Mda, iar ne comparăm cu America… OK, atunci, alt exemplu: în Ungaria, Raymond Carver a vîndut 50.000 de exemplare. În România, 1000. În România nu se citește. Dar de ce nu se citește? Fără să părem mai deștepți decît restul lumii, am ajuns la concluzia că e un cerc vicios. Scriitorii nu se îndeamnă la acest gen, cititorii n-au ce citi și și-au pierdut obișnuința, iar editurile strîmbă din nas văzînd statisticile. De aceea, ne propunem să promovăm proza scurtă bine scrisă, cea care îl ia pe cititor pe sus și nu-l lasă din mînă pînă la încheierea tramei.“

Cine sînt autorii acestor proze ­scurte bine scrise? Scriitori din orice generaţie, cunoscuţi (Florin Lăzărescu sau Lavinia Branişte, în acest prim număr), dar mai ales debutanţi, aspiranţi, încă necunoscuţi – oricine scrie sau ar fi vrut să scrie proză scurtă, dar pînă acum nu avea cine să le citească textele și nici nu aveau unde să le publice. Selecția editorilor (Florin Iaru, Cristian Teodorescu și subsemnatul) face ca prozele publicate să aibă deja un gir profesionist. Revista va publica și povestiri în avanpremieră (în general, din autori străini - Capote, Yeats, Rhodes, în acest prim număr - dar și din români, cînd va fi cazul), plus o proză scurtă a unui maestru român uitat, mai puțin cunoscut, de redescoperit (Ştefan Bănulescu, de data aceasta). Căci trebuie recuperată tradiția, atît cît e!

iocan nr. 1 înseamnă, așadar, 21 de proze scurte de tot atîția autori, însumînd 160 de pagini, într-un număr ilustrat cu fotografii de Claudiu Popescu și editat de Vellant. Încercați proza scurtă – e ceea ce lipsea, dar, mai ales, ar putea fi ceea ce căutați!

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

Diana BĂDICA

Florinel (fragment)

Fratele meu a murit cînd eu aveam 5 ani. Părinții mă duseseră la bunici, pentru că Florinel era internat de cîteva luni și nu existau semne de ameliorare a bolii. Doctorii credeau, de altfel, că are șanse minime să trăiască și sugeraseră internarea lui într-un centru de îngrijire a persoanelor cu handicap. Părinții erau convinși că la Slatina nu era aparatură cu care să se vadă exact ce se-ntîmplă în creierul lui și că neurologii îi puseseră diagnosticul greșit – hidroencefalie.

Înainte de ’90, nu puteai să trimiți un bolnav în ce spital voia familia lui și sub nici o formă să declari că spitalul din orașul în care profesai nu avea aparatură de specialitate, iar tata știa asta și a dus neurologului folie de aluminiu de la lucru, ouă, păsări și o jumătate de porc de la țară, numai să obțină un bilet de trimitere pe sub mînă. Neurologul, pînă la urmă, a semnat documentul, doar că la spitalul Bagdasar a fost confirmat diagnosticul și o doctoriță miloasă le-a explicat, fără să folosească termeni medicali, ce înseamnă hidroencefalie. Deși mama avusese o sarcină fără probleme, creierul lui Florinel nu se dezvoltase, era minuscul, așezat într-o parte a cutiei craniene inundată de lichid cefalorahidian. Ce știau medicii era că, atunci cînd avea convulsii, în creierul lui se scurtcircuitau elemente din tratatele de biofizică, în timp ce noi știam cum i se zvîrcolea corpul ca cel al păsării care se zbate să trăiască după ce i s-a tăiat gîtul. Doctora spunea că voma era o reacție normală, dată fiind furtuna care i se producea în creier, dar noi vedeam cum voma tîșnea ca apa dintr-o conductă spartă, iar mirosul ei de medicamente descompuse în mîncare intrase în pereții apartamentului de la etajul 1 în care locuiam.

Părinții au înțeles atunci că nu aveau cum să se lupte cu boala și, la întoarcerea acasă, l-au internat într-un centru de îngrijire din județ. Mergeau să-l viziteze la trei-patru zile, așa că mă lăsaseră la bunici pentru o perioadă pe care nimeni nu putea să o estimeze. Era începutul lui iunie. Îmi aminteam de Florinel doar înainte de culcare, atunci cînd bunica mă punea să repet după ea: „Ajută-l, Doamne, pe frățiorul meu Florinel să se facă bine...“

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.