Cum se-alege praful de lumea lui Moromete

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Nu am înţeles niciodată, în anii de liceu şi facultate, raţiunile acerbei lupte a satului cu oraşul, în ideologia literară, parcă mai abitir la noi decît în alte literaturi. Adică, de înţeles am înţeles eu destule, dar n-am avut chef să le accept. Vă amintiţi, desigur. De-o parte, critica liberal-burgheză prona incapacitatea satului (în elementaritatea, tradiţionalismul şi peisagismul său) de a susţine analiza psihologică, aceasta fiind apanajul urbanului industrial, al modernizării. Care urbanizare („la ville tentaculaire“) – spumegau sămănătoriştii – distruge temelia religioasă a fiinţei, înstrăinează, perverteşte, ucide naturalul şi exaltă artificialitatea, ateismul, dezumanizarea. Universul rural era identificat cu idealismul, sănătatea morală, conservatismul latifundiar (nu fără niscai impulsuri bovarizant-evazioniste), armonia naturală, puritatea originară, cultul energizant al rădăcinilor şi, la limită, naţionalismul xenofob. Universul urban însemna, pe de o parte, complexitate, rafinament, materialism, cosmopolitism, hedonism, dandysm şi xenofilie, iar de cealaltă parte, în consecinţă: nevroză, alienare, mercantilism, parvenitism cinic, imoralism, adică tot atîtea subiecte pentru psihologism, existenţialism, expresionism, simbolism ş.cl. (Numai realismul făcea figură bicefală în context.) 

În liceu şi-n facultate, cînd pritoceam chestiile astea (ajungînd invariabil la tema „intelectualului inadaptabil“, îngerul căzut din raiul rural în infernul urban) am fost mereu taxat de duplicitar, în discuţiile firoscoase cu amicii, pentru simplul motiv că rezonam egal la Sadoveanu, Galaction şi Camil Petrescu, la Slavici, Creangă şi Cezar Petrescu, la Rebreanu şi Matei Caragiale. „Bătrîne, nu se poate, hotărăşte-te: ori la ţară, ori la oraş! Ori tradiţionalism, ori modernism!“, mă împungeau agasaţi tovarăşii de lectură. Unde luau definitiv foc era la Eliade şi Marin Preda, două ambivalenţe imposibile. Ori eşti fermecat de fantasticul eliadesc, ori de realismul lui psihologic. Una din două. La fel la Preda: ori Moromeţii, ori Intrusul şi Marele singuratic. Nu (i-)am putut convinge niciodată că disponibilitatea (numai aparent antinomică) a lecturilor mele nu era un ifos, o vanitate, o provocare, ci pur şi simplu o dualitate perfect plauzibilă şi, pentru mine, binefăcătoare. Cam lungă introducere, recunosc, pentru a vă recomanda o carte mustoasă, bine construită, sobră, ba chiar severă pe alocuri, densă şi picantă deopotrivă, menită să ni-l reapropie pe Marin Preda, la fel de palpitant ca volumul de convorbiri Eugen Simion-Aurora Cornu. Moromeţii, ultimul capitol de Sorin Preda (Editura Academiei Române) este o captivantă suită de dialoguri cu consăteni, scriitori, dar mai ales rude apropiate scriitorului – fraţi, soţii, copii, nepoţi, plus foşti colegi de şcoală – închegată fără nici o agendă ascunsă. La sfîrşitul lecturii, omul-Preda nu este nici idealizat, nici alterat. Este (cu)prins cu toate contradicţiile firii care i-a făcut o posteritate îndeajuns de inconfortabilă. Cu o „platoşă de ironie şi duritate morocănoasă“, în carcasa căreia sălăşluia „un mare sentimental, capabil de mari gesturi“ – cum spune Sorin Preda, nepotul de frate al scriitorului, adică fiul lui Alexandru (Sae, Săică) Preda. Ceea ce lumea literară a ţinut să conserve după moartea marelui scriitor, şi mai cu seamă după 1989, au fost nu atît profunda lui conştiinţă literară, talentul enorm, captivantele trasee evolutive, ambiţia cuprinderii de medii sociale, hipnoza romanului total ş.a.m.d., ci cu precădere suceala sarcastică a persoanei, asprimile resentimentare, ieşirile violente, excesele boemei autodistructive, cultivarea monomaniei editoriale, răzbunările, meandrele erotice, dar şi de politică scriitoricească, capriciile aiuritoare şi rivalităţile. Faptul că a fost disputat (monopolizat, practic, ca şi Nichita Stănescu, de altfel) atît de înverşunat de naturi umane şi literare extrem de deosebite, precum Ov.S. Crohmălniceanu şi Paul Georgescu, Mihai Ungheanu şi Eugen Simion, Mircea Dinescu şi Cezar Ivănescu, sau faptul că teribila concurenţă a anilor ’50 dintre Marin Preda, Eugen Barbu şi Petru Dumitriu îşi trimite ecourile pînă în Istoriile literare ale zilelor noastre, unde ruralul şi urbanul par a fi în aceeaşi disjuncţie – au fost şi sînt realităţi pe cît de tentante pentru mica istorie literară, pe atîta de contraproductive în sfera exegezei. 

