● Anchee Min, Perla Chinei, traducere din limba engleză de Mihaela Negrilă, Colecția „Biblioteca Polirom”, Editura Polirom, 2010.

În 1971, Anchee Min executa misiunea pionierească de denigrare a „capitalistei imperialiste“ Pearl S. Buck, în cadrul unei campanii larg naţionale de „înfierare“, iniţiată de doamna Mao cu scopul de a i se interzice scriitoarei americane viza de intrare în China. 

Acum, în 2010, Anchee Min – emigrată în SUA din 1984 şi devenită o autoare de succes – vrea să-şi răscumpere greşeala din anii pionieriei şi scrie acest roman recuperator, în care viaţa lui Pearl Buck e povestită din perspectiva unei bune, vechi, stabile (şi nu mai puţin ficţionale) prietene chinezoaice, Salcia Yee. Tonul evocării are o căldură simplă şi curată, egal distanţată şi de sentimentalismul moale, şi de patetismul dramatic. Iar biografia lui Pearl S. Buck – fiica de misionar prezbiterian care îşi petrece în China copilăria, adolescenţa şi tinereţea, şi care despre China va scrie în cărţile ei cele mai bune, chiar şi după Pullitzer-ul din 1932 sau Nobel-ul din 1938 – e restituită cu o decenţă fără fisură, într-un montaj ficţional în care ficţiunea nu caută „imnificarea“, ci concretul discret şi subtil al posibilelor detalii ascunse. 

Cel mai interesant e însă ce se întîmplă în ultima sută de pagini ale cărţii, adică din momentul în care Pearl e nevoită să părăsescă definitiv China (1934). De aici încolo, romanul e mai puţin biografie a lui Pearl şi mai mult studiu de caz al pătimirilor pe care vremurile i le-ar fi adus Salciei Yee pentru „vina“ de a-i fi fost prietenă scriitoarei americane. Asumarea acestei prietenii ar fi însemnat pentru Salcia ani grei de umilinţe, iar la răstimpuri, de închisoare sau de lagăr. Ipoteză perfect plauzibilă, ficţiune înfiorător de probabilă.