Havana și dublul său

Publicat în Dilema Veche nr. 911 din 23 – 29 septembrie 2021
Havana și dublul său jpeg

● Leonardo Padura, Măști, traducere de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Paralela 45, 2021.

E indiscutabil faptul că Leonardo Padura a devenit în ultimele două decenii cel mai important prozator cubanez, iar acest statut l-a obținut în ciuda faptului că și-a deghizat încă de la început proza sub forma romanului polițist. Tetralogia anotimpurilor Havanei, din care face parte romanul Măști, îl are în centru pe polițistul cubanez Mario Conde, zis și Contele, și e construit în jurul pretextului unei investigații, pentru a se dezvălui treptat drept ceea ce este de fapt: o scufundare în infernul unui oraș toropit de căldură, corupție și prejudecăți. De altfel, trebuie spus că acest roman, primul din tetralogie tradus la noi, este cel de-al treilea din cvartet, „romanul-verii”. E o lămurire necesară celor care nu vor înțelege de ce Conde a fost trimis la munca de birou, în urma unei altercații ce a avut loc probabil în volumul al doilea, al primăverii havaneze.

Într-un eseu formidabil, intitulat „Mi-aș dori să fiu Paul Auster”, Padura deplînge rolul scriitorului provenit dintr-o cultură „minoră”, care se confundă, indiferent de calitatea scriiturii și a temelor abordate, chiar cu acea cultură și societate de care încearcă cu disperare să se desprindă. Un scriitor ca Paul Auster (față de care Padura își mărturisește admirația necondiționată) nu e întrebat despre viața sub administrația Bush Jr., nici dacă are de gînd să rămînă în țară dacă Sarah Palin cîștigă alegerile, nici nu i se cere opinia despre interogatoriile de la Guantanamo Bay: întrebările care i se pun gravitează în jurul propriei opere, a modului în care-și construiește personajele, este întrebat despre poezia franceză pe care a tradus-o și despre baseball sau cinematografia italiană. „Lucrul cel mai trist pentru un scriitor cubanez care a hotărît să rămînă în Cuba este că nu poate avea privilegiul de a vorbi despre literatură”, conchidea Padura. Tristețea aceasta se resimte și în romanele lui: e nevoie de o lectură foarte fină pentru a îndepărta faldurile perdelei care învăluie proza cu elemente de „viață cubaneză” și pentru a pătrunde în tema care se pare că-l obsedează pe scriitor: în cazul de față, dedublarea, masca asumată la diferite niveluri ale existenței. Mai mult, miezul teoretic al romanului de față este chiar eseul lui Artaud, Teatrul și dublul său, pus în abis de viața și „maniera” unui foarte interesant personaj, un regizor cubanez, homosexual disident cu experiența intelectuală a Parisului lui Sartre.

Dacă perspectiva romanului este pusă în cîrca unui polițist tipic (de-a dreptul caricatural), macho pînă-n vîrful unghiilor, misogin, bețiv și fumător înrăit, asta nu face decît ca efectul de „stranietate” să fie și mai pregnant. Mario Conde, construit după rețetarul clasic al romanelor hard-boiled, se trezește în mijlocul fierbinte al cercurilor homosexuale havaneze, după ce un tînăr este găsit strangulat în parc, îmbrăcat într-o superbă rochie roșie. Dacă Padura l-ar fi făcut pe Conde să treacă printr-o educație care să-l facă să-l „înțeleagă” pe Celălalt, am fi avut de-a face cu un roman prost. Nu, Conde nu are parte de reeducare, mai curînd de o întoarcere în punctul zero: redevine ceea ce își dorise înainte de a intra în poliție: scriitor. Iar această transformare aduce cu ea nu doar toleranța, cît și o testare fină a propriilor limite – cum ar fi aventura cu o tînără despre care nu știe, pînă în clipa contactului sexual, dacă e sau nu un travestit.

Personajul Alberto Marques, dramaturg persecutat de regimul socialist, se transformă dintr-o caricatură (redată ca atare de privirea lui Conde) într-un adevărat erou, practic singurul personaj cu coloană vertebrală din întreg romanul. Tot așa, ceea ce debutează ca aventură detectivistică a unui Marlowe cubanez devine o meditație sumbră asupra artei, fanatismului și sexualității. Marques îl poartă pe Conte prin lumea subterană a Havanei artistice ca un Virgiliu dantesc, el fiind, de fapt, chiar un personaj inspirat de persoana reală a dramaturgului avangardist cubanez Virgilio Piñera, autorul celebrei tragicomedii Electra Garrigo, o piesă care a revoluționat literatura cubaneză în anii ʼ50. Marques este un regizor care descoperă, prin intermediul unui sejur parizian petrecut în cercurile lui Sartre, dar și în cabaretele travestiților, calea de a revoluționa ceea ce este deja revoluționar. Punerea în scenă a Electrei Garrigo, filtrată de revelațiile lui pariziene, este sabotată de intervenția politicului și a unei exilări tipice societății staliniste. Exilarea sa politică se transformă într-un prelung exil voluntar, iar avangardistul într-un personaj atins de „malaise”, un om profund scîrbit de natura umană.

Interesant este mai ales melanjul de stiluri, care poate da ușor peste cap un cititor pregătit să înfrunte aventurile unui simplu roman polițist: narațiunea generală, o povestire abordată à la Hemingway (maestru recunoscut al lui Padura, care i-a și dedicat un splendid roman, deocamdată netradus la noi), lasă locul unei scriituri moderniste dirijate de Marques (atunci cînd și povestește perioada pariziană), dar și unor inserții de tip Cortázar/Camus (în special în povestirea din povestire, care redă încercarea prozastică a lui Conde, în care un șofer de autobuz are revelația necesității unei crime, pe care o înfăptuiește în ciuda traseului neașteptat al propriei existențe).

Tocmai de aceea, trebuie lăudată traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari, care trece cu lejeritate de la stilul argotic pursînge la cel mai intelectual discurs avangardist. Măști e un roman care poate satisface atît cel mai pretențios cititor de literatură polițistă, cît și pe cel care caută o aventură intelectuală.

Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor. Este autorul biografiei Caragiale. Scrisoarea pierdută, Editura Polirom 2019.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Medvedev: „Românii nu sunt o națiune, ci un mod de viață”. „Aurul a fost naționalizat de sovietici pentru comportamentul rău al României“
Dmitri Medvedev a reacționat și el la adoptarea de către Parlamentul European a unei rezoluții privind tezaurul României de la Moscova.
image
Generația '90, cea mai fidelă pacientă a psihologilor. „Foarte mulți vin cu această problemă“
Numărul românilor care apelează la ajutorul psihologilor a crescut considerabil în ultimii ani. Stresul de la locul de muncă, ritmul accelerat al vieții sau problemele din viața cotidiană îi fac pe aceștia să apeleze la specialiști.
image
Ce pensie va avea un angajat care a muncit 35 de ani cu salariu minim pe economie
Stagiul minim de cotizare din noua lege a pensiilor este identic cu cel de acum, de 15 ani, însă stagiul complet de cotizare este diminuat de la 35 de ani în prezent, la 25 de ani din septembrie.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.