Nicăieri nu ești mai străin decît la tine acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

În prea laconica, dar suculenta sa carte de evocări, Cum ar arăta viaţa fără fotografie (volumul I dintr-un interviu de un cristian) apărută nu de mult la Casa de Pariuri Literare, Ion Cucu, fotoportretistul scriitorimii române din ultima jumătate de veac, relatează o scenă cu dichis pentru psihologia lui Marin Preda. Venit la autorul Moromeţilor „prin 1963“ să-l capaciteze pentru un reportaj al Scînteii tineretului la Siliştea-Gumeşti, Ion Cucu primeşte acceptul lui Marin Preda, dar condiţionat: „neapărat într-o maşină de culoare neagră“, vreo Volgă sau Pobedă a partidului, prin care „să impresioneze vizual lumea satului său natal“. Iar fotoreporterul de atunci glosează acum: „Cînd vorbeşti de Marin Preda, poţi trece în cont şi astfel de capricii“. 

Ei bine, citind cartea de mărturii a lui Sorin Preda  Moromeţii, ultimul capitol, am înţeles cu stupoare că relaţia dintre Marin Preda şi lumea siliştenilor săi e departe de-a fi fost una de duioasă, reciprocă, mîndră recunoştinţă, precum cea dintre ochii retrospectivului Nică (Ion Creangă) şi apele „Ozanei frumos curgătoare“. Cu totul dimpotrivă: între firavul, debilul, bolnăviciosul, miopul băiat al lui Tudor Călăraşu-Moromete, slăbănogul alterat de malarie, care era dus cu căruţa (nu pe jos!) la cosit, de care rîdea tot satul că, tot citind pe drum, s-a ciocnit de un stîlp (scenă relatată sarcastic aici, în repetate rînduri, cu sadică ricanare, menită să te des-fiinţeze pe vecie în cuprinsul comunităţii rurale) – şi valorile ancestrale ale siliştenilor (suciţi, mucaliţi, înţepăcioşi, piezişi la fire şi degrabă stuchitori) se instaurează implacabil şi ireversibil o distanţă plină de neîncredere prepuielnică. 

Odată apărut şi extaziind lumea literară, romanul Moromeţii nu le place siliştenilor. „Ştiu că se uitau chiondorîş la Marin. Orice ar fi făcut Marin, tot nu era bine“ – spune Ilinca Baltac (1920-1995), sora scriitorului şi a lui Alexandru (Sae). „La ore – declară semeţ Stan Burcea, modelul lui Ţugurlan – eram mai deştept decît a’lu’ Călăraşu T. Marin, cu care am fost coleg de clasă.“ Învăţătorul şi preotul satului, primii care au citit Moromeţii, „n-au înţeles mai nimic: nume inversate, fapte petrecute aiurea, nu la ei în sat“ – îşi aminteşte Minică Roşu, „cel mai bun prieten din copilărie“.

De unde „ura şi dispreţul siliştenilor“ faţă de Marin Preda? întreabă excedat Sorin, nepotul de frate. „Le venea chiar atît de greu să accepte că din rîndurile lor s-a ridicat un mare scriitor?“ La care Ştefan Baltac, fiul Ilincăi şi, deci, alt nepot al scriitorului, rezumă perfect: „Marin era deosebit de ei toţi şi asta nu le convenea. De mic copil era mai retras, mai tăcut, cu cartea în mînă (...) Toată lumea din sat vedea în el un tîmpit, un zăpăcit fără pereche, în sensul că era altfel decît toţi ceilalţi din sat... Ca fiu de ţăran, trebuia să ai forţă să lucrezi pămîntul.“ Aşa cum ducea Achim în dinţi, pe scara de la şopru, sacul de 50 de kilograme. 

În fine, o scenă definitorie apare la p. 130, în relatarea lui Nicu’ a’ lu’ Călin Dogaru, fost coleg de clasă. Îndrăznesc să cred că în această măruntă amintire de ludic infantil pot fi citite în filigran temperamentul omului, ambiţiile scriitorului şi destinul  editorului. Marin era un retras, un răsucit, „nu-i scoteai vorbele decît cu cleştele din gură“. Dar „cînd rîdea, te molipsea, parcă era un ied şi-i sticleau ochii în cap de bucurie“. 

Acum vine scena cu schepsis acaparant pentru toţi cei care (cu sau fără freudism!) ştiu ce va să zică jocurile băieţeşti ale copilăriei: „Pe Marin îl prindeau repede şi, după ce lua el ciomagul de coadă, se învîrtea după noi, poticnindu-se ca o oaie, pînă ce ameţea şi nu mai înhăţa pe nimeni. Uneori fugea ce fugea, apoi sta pitit pe după colţul şcolii şi te aştepta să dai buzna peste el, din goană. Atunci te atingea zdravăn, pînă la lacrimi, iar el, aruncînd ciomagul, spunea după aceea: «Dă-l în mă-sa de joc! M-am săturat de el. N-are nici un chichirez»“. 

