● Revista Forbes, nr. 219, www.forbes.ro.

Neobositul prozator și jurnalist Petre Barbu continuă seria de materiale ample despre starea pieței editoriale românești publicate în mod regulat în revista Forbes (interviuri tip chestionar, topuri, statistici), materiale despre care am scris aproape de fiecare dată – de data aceasta referitoare la cele mai vîndute cărți din 2019 (pentru fiecare editură în parte), dar, mai ales, despre schimbările majore cauzate de pandemie, deopotrivă asupra business-ului editorial și a comportamentului cumpărătorilor de carte.

Răspund întrebărilor sale mai mulți directori editoriali, printre care Lidia Bodea (Humanitas), Gheorghe Erizanu (Cartier), Silviu Lupescu (Polirom), Dana Moroiu (Baroque Books & Arts), Ana Nicolau (Nemira), Andrei Niculescu (Niculescu), Luiza Penescu (Corint), Mihail Penescu (ALL), Dan Vidrașcu (Litera) ș.a., plus agentele literare Livia Stoia și Simona Kessler, și mai mulți oameni din marketing sau manageri de librării: Luiza Albu (Diverta), Mihai Dinu (elefant.ro), Ruxandra Georgescu (Librăriile Humanitas), Șerban Radu (Cărturești), Laura Țeposu (Libris.ro) ș.a.

Ar fi mai multe lucruri de discutat, dar aș face sinteza a două aspecte: mai întîi, evaluarea pagubelor și, apoi, măsurile necesare pentru sprijinirea/salvarea editurilor – asta pentru că Ministerul Culturii tot e nepriceput și chiar neinteresat, oricum lipsit de viziune („cartea nu beneficiază de un minister care să o sprijine și nu le oferă politicienilor suficientă motivație pentru a trimite bani în această direcție”, spune cineva), după cum am scris în ultimele săptămîni pe marginea campaniei „Citește românește”.

Cum era de așteptat, editurile au fost afectate masiv de închiderea librăriilor, de anularea evenimentelor și tîrgurilor de carte, cu o scădere a vînzărilor de pînă la 80%: planuri editoriale anulate, amînate sau reconfigurate, facturi și datorii neplătite, cu vînzările online în chip de balon de oxigen (s-a înregistrat o creștere între 30-70% a vînzărilor din librăriile online – „această perioadă a creat cititori” –, dar fără a compensa pierderile din retail-ul clasic).

Spune Simona Kessler: „Criza declanșată de pandemie i-a afectat deopotrivă pe toți cei implicați în publicarea unei cărți: autori, agenți literari, editori, traducători, tipografi, distribuitori de carte și librari”. Estimările editorilor asupra revenirii pieței variază de la un an pînă la zece ani; oricum, sînt multe necunoscute și incertitudini, iar editorii par destul de îngrijorați.

Multe dintre măsurile urgente sau pe termen lung revin în propunerile editorilor, semn al importanței lor, deși, după cum afirmă Lidia Bodea, „există nenumărate rapoarte, scrisori deschise, memorii, manifeste pro lectura, petiții, anchete etc. – pe un ultim astfel de material cu propuneri încă n-a apucat să se adune foarte mult praf, căci e recent, a fost gîndit acum, în perioada crizei, dar nu mă-ndoiesc că-și va lua și el porția tradițională de praf și ignorare”. Le reproduc aici, fără o ordine anume: anularea cotei de 5% TVA și scutirea cărților de TVA, dar și reducerea TVA la cartea electronică și audio de la 19% la 5% („indiferent de format, cartea este un produs cultural, nu un serviciu IT”), revenirea la vouchere pentru profesori și introducerea unor tichete de cărți pentru elevi și pentru diverse categorii profesionale, achiziții publice (transparente) pentru bibliotecile publice prin acordarea în mod regulat a unor fonduri consistente, sprijinirea librăriilor prin subvenții sau chiar preluarea de către stat a unei părți din cheltuielile de funcționare, utilități, chirie, logistică etc. („dacă vom salva librăriile, atunci vom salva și industria de carte”), o legislație actualizată și corectă, în sprijinul autorilor sau deținătorilor de drepturi de autor, acordarea de granturi pentru publicarea scriitorilor români, realizarea de programe coerente de promovare a lecturii în școli.

În chip de concluzie, după cum spune cineva, care citează Franța cu alocarea a 22 de milioane de euro pentru sectorul cultural, „avem nevoie ca guvernanţii noștri să pună cultura şi educaţia pe lista priorităţilor naţionale, şi să existe un dialog între sectorul privat şi cel instituţional pentru elaborarea unui plan pe termen mediu şi lung”.