După treizeci de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
După treizeci de ani jpeg

● Herta Müller, Ţinuturile joase, traducere de Alexandru Al. Şahighian, Editura Humanitas Fiction, 2012.

Volumul acesta de povestiri a fost publicat prima dată în 1982 la Editura Kriterion din Bucureşti, într-o formă sever cenzurată din care patru texte fuseseră scoase cu totul. Doi ani mai tîrziu, cartea apărea şi în RFG, iar peste încă un an scriitoarei îi era retras dreptul de a publica în România, ţară din care în 1987 reuşea să şi plece definitv. Abia după treizeci de ani avem, iată, şi versiunea românească a cărţii de debut a Hertei Müller, în traducerea foarte bună, ţin să subliniez, a lui Alexandru Al. Şahighian.

Datorită seriei de autor dedicate scriitoarei de Editura Humanitas Fiction avem acum o perspectivă aproape completă asupra literaturii sale pe care, din păcate, românii nu au început s-o citească decît după primirea Premiului Nobel. Povestirile din Ţinuturile joase (Niederungen în original), un mix de biografie şi monografie lirică a unui nenumit sat şvăbesc din Banat (ar putea fi satul natal Niţchidorf la fel de bine ca oricare altul), ar trebui citite împreună cu următorul roman, publicat în 1986, al Hertei Müller, Omul este un mare fazan pe lume (traducere de Corina Bernic, Humanitas Fiction, 2011). În opinia mea, aceste cărţi alcătuiesc un diptic al ruralităţii şvăbeşti din comunism, chiar dacă sînt narate la persoane diferite şi din alte perspective. Dacă în Omul este un mare fazan pe lume, roman alcătuit, de fapt, din cincizeci de poeme ca nişte secvenţe narative, subiectul este pregătirea pentru emigrare a familiei unui morar neamţ care tot aşteaptă actele necesare plecării în Germania, o plecare amînată cu anii şi care predispune la slugărnicie şi compromisuri; Ţinuturile joase este o suită de nouăsprezece povestiri care surprind copilăria şi adolescenţa unei fete de la sat, perspectiva ei asupra familiei, asupra vieţii şi lumii. Un anume sentiment de insuportabil (posibilă metatemă a volumului de debut) motivează şi mirajul plecării din povestea romanului următor. Într-un număr al revistei de acum cîteva săptămîni, Simona Sora identifica în carte această frază: „Şi pentru că mai eram în viaţă a tăbărît pe mine ura“, pe care o numea cauzală-consecutivă, afirmînd că Ţinuturile joase este, de fapt, „o autobiografie neagră, formată din mici povestiri despre sine,“ care „cuprinde, prefigurate, şi destinul scriitoarei, stilul intens personal, ura celorlalţi, şi ingenuitatea, şi stupefacţia, şi instinctul de conservare.“ De altfel, între primele două cărţi pot fi stabilite nenumărate asemănări şi comunicări textuale. Dincolo de sentimentul de frică şi frustrare, întîlnim aceeaşi atmosferă de o stranietate apăsătoare (în care luna, noaptea, întunericul sînt nişte leitmotive) construită cu instrumente cît se poate de lirice, cu un limbaj intens metaforizat şi în fraze cu o tăietură scurtă şi ritmată ca nişte versuri, cu o cadenţă aproape muzicală. Cadrele decupate de secvenţele poematice, precum şi gesturile sau replicile oamenilor, totul este (des)scris în cheia unui suprarealism întunecat ce dă o puternică senzaţie de lume posedată, stăpînită de ceva nenumit, înscrisă pe un traseu greşit.

Aşa cum în general romanele Hertei Müller nu oferă prea mult din contextul politic, în acest volum de debut întîlnim cu atît mai puţin mărcile timpului sau semnele sistemului, plasarea spaţio-temporală fiind cît se poate de vagă (dar şi neimportantă). Într-un singur loc apare menţionat numele lui Adenauer, în alt loc CAP-ul, iar din altă scenă se înţelege că distilarea şnapsului, precum şi sacrificarea viţeilor din propria ogradă constituie infracţiuni (de altfel, şi în Omul este un mare fazan pe lume apare o scenă de recensămînt a animalelor). Însă cele patru proze eliminate de cenzură sar în ochi şi acum, după treizeci de ani, prin caracterul lor politic subtil, fiind, de fapt, nişte texte hibrid, ceva între parabolă şi fabulă. Spre exemplu, în „Opinia“, un broscoi inginer este făcut „observator de vremi“ într-o întreprindere, pînă ajunge să înţeleagă că „buletinul cu vremea-i minciună“, moment în care va fi mustrat de director şi, în cele din urmă, „trimis pe un nor alb cu desăvîrşire, care plutea la margine de oraş“. Proza „Inge“ (probabil autobiografică) are în centru o anchetă de întreprindere şi un act de intimidare, în timp ce „Domnul Wultschmann“ este genul de portret absurd în maniera unui Harms, dar cu „şopîrle“: „Nu înţelegeau că în atari timpuri, tot ce faci, faci pe viaţă şi pe moarte, şi tot ce nu faci, pe viaţă şi pe moarte n-o faci.“ Aceste proze, scoase de cenzură din volum pe motive politice, sînt scrise în alt registru decît restul (sînt singurele plasate în mediu urban, spre exemplu, şi nu beneficiază, ca în celelalte proze, de perspectiva copilului), fac oricum un corp de texte străin de restul povestirilor, şi trebuie să remarc şi faptul că, strict literar vorbind, nici nu sînt prea reuşite, iar timpul n-a lucrat în favoarea lor.

