Cititul în scrisori

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Cititul în scrisori jpeg
  • Livius Ciocârlie, Mari corespondenţe, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Editura Tracus Arte, 2019.

Publicată în 1981, Mari corespondenţe este a treia carte din opera lui Livius Ciocârlie (care între timp a ajuns la peste douăzeci de titluri) şi una dintre cele mai frumoase cărţi de eseistică literară de la noi. Faţă de prima ediţie, celor douăsprezece corespondenţe ale scriitorilor francezi (Voltaire, Balzac, Flaubert, Jacques Rivière & Alain Fournier, Proust, Gide & Roger Martin du Gard) şi ale criticilor români (Maiorescu, Gherea, Pompiliu Constantinescu, Lovinescu & Dragomirescu, Călinescu & Rosetti, I. Negoiţescu & Radu Stanca), această reeditare le adaugă două: Tudor Vianu şi Mircea Zaciu.

Este corespondenţa literatură? Ce fel de literatură? Şi ce anume o face să aspire la acest statut artistic? În preambulul cărţii, Livius Ciocârlie formulează cîteva criterii care, odată îndeplinite, fac din corespondenţa unor artişti parte din opera lor sau chiar operă în sine. În primul rînd, e nevoie ca scrisorile să fie scoase din contextul lor firesc, din „circuitul informaţional“, apoi e nevoie să intervină un al treilea personaj: cititorul. Pentru asta trebuie să fi fost, evident, mai întîi publicate. Aşadar, e nevoie de schimbarea funcţiei textului (gratuitatea trebuie să prevaleze intenţionalităţii), care nu poate fi realizată decît de un cititor străin apt „să proiecteze un univers imaginar“. Abia acest transfer, de la intenţia corespondenţilor originari la dezinteresul unui cititor accidental, conferă o încărcătură existenţială ce poate fi măsurată estetic. „Corespondenţa de o viaţă formează întotdeuna, adunată, un roman. Prin forţa lucrurilor, corespondenţa cuprinde durată, prefaceri, creştere ori declin, irosirea timpului, rupturi. Mai «modernă» decît numeroase romane, corespondenţa nu are Sens – ci o mulţime de sensuri risipite –, dar poartă destin“, mai spune Livius Ciocârlie, după ce face o analiză amănunţită a „norocosului“ proces prin care Călinescu a transformat un scrin de scrisori într-un roman veritabil. Dacă ar fi să cuprindem această metamorfoză într-o simplă ecuaţie, ea ar arăta altfel: scrisori + timp + publicare [- expeditor & destinatar + cititor] = literatură (un fel de roman).

Partea cu adevărat fascinantă a acestor eseuri este felul în care Livius Ciocârlie găseşte de fiecare dată unghiul potrivit pentru a citi şi a interpreta corespondenţele. Balzac, Flaubert, Roger Martin du Gard, Gherea, Călinescu şi Negoiţescu (aceştia în mod deosebit) devin adevărate personaje, fatalmente, diferite în actul transcrierii propriei vieţii de autorii care trăiesc viaţa reală: inclusiv în latura lor de fiinţe epistolare au personalitate, zbateri interioare, ambiţii, eşecuri, deci destin. „Chiar dacă interpretarea ar fi corectă, rămîn între personaje şi autori numeroase deosebiri“, afirmă Livius Ciocârlie în timp ce supune scrisorile unor analize ce variază de la stilistică la psihologie şi biografism: caracterizează şi face portrete, pune în evidenţă detalii, citează replici, reproduce anecdote, coroborează fapte, urmăreşte recurenţe, detectează contradicţii, înregistrează schimbări, reconstituie contexte, extrage şi formulează poetici. Căci fiecare corespondenţă sfîrşeşte prin a contura identitatea scriitorului faţă cu personajul: excesiv în roman, în scrisori Proust îşi pune în scenă viaţa mondenă, Balzac (care a scris romane din ambiţie) în scrisori îşi rescrie opera în negativ, lui Flaubert (care a scris romane din plictiseală) din scrisori îi reiese o operă în răspăr, Roger Martin du Gard (novator întîrziat în romane) reuşeşte în scrisori o operă superioară, Maiorescu („care nu se suferea suferind“) a fost un virtual mare scriitor, Gherea („emul înzestrat al amicului său Caragiale“) scria pentru a prelungi contactul cu oamenii dragi, în Vianu (la care a prevalat idealul umanist) am pierdut un scriitor, dacă Lovinescu a scris din îndoială, Călinescu era foarte conştient de valoarea sa etc. Mai mult decît un cititor de scrisori, eseistul se dovedeşte un cititor în scrisori.

