O poveste din vremea ciumei

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Multă lume s-a întrebat în ultimii 20 de ani – public sau în cea mai strictă intimitate – cum ar fi stat lucrurile dacă ar fi protestat deschis în vremea comunismului. Cu acele excepţii, din ce în ce mai relativizate şi mai explicate conjunctural, ale adevăraţilor rezistenţi, mulţi români „de bine“ şi-au pus întrebarea asta care nu e în primul rînd morală, ci omenească, pentru că limpezirea ei ţine de resortul complicat şi obscur al fricii. Ţi-e frică de ceea ce nu cunoşti, de inuman, de suferinţă, de moarte. Dar ţi-e frică şi de extrema alienare, de neaşteptata cădere, de laşitatea acomodantă, de ruşinea de după. Poate şi de asta e indecent să ceri (mai ales la adăpost fiind) eroism, sacrificiu, apostolat. Sau – cum scrie Ion Vianu în tulburătoarea sa mărturie din Exerciţiu de sinceritate (Polirom, 2009) – „sublimul nu poate fi o sarcină de partid“. 

E drept, trebuie să fii Ion Vianu ca să poţi scrie şi publica, după 20 de ani, acest adevăr trăit. Exerciţiu de sinceritate reia – cu maximum de directeţe şi minimum de literaturizare – tocmai premisele şi consecinţele acestui gest sinucigaş pe care tînărul medic psihiatru (pe atunci) şi l-a asumat, căci protestul individual faţă de aparatul represiv care sprijinea regimul comunist în România nu putea fi decît o alegere a morţii şi, în cîteva feluri (întreruperea carierei universitare, acceptarea exilului, renunţarea la rădăcinile româneşti), chiar asta a fost: o trecere dincolo de viaţa de aici, o renunţare la un eu ameninţat cu sucombarea în duplicitate, compromis, alienare. 

Cînd citeşti parcursul halucinant al lui Ion Vianu din momentul gestului eliberator – cererea de emigrare în Franţa (mai întîi), denunţarea folosirii psihiatriei ca armă politică, semnarea scrisorii de protest a lui Paul Goma – poţi avea o clipă impresia că experienţa de medic psihiatru a putut uşura înţelegerea demenţei curate care urma protestului în viaţa celui ce „defecta“ şi a celor din jurul său. Căci a alege să nu mai taci în România anului 1977 echivala nu doar cu perspectiva morţii, ci şi cu frecventarea, pentru o perioadă indefinită, a bolgiilor celor mai sordide (bătaia, interogatoriile, insultele, ameninţările, izolarea) ale unui sistem închis. Iar insuportabilă cu adevărat în această mărturie tîrzie (presărată parţial în cărţile şi articolele de pînă acum ale scriitorului) nu e teroarea represiunii securistice, cu palierele ei, cu instrumentarul rudimentar, cu grosolănia şi sordidul ei, ci reacţia multora dintre cei aflaţi în aceeaşi situaţie – mulţi medici şi apropiaţi, oameni aparent decenţi. Nu căpitanul Ureche (însoţitorul drăcesc al celui izolat în propriul său protest nebunesc, hiena care aştepta sfîrşitul) e incredibil în panoplia de mizerabili-ambivalenţi-indiferenţi din această „reconstituire arheologică a minţii de atunci“, ci colegii de profesie transformaţi în cozi de topor într-o sinistră şedinţă de excludere sau delatorii din imediata apropiere (eterna sursă „Laurenţiu“ – C. Bălăceanu-Stolnici?). 

Se poate spune (şi s-a spus) că nu e acelaşi lucru să protestezi fiind fiul lui Tudor Vianu, avînd rude, prieteni şi susţinători „dincolo“, gata să intervină în sprijinul tău, să te asiste ca să poţi continua, fiind cineva realizat profesional, aflat în centrul lumii tale, sau să protestezi fiind un „nimeni“, un om care poate dispărea brusc. În fond însă, lucrurile sînt valabile şi privite din cealaltă perspectivă: de ce să te revolţi fiind cine eşti, de ce să dinamitezi o situaţie socială şi profesională atît de rîvnită, de ce să renunţi la a fi profesor universitar într-o (totuşi) capitală europeană pentru a o lua de la capăt, la 40 de ani, cine ştie unde? Priviţi în jur, în Bucureştii lui 2010, şi nu veţi găsi, deşi posibilităţile sînt incomparabile, pe nimeni dispus să renunţe la tot ca să apere un principiu. În cazul lui Ion Vianu, simplitatea răspunsului – după 30 de ani de exerciţii de înţelegere – este emoţionantă: „Eu eram în mijlocul societăţii, protejat de reputaţia mea şi a familiei mele, un om cu o mulţime de relaţii în ţară şi în străinătate. Dacă aş fi cedat, aş fi fost într-adevăr demn de dispreţ. Necedînd, îmi făcusem datoria. Atît şi nimic mai mult“. Motivul protestului de atunci e chiar acest amestec indistinct de datorie şi înstrăinare, un exerciţiu de eliberare prin exercitarea unui simţ al onoarei a cărui semnificaţie se pierduse în România comunistă şi care pare azi recuperat mai mult la nivel retoric. 

Nu veţi găsi în Exerciţiu de sinceritate nici un moment de exaltare eroică sau de construcţie mitologizantă a rezistenţei şi curajului. Dimpotrivă, într-o povestire la limita masochismului, Ion Vianu reconstituie faptele – cu contextele, reculurile, spaimele, surpările interioare – ca o mărturie de „microistorie personală“. Şi, mai ales, reface, cu o triplă ştiinţă – a arheologului sufletesc, a scriitorului veritabil şi a martorului inflexibil –, o lume liminală, a căderii inevitabile. Destinele unor prieteni şi apropiaţi care nu au putut, omeneşte, rezista – Al. Ivasiuc, Negoiţescu, extraordinarul Ion L. Ion, „un sclav fericit“ ce pare un personaj construit – sînt, pentru Vianu, tot atîtea spectre ale propriului destin, posibilităţi excluse printr-un „noroc“ structural, de construcţie interioară, în fond printr-un destin asumat pînă la capăt. Iar dacă a fost şi vreun noroc la mijloc, cum îi place scriitorului să creadă, acesta a fost, fără îndoială, mai ales al unora dintre noi – şi atunci, în 1977, cînd aflam sideraţi, de la Radio Europa Liberă, că există această incredibilă posibilitate de a protesta, şi acum, cînd lecţiile de eroism şi rezistenţă le predau cu totul alţii.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.