Flashback-uri friburgheze

Publicat în Dilema Veche nr. 349 din 21 octombrie - 27 octombrie 2010
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Am locuit cîţiva ani într-un orăşel elveţian faţă de care am căpătat un sentiment neclar abia la întoarcerea în România: de cîte ori mă simt prinsă în capcana „patriei“, apelez la cîteva flashuri elveţiene ca la nişte amintiri dintr-o copilărie ideală. Tot ce nu văzusem bine atunci, în tipicul tîrguşor helvet dintr-un canton catolic, am început să-mi amintesc nostalgic de cum am dat de amestecul hiperrealist al Bucureştilor. Dar nu biblioteca pe cîteva niveluri (subterane) prin care te puteai plimba cu bibliomobilul ca prin paradisul lui Borges, nu cafeneaua Payot unde găseai cărţi apărute ieri la Paris şi nici măcar minunata ciocolaterie Villars Maître Chocolatier (unde am zăbovit mai mult decît oriunde, căci acolo se fac, manual, ultimele bomboane din lume cu trei straturi de marţipan şi vişină în mijloc) îmi bîntuie şi acum reveriile. 

Existau pe atunci, la mijlocul anilor ’90, trei locuri esenţial friburgheze care n-ar putea exista niciunde altundeva. Sau n-ar fi putut avea la fel de multă încărcătură simbolică pentru mine în acel moment. În primul rînd, vechiul pension La Chassotte, aflat la capătul dinspre Givisiez al oraşului, o fostă şcoală catolică internaţională pentru străini care, cu timpul, devenise – în ciuda prestigiului trecut – o pensiune cu un aer uşor horror, mai ales în nopţile de toamnă tîrzie, cînd se trînteau obloanele şi cînd dinspre autostradă se auzeau rafale de vînt şi şuierături de motoare. Am locuit acolo mai puţin de o lună (prima, din păcate), suficient cît să asociez mereu Fribourg-ul cu lungile culoare întunecate (de unde se auzea mereu cineva strigînd: „Salvatore!“), camerele gigantice de la parter şi ferma de animale din spatele parcului. În prima săptămînă n-am văzut nici un om în afara administratorului, pe care-l chema suficient de complicat încît să-l botezăm Şasotă. Bucătăria enormă, unde pe vremuri se gătea în cantităţi industriale, era, în continuare, plină de marmite gigantice, scoase din uz, şi rasteluri de vase pe care erau lipite afişe înduioşătoare gramatical: „Ne pas tuche! Prive! Salvatore“. Abia în weekend, deja neliniştiţi – eu şi prietenul meu – de ubicuitatea unui Salvatore invizibil, ne-am ciocnit, pe scări, de un ticinez deloc fioros, înarmat cu o bărdacă de Chianti şi un castron de creveţi. Ne-a invitat în marea bucătărie şi ne-a explicat aplicat cum se fac adevăraţii creveţi ticinezi. Apoi ne-a invitat la masă şi, printre poveştile despre cei trei copii mici care-l aşteaptă acasă, ne-a explicat de ce, pentru nimic în lume, nu trebuia să coborîm noaptea în bucătăria pensionului, construit pe locul unui vechi cimitir. Nici dacă auzim zgomote; de fapt, mai ales atunci... 

Tot în primele săptămîni, după ce ne mutaserăm din pensionul privat al lui Salvatore, l-am cunoscut pe Noël Ruffieux – protectorul românilor, ruşilor, sîrbilor, grecilor ajunşi, în orice fel şi în orice timpuri, în cantonul friburghez. Era profesor de franceză la Colegiul Sainte-Croix de pe Bulevardul Pérolles şi, mai ales, întemeietorul minusculei biserici ortodoxe, cît o sală de clasă, din acelaşi liceu. Fusese călugăr benedictin, apoi se îndrăgostise de o colegă de universitate, părăsise mănăstirea, se căsătoriseră şi aveau patru copii, acum mari. Era o legendă printre esticii din oraş, legendă întrecută doar de prezenţa lui tonică, vie, apropiată. Avea o uluitoare capacitate de a nu vedea decît binele şi de a explica – rîzînd şi depăşind, în felul ăsta, orice adversitate – în ce măsură răul făcut de oameni nu e decît o trecătoare formă de ignoranţă. Nu l-am văzut niciodată supărat în toţi anii aceia – deşi i se întîmplaseră destule – şi nu mi-l pot aminti decît rîzînd şi îndemnîndu-i pe românii, ruşii, sîrbii etc. aterizaţi la Fribourg ca pe Lună, să încerce vinul grecesc şi pasca rusească. 

În fine, exista la Fribourg un funicular miniatural, propulsat cu ajutorul apelor menajere – desigur, nu singurul din Europa, deşi aşa se zice –, care unea abrupt centrul vechi cu centrul nou al oraşului. Drumul dura mai puţin de două minute, iar alternativa era cea a unui ocol serios cu autobuzul. Luam, aşadar, funicularul ca să ajung la Providence, sanatoriul unde mai făceam pe sora medicală în vacanţe. La şase punct se punea în mişcare, hurducîndu-se, pufnind din rărunchi şi despicînd apele pestilenţiale în care-şi spălaseră friburghezii şosetele. La cîrmă – impasibil, imperturbabil, inclasabil – se afla un domn grizonat, cu mustaţă, un soi de general în retragere purtînd, pentru amuzament, uniforma Societăţii de Transport Friburghez. Un epigon al căpitanului de pe Titanic. Ne salutam, ne aşezam cuminţi pe băncuţele lustruite. Cu două secunde înainte de pornire bloca accesul cu o bară metalică şi spunea invariabil: „Tout le monde à bord!“. Apoi devenea sprinţar, se diviza în doi-trei mateloţi, închidea uşile, schimba macazul, rotea timona şi se regrupa de îndată ce începea să plutească pe panta mărginită de copaci şi iarbă al cărei capăt se vedea la doar 200 de metri. 

Am călătorit aşa luni de-a rîndul. Uneori, dimineaţa, eram unicul pasager; nimic nu se schimba. O dată m-a aşteptat. Mă oprisem la automatul de lîngă intrare să fac nişte poze „la minut“. Povestea se lungea, m-am hotărît să renunţ, am scos capul de după perdea şi l-am văzut lîngă mine, departe de propria-i navă, drept şi cumva încurcat: „Tout le monde à bord!“. Atunci a fost drumul cel mai lung. Stăteam în cabina de lemn mirosind a brad şi a zoaie menajere, un miros suprapus şi perfect detaşabil: scîndură şi secreţii. Străbăteam Styxul, cu un funicular încropit – ca în legendă – din copite de cai şi catîri, condus de un Caron helvet şi imperativ. Muream de frică. 

Cu două zile înainte de a pleca la Bucureşti „am coborît“ pentru ultima dată: 6 punct – „Tout le monde à bord!“ – zdrang-pufff-pleosc! Am salutat şi am dat s-o tai de partea cealaltă a Fribourg-ului, cînd aud un „Madame!“ pe cît de imperativ, pe atît de timid. Îmi scăpase un pix negru, iar generalul voia să mi-l returneze. Un pix pe care-l mai am şi acum, cu o inscripţie argintie: Caron, sau Canon, ce mai contează?

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.