● Alain de Botton, Religia pentru atei, traducere din limba engleză de Mihaela Ghiţă, Editura Vellant, 2013.

Alain de Botton e un fel de ateu nepracticant. Nu crede în Dumnezeu sau în supranatural, dar nici nu priveşte religiile ca pe o aberaţie sau un caraghioslîc. Fiindcă – spune el – în demersul religios există multă pricepere într-ale omenescului, lucru de care ar trebui să profite şi laicul libertarian contemporan, că doar şi el e om. Oricît de puternici, performanţi, raţionali şi autonomi sîntem presaţi să fim, rămînem vulnerabili, infantili, capricioşi, fragili, iar asta ne cam doare, chiar dacă în secret. Cu alte cuvinte, laicatul nostru ultramodern nu are încă soluţii pentru ofurile a ceea ce Alain de Botton nu ezită să numească „suflet“. În privinţa sufletului, de folos nu sînt confortul consumist, potopul informaţional, tehnicismul învăţămîntului actual sau industria timpului liber, ci o artă de a trăi, o înţelepciune a vieţii, un răgaz ritualizat pentru meditaţie, o însufleţire a gîndirii şi alte asemenea lucruri pe care religiile le-au avut întotdeauna în vedere.

În fond, Alain de Botton propune, în locul necredinciosului încrezut, un necredincios încredinţat de subtilitatea psihologică a codului de „proceduri religioase“ (din care nu lipsesc nici Ziua Ispăşirii, nici Săptămîna Nebunilor, nici înţelegerea arătată singurătăţii, nevoii de tandreţe sau miezului copilăros dinăuntrul oricărei maturităţi).

Religia pentru atei împacă prelegerea seducătoare cu predica reconfortantă, propunînd soluţii deloc lipsite de umor (de exemplu, sugestia de a se înfiinţa în universităţi o Catedră de Relaţii Interumane, un Institut pentru Ştiinţa de a Muri şi un Centru pentru Autocunoaştere). Gîndirea lui Alain de Botton e expertă în arta spectacolului, are strălucire şi energie, descifrează între aman! şi amin! o sumedenie de lucruri care pot face viaţa mai vie. O carte splendidă! De răscitit.