Elegie pentru tranziţie

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
Elegie pentru tranziţie jpeg

● Mihnea Mihalache-Fiastru, Expres, Editura Curtea Veche, 2019. 

„Peste ani, Expres va deveni un volum referenţial. E prima carte de proză documentară românească de tip nou. Aici vei descoperi culturi şi subculturi dispărute, dictatori şi traficanţi de droguri, lupte de cîini şi hoţi de maşini, politicieni corupţi şi biletari ieşiţi din circuit“, scrie pe coperta a patra a cărţii V. Leac, poet şi artist video. E greu de spus ce viitor va avea cartea lui Mihnea Mihalache-Fiastru („volum referenţial“ a fost o vreme şi Pizdeţ, micul roman din 2002 al lui Alexandru Vakulovski, devenită aproape o carte-cult, reeditată, ulterior căzută în uitare), dar e cert că se înscrie în seria unor cărţi care explorează în premieră, la limita biografiei şi documentului, o zonă literară marginală, aceea a subculturii de cartier, aşa cum, la vremea lor, au făcut-o, cu rezultate dintre cele mai diverse, Alexandru Vakulovski, Adrian Schiop, Sorin Stoica, Ioana Bradea sau, mai nou, Tudor Ganea.

Mihnea Mihalache-Fiastru (n. 1982) este un tip venit parcă de peste tot şi de nicăieri. Absolvent de psihologie, jurnalist în presa scrisă, apoi autor de eseuri în reviste culturale nişate (District 40 sau chiar Dilema veche) ori pe diverse platforme online (Sub25, Scena9), autorul unui proiect de antropologie video despre ştrandurile bucureştene şi al unui serial web de docu-ficţiune care au rulat prin diverse galerii de artă şi spaţii culturale alternative, anul trecut a lansat şi volumul Tehnologia Expunerii Universale avînd ca temă magazinele universale bucureştene de la sfîrşitului anilor ’80.

Predilecţia pentru medii, subiecte şi fenomene marginale, la limita sociologiei urbane, explică şi alcătuirea cărţii Expres, care nu e roman, după nici un standard, însă ar fi putut fi un excelent volum de proză scurtă, dacă ar fi fost gîndit ca atare. În schimb, rămîne o carte mai degrabă experimentală de docu-ficţiune la persoana întîi, alcătuită din scene, momente şi istorii personale, care explorează, în principal, perioada de tranziţie din Bucureştiul anilor ’90, cu trimiteri înapoi în comunismul anilor ’70-’80 (povestea unei liceene ajunse secretara Elenei Ceauşescu la ICECHIM) şi în timpul Revoluţiei (cu un Dan Iosif în chip de Gavroche anticomunist), cu salturi pînă în vara lui 2018, cu focus pe mediul de cartier şi pe moravurile micilor afacerişti, deopotrivă oameni educaţi (avocaţi) sau muncitori (în întreprinderi precum ICRAL ori pe şantier). Alcătuită ca o suită de episoade, unele descriptive, altele confesive, marcate prin date calendaristice ce plasează momentele în comunism, în timpul Revoluţiei, în anii ’90 ai tranziţiei sau după 2000, cartea lui Mihnea Mihalache-Fiastru se constituie ca un puzzle eterogen stilistic, fără structură narativă şi fără personaje de largă respiraţie, dar nu mai puţin agreabilă şi chiar distractivă (în sensul de entertainment), presărată cu scene violente (urmăriri cu maşini, filaj securistic, trafic de droguri, lupte cu cîini), comice sau încărcate de nostalgie, atunci cînd o voce povesteşte cu căldură despre „şantierele copilăriei mele“, ca o replică la retorica triumfalistă comunistă, şi despre clasa muncitoare, „o generaţie traumatizată şi uitată“ care „a suferit cel mai mult după Revoluţie“ şi ai cărei copii „au fost abandonaţi de democraţie“.

