partea întunecată a orbitorului (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 391 din 11-17 august 2011
partea întunecată a orbitorului (I) jpeg

● Mircea Cărtărescu, Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, 2011.

„Stop cerebral complet. M-am degradat. În fiecare zi îmi spun că nu mai merită să trăiesc. Am eşuat, n-am înţeles şi n-am învăţat nimic. Mi-e atît de frică de viitor, încît mă trezesc noaptea ţipînd sau plîngînd în hohote. Nu mai sînt eu însumi, nu mai ştiu dacă am să mai fiu. Cît mai cred în Orbitor? Eu nu mai sînt în literatură. Mintea mea nu mai fantazează. Sînt teribil de decăzut şi descurajat. Sînt numai limite, impotent şi terminat. Pînă şi eu am fost mai bun decît mine. Sînt foarte nefericit...“ Am compilat o infimă parte din frazele care dau tonul jurnalului primilor trei ani (2004-2006) dintr-un total de şapte adunaţi aici. Sînt anii în care Mircea Cărtărescu se luptă să înceapă volumul final al trilogiei Orbitor, un proiect monumental, întins pe durata a 14 ani şi care avea să însumeze aproximativ 1500 de pagini, fiind, de altfel, şi prima trilogie încheiată din literatura noastră. Presiunea este enormă, pe măsura ambiţiei – scriitorul ştie că, fără a încheia şi volumul trei, Aripa dreaptă a fluturelui său vizionar, totul a fost în van. Iar blocajul este pe măsura mizei.

Cu faţa mereu înspre trecut, diaristul M.C. îşi consemnează masochist toate îndoielile, disperările şi opintelile pe zeci şi sute de pagini în care face figura celui lipsit de inspiraţie, forţă şi încredere, a unui Mesia izgonit, părăsit de graţia cu care a scris „ca după dictare“ Cartea sa. Căci, în încercarea de a găsi din nou intrarea în sfera creaţiei adevărate, scriitorul se identifică cu personajul său Mircea al cărui manuscris orbitor „se scrie“ sub veghea Ştiutorilor, conjuraţia divină al cărui Ales este. Nimicnicia vieţii, pierderea norocului, slăbiciunea trupului, puţinătatea ideilor şi a puterilor creatoare, muţenia vocii iluminatoare – toată această zbatere a scriitorului cu propriul destin & operă, toată această confesiune a neputinţei, autodenigrare, autoflagelare, penitenţă şi umilire de sine este, de fapt, şi un fel de punere în oglinda abisului trilogiei. Lecturile mereu reluate din Biblie, visele/întîlnirile nocturne cu stranii „vizitatori“, retorica lamentaţiei de psalmist părăsit şi ameninţat cu neantul, toate fac parte dintr-un fel de ritual deopotrivă al identificării, al epuizării şi înduplecării graţiei divine. Ca şi cum Mircea nu-şi va termina niciodată înălţătorul său manuscris, atîta vreme cît M.C. nu(-şi) va (re)cunoaşte pragul mundan cel mai de jos. Este nevoie de un schimb de energii între polii opuşi, de un negativ (al scriitorului) care să developeze imaginea luminoasă (a personajului). Grandoarea şi măreţia Orbitorului cereau o combustie existenţială pe măsură, romanul nu putea străluci fără întunericul din jurnal a cărui dimensiune ficţională-metaforică este mai importantă decît cea existenţial-biografică. De aici impresia de neverosimilitate şi senzaţia de ipocrizie pe care scriitorul o anticipă în cîteva rînduri – „«Are nevastă frumoasă, are copil, are glorie, are tot ce vrea. De ce pizda mă-sii se plînge tot timpul?»“ –, ca şi cum unui scriitor de succes i s-ar anula dreptul la nefericire şi i s-ar interzice expresia propriilor angoase. 

