Rămăşiţele inocenţei

Publicat în Dilema Veche nr. 673 din 12-18 ianuarie 2017
Rămăşiţele inocenţei jpeg

Ioana Pârvulescu, Inocenţii, Editura Humanitas, 2016 

Trecutul şi-a găsit în Ioana Pârvulescu o admirabilă romancieră. După Viața în-cepe vineri (2009) şi Viitorul începe luni (2012), diptic narativ care este, după cum l-am numit, un fel de suită retro a Bucureştiului, desfăşurată în oglinda timpului, Ioana Pârvulescu face în acest nou roman o declaraţie de dragoste Braşovului, mai exact oraşului de altădată. Inocenţii este însă cel mai personal roman al Ioanei Pârvulescu. Deşi se prezintă ca un roman de tip foileton – 18 capitole subintitulate cu replici din text, capitole de sine stătătoare, dar care comunică unele cu altele şi se continuă, fără a urma o cronologie strictă –, tonul este de memorialistică. Amintiri dintr-o copilărie urbană, destine şi istorii de familie din război sau de viaţă privată, istoria unui oraş aflat sub vremuri – toate aceste forme de naraţiune personalizată arată şi cele trei mari teme/suprapersonaje ale cărţii: casa, familia şi istoria. De altfel, romanul acesta de familii se deschide chiar cu imaginea casei de pe strada Sfîntu Ioan, devenită Maiakovski, devenită iarăşi Sfîntu Ioan, casă care adăposteşte cele trei generaţii ale familiei naratoarei. Precum arborele genealogic care-şi întinde ramurile şi rădăcinile în toate părţile, o astfel de casă adună în camerele sale, deopotrivă în diacronie şi-n sincronie, mai multe familii crescute unele din altele prin sînge sau prin alianţe.

Energia narativă vine de la grupul copiilor, pentru care casa, cu pivniţa, podul, pereţii şi mobilele ei cu sertare, reprezintă un univers nedomesticit, numai bun de cercetat. Înainte de a ieşi în lume, copiii explorează casa. Iar casa este veche, are locatari invizibili şi multe poveşti ascunse (pentru copii, totuna cu secretele), spuse la persoana întîi (o premieră în proza Ioanei Pârvulescu) de cea mai mică dintre copii, Ana, ajunsă între timp scriitoare. Ana povesteşte şi se destăinuie la per tu, nu există pluralul adresării către nişte cititori necunoscuţi – ceea ce denotă o relaţie apropiată cu destinatarul acestor amintiri, formulă aproape epistolară. Vorbind de trecut, familie şi viaţă, de obiecte şi amintiri, de senzaţii, gînduri şi mărturii, vocea Anei este vocea nostalgiei însăşi, iar cartea este, sub forma unei suite de pierderi şi dispariţii, deopotrivă fizice şi imateriale, o elegie a timpului. Nu doar o căutare a inocenţei copilăriei (şi implicit a paradisului acestei vîrste fără plictiseală, fără conştiinţă), ci şi a istoriilor transformării acesteia, căci vocea Anei adulte spune poveştile prin ochii mezinei care odată spera să înveţe esperanto. (De altfel, căutarea unei limbi comune în mijlocul unei familii cu rădăcini în mai multe neamuri şi pe fondul unei istorii care-şi schimbă realitatea şi, implicit, limbajul este însăşi metafora literaturii.) Descoperirea casei, apoi a lumii (a străzilor şi magazinelor oraşului, precum şi a împrejurimilor Tîmpei) şi, treptat, a poveştilor de viaţă (implicit, secretele) membrilor familiei extinse (dintre care unii cunosc frontul Marelui Război, muncesc în lagărele siberiene, întîlnesc partizani în munţi), toate acestea se fac în tonul candorii şi curiozităţii fetei. Deşi o vreme nu înţelege metaforele, concluzia Anei că „nimic nu-i deloc aşa“ devine însăşi leitmotivul istorisirii care caută să priceapă „şaradele trecutului“ şi, totodată, al istoriei care evoluează nestingherită (Cehoslovacia e invadată, Apollo 11 aselenizează).

Fiecare din cele 18 capitole (poate acest număr legat de atingerea maturităţii nu e întîmplător) se desfăşoară în jurul cîte unui personaj sau loc, fie că este vorba de o poveste a Anei sau de o poveste aflată de Ana care joacă, de-a lungul cărţii, mai multe roluri narative: protagonistă, martoră, „colportoare“, cititoarea unui jurnal secret. De la fetiţa băgăcioasă de altădată care credea în superstiţii la scriitoarea de ficţiune de acum care crede în secrete, Ana străbate toate vîrstele îndepărtării de inocenţa copilăriei şi apropierii de teribila revelaţie a morţii („nu ştiam încă ce-nseamnă să-ţi pese de un mormînt, pentru că o bucată de pămînt ţi-a înghiţit un om“). Plină de ghicitori, proverbe, jocuri de imaginaţie şi gîndire, cartea nu este doar a formării (avem parte de înţelepciunea Anei, dar nu aflăm nimic despre viaţa ei adultă), ci şi o carte a revendicării. Căci e plină de ameninţările deopotrivă ale morţii şi istoriei care – cînd una, cînd alta, cînd împreună – confiscă, dărîmă, înstrăinează, dezvrăjesc, mutilează, fac să dispară case, animale, oameni. „Societatea de Îndreptat Lumea“ fondată de membrii familiei este o reacţie inocentă la strîmbătatea, fragilitatea şi cruzimea vieţii („viaţa însăşi este cel mai inexplicabil lucru al vieţii“, spune Ana la un moment dat).