O galerie pestriţă, dar foarte „umană“, de personaje populează străzile de cartier şi scările de bloc „documentate“ în paginile acestei cărţi, de la micii biletari, bişniţari, contrabandişti de aparatură electronică şi de casete video sau jucători de alba-neagra, prin pariorii luptelor cu cîini, hoţii de maşini de lux şi dealer-ii de heroină, pînă la producători clandestini şi contrabandişti cu alcool în ţări arabe şi evazionişti. Fiecare capitol al cărţii se ocupă de cîte o astfel de categorie, încercînd să decupeze o felie de realitate şi să spună povestea unei familii, deopotrivă în sensul domestic şi în sensul afaceristic. Din acest punct de vedere, filonul documentaristic al cărţii este remarcabil. Dacă Alexandru Vakulovski (Pizdeţ şi Letopizdeţ, 2002-2004), Adrian Schiop (pe bune / pe invers, 2004), Dragoş Bucurenci (Real-K, 2004) sau Vera Ion (Weekend cu mama, 2009) puneau un personaj într-o poveste cu droguri, Mihnea Mihalache-Fiastru spune povestea drogurilor (traficul cu heroină din Bucureştiul începutului anilor 2000) pornind de la un personaj. Aşa face şi cînd scrie despre luptele cu pitbulli (cel mai „împlinit“ text din carte) sau despre pornografie (vezi şi fragmentul de mai jos), subiect abordat literar, tangenţial, în romanul Noapte bună, copii! de Radu Pavel Gheo (2010) şi ne-ficţional/confesiv în volumul colectiv Primul meu porno (2011).

Expres este un rollercoaster al docu-ficţiunii de mediu şi de moravuri ale anilor ’90, alternînd scene, momente, poveşti şi istorii (orale?) despre tranziţie şi personajele ei deopotrivă perdante şi tupeiste, constituindu-se într-o adevărată elegie pentru o lume săracă confruntată cu schimbarea din pragul propriei dispariţii.

***

Mihnea MIHALACHE-FIASTRU
Expres (fragment)

„Veneau în redacţie femei de toate vîrstele care voiau să le fotografiem, să facem pictoriale cu ele. Hustler era o revistă de pornografie sub licență. Nu era ca Playboy sau Penthouse, cu nuduri și vrăjeală. Era porno. Hardcore. Larry Flynt avea un om în Europa, un grec, care se ocupa de Hustler peste tot pe continent și care printa toate edițiile lunare în România. Pentru că era pornografie și pentru că știa ce vinde, Larry Flynt lăsase liber conținutul articolelor, dar nu aproba și nici nu bugeta producția locală de ședințe foto. Era normal, cumva, fiind vorba de pornografie. Ar fi fost foarte greu ca edițiile locale să poată să facă pictorial hardcore la calitatea Hustler US. Chiar dacă am fi avut aparatură, studiouri și producție, nu am fi avut modele.

În 2001 nu aveam nici un star porno local. Nici videochat nu se făcea. Sexualitatea fusese destul de băgată sub preș, cu excepția evenimentelor de la Sexy Club și a Campionatului Mondial al Muii de pe plaja Costinești, despre care nu s-a vorbit niciodată nimic. Nu bănuiam atunci că ceea ce avea să se petreacă în anii ăia, pînă prin 2010, avea să fie toată istoria pornografiei locale. Credeam că era abia la început.

Pornografia nu se mutase cu totul pe Internet. Erau reviste și se făceau producții video/DVD. Hustler Videos ne trimitea cam la două-trei luni niște cutii mari cu ultimele filme lansate. Le făceam cadou, erau un fel de carte de vizită. Am văzut sute, poate chiar mii de oameni, în perioada aia, care voiau să devină staruri porno. În cîteva luni am învățat stilul românesc. Cele mai nepotrivite persoane voiau să devină vedete XXX. Știam, deja, înainte să-i văd, cum și unde vor rata în a arăta ca un star porno. Românii, femei sau bărbați care și-ar fi căutat un loc în industria XXX dacă am fi avut așa ceva, erau de toate vîrstele, de la 18 ani la 50, chiar 60. Ne-am trezit și cu minore în redacție, care voiau să joace în filme pentru adulți. Situațiile erau complicate, dar cu timpul am învățat să trecem prin ele. Majoritatea erau tineri care ar fi făcut asta pentru că aveau nevoie de bani și de ajutor. Iar noi nu le puteam oferi nici una, nici alta, dar ei veneau la noi plini de speranțe. Trebuia să le explicăm ce se întîmplă în așa fel încît să nu-i rănim. Am încercat de nenumărate ori să le sugerez că, la acel moment, în România, pornografia nu era un drum. Că cel mai probabil nici nu urma să fie în anii următori. Erau oameni în care ar fi trebuit investit major. Care nu aveau absolut nimic în comun cu starurile pe care le vedeau prin reviste. Credeau că era suficient că erau disponibili și doritori.

Singurii bani adevărați pe care un prestator de servicii sexuale i-a cîștigat vreodată în România au fost făcuţi de videochatiști. Și nici nu trebuia să atingă pe nimeni. Altfel, strict din dans la bară, masaj sau show-uri nu s-a cîștigat niciodată mare lucru. Dacă voiai să faci bani, ar fi trebuit să mergi pînă la capăt, și pînă la capăt însemna un singur lucru: prostituție. Restul erau doar etapele preliminare, mijloacele prin care acești oameni se vindeau.“

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.