În această cheie, jurnalul este un fel de sub-text al romanului, meta-nota lui de subsol în care-l urmărim pe scriitor tot mai epuizat pe măsură ce personajul lui se înalţă. Faptul că, spre deosebire de precedentul volum din jurnal care era un laborator de creaţie pentru Corpul, acum jurnalul tace în această privinţă, nemaifiind construit ca un work in progress, semnifică tocmai metamorfoza mizei: încheierea trilogiei nu se mai reflectă în jurnal atît prin conţinut şi formă, cît prin spiritul ei. Blocajul deplîns pe sute de pagini, mărturisirea diaristului că nu are forţa şi inspiraţia de a începe să scrie şi Aripa dreaptă, sînt o formă de invocare, de provocare şi întreţinere a propriei forţe creatoare pentru a termina trilogia, dar, în acelaşi timp, şi o amînare a punctului final, o întîrziere a anticipatului sevraj după drogul scrisului, o întreţinere a iluziei că aventura (încă mai) durează. Din toate cele peste 600 de pagini de jurnal, doar 58 (!) se suprapun peste perioada în care scriitorul lucrează efectiv la Aripa dreaptă. Ar fi putut la fel de bine să anunţe terminarea cărţii înainte să menţioneze începerea scrierii ei. Scriitorul se plînge că nu are forţa de a-şi duce la bun sfîrşit cartea inclusiv pentru a-şi masca teama de a o face. Căci presiunii uriaşe de a încheia trilogia i se opune, din cealaltă direcţie, angoasa sfîrşitului. O dovedeşte faptul că momentului în care diaristul consemnează încheierea trilogiei („ultimele pagini le-am scris plîngînd în hohote, nu mai vedeam literele de lacrimi“) îi urmează imediat depresia post-scripturală. Compilez o altă infimă parte din frazele care continuă să dea tonul jurnalului următorilor patru ani: „Să mai scrii după Orbitor? Sînt iar la fundul sacului fără fund al depresiei mele. Sînt îngrozitor, teribil de nefericit. Mor aici, acum, pe pagina asta. Am ajuns în acea situaţie în care unui autor nu i se mai deschid decît cîteva drumuri: alcoolul, sinuciderea sau ruşinea permanentă de a nu fi avut curajul să alegi unul din primele două. Nu mai citesc nimic, nu mai ştiu nimic...“ Fluturele a primit şi şi-a luat zborul cu aripile scriitorului care rămîne singur, în dezechilibru pe marginea prăpastiei. 

Dar dincolo de credinţa aproape inumană în literatură (mistica scrisului şi postura de vizionar a scriitorului), de ambiţia nemaiîntîlnită de a scrie ceva durabil şi adevărat, travaliul şi consumul de energie uriaşe puse în slujba scrisului, orgoliul şi îndoiala adiacente, oscilaţia inerentă între raţiune şi paranoia (deopotrivă confesiune, testament şi ars poetica, toate acestea – e-adevărat, dense, solicitante, greu de suportat – au fost citite prost în cheia grandomaniei, bagatelizate, comentate so far inadecvat, cu meschinărie şi condescendenţă de critica literară – de altfel, voi reveni asupra acestui nou episod al receptării lui Cărtărescu săptămîna viitoare), jurnalul este şi un portret al artistului la vîrsta mijlocie. E pentru prima dată cînd o scriere a optzecistului ăla tînăr, cu plete, îmbrăcat în blugi vorbeşte despre oboseală, bătrîneţe, epuizare. Trecerea timpului este aici o temă extraordinară prin contrastele create, şi nostalgia capătă nuanţe mai închise. Prezenţa tot mai vie a fiului Gabriel pe fondul atacului celebral al tatălui scriitorului, iubirea pentru Gabriel şi pentru Ioana (de mult n-a mai fost M.C. atît de tandru şi de sentimental – singurul contrapunct adevărat la chinul de a fi scriitor şi la tragismul de a îmbătrîni) în timp ce corpul şi mintea încep să-i joace feste, boala soţiei tocmai cînd se mută în casa nouă mult dorită, moartea unui prieten scriitor (Gheorghe Crăciun) în timp ce propria operă i se traduce în toată lumea...

Există în jurnal pagini copleşitoare despre treceri, schimbări şi pierderi, despre dezastrele „vieţii care vieţuieşte“ (motto-ul matein al acestui jurnal). Iată unul dintre cele mai puternice astfel de fragmente: „Ascultam [pe casetă] vocişoara Ionuţei spunîndu-l pe Zdreanţă acum nouăsprezece ani, vocea Cristinei cînd avea ea însăşi puţin peste 20, vocea mea, propria mea voce întoarsă din adîncul vremii. Am început, fireşte, să plîng. Nu-nţelegeam pînă-acum plînsul bătrînilor, mi se părea un act senil. Să vezi cum minunea trece, cum totul se distruge, cum lucrurile dragi din fiecare etapă a vieţii tale sînt date afară şi se tasează unele-n altele, cum prietenii tăi mor, cum copiii devin adulţi şi sînt alţii, şi tu trebuie să găseşti mereu feluri noi de a face faţă acestor schimbări de decor care te iau mereu pe neaşteptate. Totul trece, totul se distruge, totul se destramă. Ionuţa de-atunci a dispărut ca un dulap vechi şi-n locul ei e acum alta, eu am dispărut şi dispar cu fiecare clipă, şi trebuie să mă reînvăţ, în oglindă, în fiecare dimineaţă. Dar nu se poate spune.“

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.