Dacă umorul foarte fin al lui Livius Ciocârlie a fost, poate, insuficient remarcat, umor manifestat aici pe seama iluştrilor săi subiecţi în exerciţiul privat al mărturisirilor (de altfel, eseistul ridică problema dreptului la intimitate al scriitorilor şi a naturii comentării lor, vezi şi fragmentul de mai jos), talentul său de a fi memorabil în formulări este binecunoscut: „Invers decît la Proust, care îşi sfîrşeşte romanul anunţînd intenţia de a-l începe, Roger Martin du Gard îl sfîrşeşte pe al său înainte de a-l fi început“ sau „Tudor Vianu a fost un brave homme; n-a fost, s-o recunoaştem, şi un homme brave“.

Absolut lăudabilă iniţiativa Editurii Tracus Arte de a reedita cărţile de eseuri, romanele şi jurnalele (patru titluri deocamdată) ale lui Livius Ciocârlie, printre puţinii scriitori cu adevărat originali de la noi.

 ***

Livius CIOCÂRLIE

Mari corespondenţe (fragment)

Problema este de a şti dacă i se poate îngădui cuiva, sau mai bine zis, oricui, să evoce pe un ton familiar, lipsit de veneraţie, mari figuri din trecut, oameni fără de lucrarea cărora lumea ar arăta altfel, mintea noastră ar fi mai săracă, sufletul mai uscat. Oameni care, orice s-ar zice, au fost şi sînt făcuţi din alt aluat decît cei mai mulţi, care văd acolo unde nouă ni s-ar părea că nu e nimic de văzut, schimbă în evidenţe şi pun la îndemîna tuturor adevăruri ce scapă măsurii comune, activează latenţe ale făpturii umane, fac ca – în ciuda atîtor furtuni ce-i bîntuie – să sune minunat cuvîntul om. Nu ne obligă oare o minimă decenţă să-i pomenim mereu cu gravitate, mai cu seamă că nu fără suferinţă şi sacrificii, nu fără a fi trecut prin experienţe dureroase au ctitorit aceştia universul nostru spiritual?

Cred – mai întîi – că în ceea ce priveşte tragismul destinului marilor artişti în parte ne înşelăm. Dacă există suferinţă care, într-adevăr, nu îngăduie decît respect şi compasiune, ea nu este aceea îndurată de creatori. Oricît de mult s-ar fi frămîntat, oricît de mult s‑ar fi chinuit, măsura bucuriei va fi fost întotdeauna mai mare în viaţa unui artist, căci bucuria este însăşi substanţa creaţiei. De aceea, adevărata suferinţă, cea cutremurătoare, cea de nesuportat, este suferinţa omului sensibil, însă lipsit de însuşirea, ori mijloacele, de a se exprima. În numele acestor „oameni sărmani“ numai artiştii – tot ei – pot să pledeze cu înţelegere şi cu rost. Altfel, li se cuvine măcar tăcerea; a-i răscoli, a-i scoate din ungherele unde se adăpostesc, a-i arăta cu degetul este crud şi bolnăvicios. În schimb, a vorbi fără reţinere despre artist, despre omul care a fost, este salutar. Ne ferim astfel de tendinţa – ea bîntuie, din păcate, mai ales în şcoli – de a face din ei îngeri de ghips. A ne închina la statuile lor înălţate pe soclu înseamnă a alege, în raportul cu arta, unghiul cel mai nepotrivit. Înseamnă, de fapt, a-i arăta în majuscule şi a-i închide într-un muzeu, cu tot ce au făcut.

Desigur, poţi încerca să fii familiar cu artiştii pentru a-i micşora, pentru a-ţi dovedi că sînt şi ei ca tine, dacă nu mai răi, şi, prin urmare, n-ai de ce să te laşi intimidat de existenţa lor. Însă în cazul acesta n-ai priceput nimic. Căci, în ciuda aparenţei, familiaritatea cu artiştii, dacă nu porneşte dintr‑un imbold meschin, le sporeşte misterul şi te aduce în preajma unui miracol. Prin ce chimie stranie, slăbiciuni şi însuşiri dintre care ai şi tu cîteva, sfîrşesc din cînd în cînd prin a produce Opera? Cum a izbutit să pătrundă atîtea secrete ale societăţii Balzac, acest om care şi-a petrecut viaţa în singurătate, la masa de scris? Cunoscînd corespondenţa lui, miracolul Comediei umane nu scade, ea nu devine mai banală decît drama shakesperiană, despre al cărei autor nu ştim mai nimic. Dar citind-o, înţeleg mai bine că Shakespeare a fost şi el un om şi mă simt frustrat de necunoaşterea corespondenţei lui.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.