Orice viitoare analiză a psihologiei moromeţiene cred că ar trebui să plece de aici. Mai multe nu scriu, fiindcă nu mi-ar ajunge şapte mii de semne. 

Despre mîndria excesivă a siliştenilor vorbeşte Elena Preda („se cred cu toţii persoane importante“). Pe Tudor Călăraşu e de-ajuns să-l vezi cum răspunde onctuos la salut („Bună să-ţi fie inima“), după care adaugă iute în barbă „Pă mă-ta de chior“. („Nu era om rău şi cu ranchiună“ – scrie Sorin Preda. „Era doar cu vorba în două ape.“) Despre Eta Wexler e de ajuns să aflăm că i-a adus soacrei o pereche de pantofi cu toc, cu care tot să spargă nuci biata batrînă, necum să meargă. Cît despre Marin, el apare-n scrisori ca un Yahveh necruţător („acest Lascăr era un porc, un individ josnic care stimula în clasă turnătoria... L-aş scuipa între ochi, aşa bătrîn cum ar fi el“, 1965, p. 37), apoi, la Sînziana Pop, „caustic, chiar jignitor, dar numai cu cei pe care-i dispreţuia, adică majoritatea «creatorilor» aflaţi în vremea aceea la Mogoşoaia“, fără noroc la prieteni – spune Elena Preda – „ciufut cu cine nu trebuia şi confesiv, la fel (avea momente de tandreţe şi afecţiune cînd te aşteptai mai puţin“) şi speriat pînă tîrziu – spune Marinică, alt nepot de frate – nu de alde Petru Popescu, ci de posibila revenire a lui Petru Dumitriu în lumea literară bucureşteană: „Vine ăla şi ne rade pe toţi“.

Cel mai mult m-au tulburat reticenţele faţă de capodopera lui Stere Gulea, după mine cea mai convingătoare ecranizare a literelor române. Sae Preda e de-a dreptul chichiricios, ahotnic să decupeze cu ochii găurile din ţesătură, necum întregul ei: „Ce nu mi-a plăcut a fost plecarea la cîmp, dimineaţa. Lumina difuză din zori şi cîntatul cocoşilor erau foarte reale, dar şirul ăla de căruţe, una după alta, ca la «Cîntarea României», era fals de la un capăt la altul“. Să pui ororile kitsch ale festivalului ceauşist lîngă frumuseţea crudă, întru nimic idilică, a viziunii lui Stere Gulea e-o rea-credinţă... tipică locului. Ce-i drept, omul îşi spală numaidecît păcatul, cînd îşi contrazice fiul – căruia i s-a părut forţat, în film, dormitul grămadă, pe prispă, al întregii familii: „De ce să ţi se pară forţat? Aşa se dormea vara, pe prispă. Pe  mine nu m-a deranjat scena. Doar că în realitate prispa era mai lungă şi se dormea cel mult doi laolaltă, corespunzător vîrstelor – mama cu un copil, tata cu un băiat şi aşa mai departe. Comparativ cu filmul, la noi în familie treaba cu dormitul pe prispă era mai frumoasă“. 

Regret că joi, 10 februarie, nu am ajuns la Muzeul Ţăranului, cînd minunăţia sa Victor Rebengiuc a fost sărbătorit la 78 de ani şi unde era programat filmul lui Stere Gulea. L-am urmărit, în schimb, pe acest uluitor aliaj de Bologa-Tipătescu-Caliban-Bubnov-Scatiu-Pampon-Moromete sîmbătă, 29 ianuarie, la premiera lui Andrei Şerban de la „Bulandra“, în rolul lui Matvei Semionovici Şabelski din Ivanov-ul lui Cehov – şi l-am aplaudat literalmente în extaz, inclusiv la scenă deschisă. Ce octogenar mai joacă, Dumnezeule mare, astăzi, la noi, cu atîta sfîntă frenezie?!? Bucuros ca un copil intrat pentru prima dată în valurile mării, Rebengiuc umple magica scenă de la Icoanei la fel de copleşitor precum Caragiu în Azilul de noapte. Bătrîn pungaş, poltron hedonist, crai de ocazie, conte scăpătat, Şabelski-ul lui te farmecă şi agasează, te încruntă şi  contaminează în egală măsură leit ca-n Moromete. 

Nu mă las. Revin.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Recent, a coordonat volumul colectiv Cărţile care ne-au făcut oameni la Editura Humanitas, 2010.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.