Scris cu o eleganţă, cum spuneam, aproape epistolară, plin de nostalgie, poezie şi umor (blecheriană pe alocuri), cu nenumărate referinţe literare şi cinematografice (fiind vorba de copii, în special din cultura populară: seriale SF, de capă şi spadă, westernuri), mustind de detalii şi populată cu nenumărate personaje memorabile (bunicii sînt extraordinari, dar şi tatăl, unchii, mătuşile…), romanul Ioanei Pârvulescu este foarte viu. Căci „trecutul trebuie să rămînă, în vieţile noastre, la fel de plin de posibilităţi ca viitorul“, cum spune scriitoarea Ana spre final. E crezul acestei cărţi care citeşte şi reciteşte mereu altfel „un trecut scris cu cerneală simpatică“.

***

Ioana PÂRVULESCU
Inocenţii (fragment) 

Era în timpul războiului, oamenii umblau de colo-colo agitaţi cu toţii, şi mereu aşteptai parcă o catastrofă. Sanda se certa frecvent cu bărbatu-său, de altfel imediat după război s au despărţit.

Tînărul a sosit fără bagaje, spre seară, şi a cerut o cameră la ultimul etaj, al doilea, al hotelului. Aşa a vrut el, a spus rîzînd că-i place să fie cît mai sus. Părea binedispus, deşi foarte încordat, de parcă aştepta un eveniment care să-i schimbe viaţa, dar mulţi băieţi sînt încordaţi şi binedispuşi. A scos banii şi a plătit pe loc, a zis că pleacă devreme. Cum clienţii cer deseori camere la ultimul etaj, mai ales tinerii, şi cum destui plătesc pe loc, nu era nimic ieşit din comun. „Sînteţi student?“, l-a întrebat recepţionerul, bărbatul Sandei, care l-a trecut în registru. „Nu, am fost, am făcut un an de medicină, acum mă ocup cu pianul şi cu scrisul şi de fapt nu mă mai ocup cu nimic“, şi a rîs din nou. Recepţionerul a pus renunţările pe seama războiului. „Cum vă numiţi?“, „Emil…“ nu ştiu cum. „Data naşterii?“, l-a întrebat conform tipicului. „8 august 1921.“ „8 august! Ca nevastă-mea! Nu mai e mult pînă la ziua dumneavoastră“, a remarcat recepţionerul, amabil.

Sanda, care-şi pierdea timpul pe acolo, a calculat repede că tînărul avea doar 22 de ani, cu cinci mai puţin decît ea. Îi plăcuse de la prima vedere băiatul, avea o figură cu trăsături foarte bine conturate, deşi nu era frumos, privire pătrunzătoare, mîini cu degete lungi şi vorbire de om cultivat, părea inteligent şi, fiindcă era foarte supărată pe bărbatu-său, numai ca să-l facă gelos, ar fi fost gata să petreacă o noapte cu tînărul ăsta, şi chiar a început să se dea pe lîngă el. Dar Emil s a făcut că nu-i înţelege avansurile. A apucat doar să spună, înainte de a urca la el în cameră, un lucru ciudat, şi e limpede că Sanda n-ar fi putut inventa una ca asta.

S-a uitat ţintă la ea şi a întrebat-o cu un ton foarte pătimaş: „Vă pricepeţi la vise, doamnă? Am visat azi-noapte o stradă mică şi destul de dreaptă, cu casele, de-o parte şi de alta, întoarse cu spatele. Ca şi cum s-ar fi supărat şi s ar fi întors toate cu fundul la stradă. Ce poate să însemne asta?“ Recepţionerul a remarcat mai degrabă plictisit – mereu era făcut părtaş la bizareriile vreunui client – că asta e de la prea multe cărţi, dar Sanda a simţit rece pe şira spinării, i s-a părut că-i un semn foarte rău. Şi a doua zi a aflat că tînărul s-a aruncat de la fereastră. De-asta venise şi de-asta îşi luase cameră la ultimul etaj. Iar Sanda era sigură că dacă ar fi urcat atunci cu Emil, lucrul ăsta nu s-ar fi întîmplat…

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.