 Foarte multă lume consideră datată, căzută în caricatură, lumea Moromeţilor şi, implicit, Romanul acesteia. Pînă şi în Istoria critică a lui Nicolae Manolescu îl vedem mult mai cîştigat pe Eugen Barbu decît pe Preda (ca să nu mai spun, fireşte, de Istoria lui Marian Popa). În plus – cum scrie Sorin Preda –, „de la un timp încoace, lumea Moromeţilor, lumea sătenilor lui Preda, parcă nu mai vrea să trăiască. I s-a urît cu binele şi acum dispare încet şi fără zarvă, asemenea casetelor înregistrate de mine în mai multe rînduri la Siliştea-Gumeşti. Casete care, netranscrise la vreme, s-au demagnetizat şi au murit pe tăcute, ca nişte fiinţe sătule de viaţă, ca nişte bătrîni bolnavi şi singuri“. 

Altminteri zis, în cuvintele lui Cutieru Ilie, zis Gulie, croitorul satului, „în sărăcia aia care era, viaţa părea mult mai dulce ca acum. Avea secretele şi bucuriile ei mărunte. Îmi amintesc ce gust şi ce miros avea mîncarea de cartofi adusă de mama pe cîmp, la seceră, la amiază. Tot cîmpul se umplea de mireasma cartofilor tăvăliţi prin ceapă şi roşii puse la borcan de toamna. N-am mai întîlnit de atunci un asemenea miros plăcut. Tot aşa caut şi azi mirosul de pîine – pîinea la ţest făcută de Bobîrlichioaia (...) Cam asta-i treaba – pe vremea copilăriei mele şi a lui Marin, ţăranul se zbătea în lipsuri, dar era fericire la oameni. Nu ştiu cum, dar parcă istoria nu le intra sub coaste, ca acum (...) Ce să mai discutăm – în Siliştea a dispărut parcă şi simţul omului de mai trăi“. 

De aici, de la vlăguirea, schimonosirea de mahala, ori de-a dreptul pustiirea Satului românesc, se trage, observ, şi tendinţa tot mai accentuată de a decreta nu doar „imposibila întoarcere“, ci, fatalmente, însăşi secătuirea estetică a capodoperei care este Moromeţii. În ce mă priveşte, nu sînt deloc convins de acest lucru. Într-un fel, cu mutaţiile de rigoare, relaţia temei rurale cu aşteptările prezentului urban seamănă cu aşa-zisul conflict dintre civilizaţia Lemnului şi cea a Pietrei (fragilitatea satului răsăritean faţă cu tăria seculară a burgului apusean), un pseudo-conflict pe marginea căruia am polemizat prieteneşte cu Vintilă Mihăilescu, nu de mult, chiar în Dilema veche. Cum bine observa d-sa, forţa dăinuitoare şi blazonul somptuos al uneia nu ştirbeşte întru nimic nobleţea fragilităţii şi farmecul natural din etern-vulnerabila improvizaţie a celuilalt. Cu alte cuvinte, Groapa şi Cronică de familie nu cîştigă nimic faţă de Moromeţii prin simpla situare în umanitatea urbană, fie a pegrei, fie a aristocraţiei, după cum alambicul halucinant de stări, temperamente, destine şi scene antologice din Siliştea-Gumeşti nu are de ce să concureze cu orice preţ cazuistica sclipitoare (chit că şubredă şi discutabilă în fel şi chip) a romanelor citate. Paradoxul însă, abia de aici începe. Toate dialogurile lui Sorin Preda cu consătenii scriitorului etalează un reflex de netă, ori subtilă şi tenace opoziţie a oamenilor din Siliştea-Gumeşti faţă de ipostazierea lor literară. Şi cinematografică, după cum vom vedea săptămîna viitoare.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Recent, a coordonat volumul colectiv Cărţile care ne-au făcut oameni la Editura Humanitas, 2010.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.