Revenind la povestirile „ţinuturilor joase“ (simbolistica devine, cred, evidentă), acestea se constituie, cum spuneam, într-o suită de secvenţe narative mai mult de atmosferă, dar unde perspectiva fetei, care amestecă ingenuitatea cu repulsia, dispreţul şi teama, conturează o lume nu neapărat ostilă, dar neprietenoasă, cu moravurile viciate, trăind un prezent la fel de nedemn ca trecutul, plin de moarte şi de păcate. „A fost la război. Pentru douăzeci şi cinci de morţi se primea o decoraţie. El s-a întors cu mai multe decoraţii“ spune cineva, pentru ca în alt loc să citim un fel de confesiune: „După moartea ei, străbunicul meu s-a însurat numaidecît cu-o altă femeie, care avea de pe-acum un copil de la alt bărbat cu care nu era căsătorită, dar ea era totodată şi căsătorită, şi după această altă căsătorie cu străbunicul a mai făcut alt copil, despre care lumea spune că şi-acesta e de la alt bărbat, şi nu de la străbunicul meu.“ De altfel, sugestia adulterului revine în mod constant, la fel şi cea a alcoolismului, iar felul în care fata percepe bătrîneţea şi moartea este un alt leitmotiv al acestor poeme în proză ce alternează la tot pasul cadoarea cu grotescul: „Cu vîrsta şfemeilorţ le cresc mustăţile, din nări şi negi cresc peri. Sînt împăroşate şi nu mai au nici urmă de sîni. Şi cînd au isprăvit-o cu îmbătrînirea, seamnă cu bărbaţii şi se decid să răposeze.“

Povestirea care dă şi titlul volumului, cea mai întinsă şi mai reuşită dintre toate, este, de fapt, un bildungspoem suprarealist-bucolic (avînd chiar un caracter etnografic). Relatarea fetei musteşte de senzaţii şi de detalii semnificative prin natura percepţiei („La margine de sat e-o cruce. Isus atîrnă pe marginea drumului, sîngerînd, şi priveşte absent la cîmpul de sfeclă...“), iar vocea de copil înregistrează permanent atmosfera casnică, vorbele şi gesturile părinţilor şi bunicilor (aspre, inexplicabile, oricum pline de interdicţii), mişcările din gospodărie, cutumele şi evenimentele din sat, a cărui viaţă este marcată de sărbători şi înmormîntări, cu nenumărate menţiuni ale meşteşugurilor şi muncilor cîmpului, cu scene cu animale domestice şi descrieri de natură (în special, momentele în care întunericul pune stăpînire pe sat). Cruzimea vieţii transpare frecvent, întreaga relatare a fetei despre copilăria la sat fiind, de fapt, povestea dureroasă şi neîmpăcată a pierderii inocenţei, a unei profunde percepţii a morţii şi a inadaptării la viaţă, a repulsiei faţă de oamenii mari „înrăiţi“ şi faţă de lumea lor lipsită de empatie şi tandreţe, deseori violentă, plină de reguli şi superstiţii, o lume pe care o judecă şi pe care o respinge mai mereu („Nici ceilalţi din sat nu cunosc cuvîntul «însingurat» şi nu ştiu cine sînt ei înşişi“). Alternînd lirismul cu absurdul, impactul imaginilor şi al felului în care fata percepe şi decupează realitatea din jur este foarte puternic. Copilul se revoltă, dar în acelaşi timp este şi fascinat de lumea crudă greu de înţeles a celor mari şi tăcuţi. Scrisă la douăzeci şi ceva de ani, Ţinuturile joase este o carte remarcabilă nu doar prin expresie, dar şi prin această profunzime a explorării.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.