„Cine-o face ca mine...”

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
„Cine o face ca mine   ” jpeg

● Niculae Gheran, Virgil Rațiu, La spartul tîrgului. Interviuri și 75 de dedicații de la Arghezi la Zub, Editura Școala Ardeleană, 2020.

În urmă cu cîțiva ani, România literară găzduia un articol care conferea morții lui Liviu Rebreanu o aură „jamesbondiană”: acesta ar fi fost, se spunea acolo, împușcat în Piața Victoriei de o patrulă la al cărei consemn autoturismul în care se afla romancierul a refuzat să oprească. Intrigat (o atare descoperire nu mă putea lăsa indiferent), am procedat ca la carte, solicitînd, bibliografic, părerea experților. Am scos, deci, din bibliotecă, toate volumele semnate de Niculae Gheran (nimeni, dar absolut nimeni nu-l știe pe Rebreanu mai bine!) și am început să caut. Nu peste mult, lucrurile îmi deveniseră clare. Clarissime. Pe atunci, nu știam termenul, azi l-aș folosi fără să ezit: fake-news. Episodul din fața Consiliului de Miniștri se petrecuse, numai că nu autorul Cadrilului îi căzuse victimă, ci regizorul predilect al acestuia, Soare Z. Soare. Probabil confuzia apăruse încă de-atunci, alimentată de rumorile trecătorilor. Adevărul, însă, pentru care Gheran aduce probe inatacabile e că Rebreanu s-a stins în patul lui, la Valea Mare, răpus de un cancer pulmonar. O atestă radiografiile (disponibile la Biblioteca Academiei) realizate de medicul curant al scriitorului, Vasile Tițescu, care indică „o tumoră cît o portocală”. Mai rămîne ceva de spus? Doar o întrebare: de ce n-a reacționat Niculae Gheran imediat după publicarea așa-zisei descoperiri? M-am întrebat și eu, s-a întrebat (de astă dată într-un interviu) Virgil Rațiu. Răspunsul mi se pare antologic și îi prevăd o veritabilă carieră de aforism: „Din două motive: o dată pentru că îmi pierdusem deja vremea citindu-l, al doilea că m-aș fi făcut de rîs polemizînd cu un ageamiu care, de bună-credință, ar fi avut datoria să se documenteze în prealabil”.

Replica definește complet conținutul acestei cărți, La spartul tîrgului, pe care, nonagenar, Niculae Gheran a acceptat s-o publice: are și umor, are și prestanță, e și vivace spiritual, e și edificatoare. Mai mult, ea denotă, în plan secund, o siguranță calmă, de mare carnasier al arhivelor, de care numai cei mai redutabili dintre specialiști se dovedesc capabili (nu altfel era, mi-amintesc, profesorul Paul Cornea atunci cînd venea vorba despre pașoptismul autohton). S-o spun franc: a-l pomeni, astăzi, pe Rebreanu fără a fi trecut prin Gheran e curată impostură. Exceptînd o ediție Brăescu și tetralogia memorialistică Arta de a fi păgubaș (deși...), totul, în viața acestuia, se leagă intim și superlativ de autorul lui Ion. De la cele două tomuri de monografie biografică, Tînărul Rebreanu (1986) și Rebreanu, amiaza unei vieți (1989), complinite recent de peste o mie de pagini de studii și contribuții adiacente, Rebreniana (2017), pînă la (și de fapt cu asta ar fi trebuit să încep) ediția critică, în 23 de volume, la care a lucrat decenii de-a rîndul, cu costuri și, bineînțeles, sacrificii ele însele amețitoare.

E, așadar, pe undeva firesc ca majoritatea interviurilor de-aici (de nu cumva chiar toate) să înceapă de la... sau să ajungă, măcar în treacăt, prin recurs, la monumentala ediție, singura completă, de altfel, dintr-un mare scriitor interbelic. Născut și trăit în Obor, cel mai „meridional” punct al și-așa „meridionalei” Capitale, Niculae Gheran a demonstrat, în profesie, o etică mai degrabă ardelenească. Pînă și încăpățînarea cu care s-a luptat pentru ca nici un cuvînt să nu fie rezecat sub tipar are ceva din aceea a memorandiștilor. Exemplul suveran, repovestit la răstimpuri, provine din bucătăria publicării lui Ion. O scenă colaterală, în care familia Herdelea intonează un cîntec, Răpirea Basarabiei, a fost punctul nevralgic. Epoca era cum era, așa încît politrucii momentului țineau cu tot dinadinsul ca titlul să fie modificat în Răpirea. Doi ani, cu toate insistențele superiorilor redacționali, editorul a ținut volumul în șpalturi, nefiind de acord cu o astfel de intervenție în text. Oricît de nesemnificativă va fi fost, ea vicia, totuși originalul. Îl „corija” pe Rebreanu. Ceea ce, filologic vorbind, e inadmisibil. Soluția a constat într-un subterfugiu neașteptat de abil: știind că Gheorghe Pană (la momentul acela, numărul doi în Partid) nu cunoaște o boabă de rusă, Niculae Gheran a cerut o audiență în care, jucînd sublim la cacealma, s-a prezentat cu o ediție sovietică a romanului, în care, chipurile, sintagma ar fi apărut necenzurată. Bluful s-a dovedit cîștigător, așa încît lucrurile au mers o vreme ca unse, cel puțin din punctul de vedere al presiunilor politice (cu o singură piedică, de astă dată de nesurmontat: prezența numelui lui Iuliu Maniu în dedicația de la Crăișorul). Adevăratele dificultăți țineau însă de laboratorul propriu-zis, care presupunea restabilirea originalului și curățarea tuturor erorilor tipografice apărute în decursul succesivelor reeditări. Una, flagrantă, provine chiar din Pădurea Spînzuraților: ultima ediție dintre cele douăsprezece cîte s-au tipărit antum conține un aberant „ca un cîntec de bolnav” în loc de firescul (și autenticul) „ca un scîncet de bolnav”.

Pentru remedierea unor asemenea scăpări, nu se putea proceda altfel decît, cum hazliu conchide Gheran, „ca la poliție”: citind și recitind în paralel toate versiunile, cu o atenție aproape obsesivă la fiecare iotă. Am spus deja că Pădurea Spînzuraților a întrunit douăsprezece ediții. Să adăugăm la Adam și Eva șase, la Răscoala alte șase. Efortul e, se înțelege, imens, ducînd în unele cazuri (cum e cel al lui Ion) la nu mai puțin de optsprezece relecturi intensive. Admirabil în sine, devotamentul acesta e multiplicat de o mărturisire de care eu, unul, n-aveam știință și pe care, găsind-o mai presus de orice comentariu, îmi permit s-o citez integral: „O atare muncă de sacră imbecilizare n-aș fi făcut-o dacă în viața mea nu intervenea un incident. După repetate examene medicale și de laborator, rămăsese, prin eliminare, un singur diagnostic probabil: cancerul renal. Săturat de portocale și încurajări, de vizite prietenești, m-am închis în casă, făcînd tot ce omenește era posibil să uit de verdict. Compararea zecilor de ediții, literă cu literă, a fost atunci soluția ideală de a măcina vremea de dimineață pînă seara, cînd cădeam toropit de o muncă stupidă. Cum obștescul sfîrșit nu mai venea și cercetarea celor 23 de ediții ale primelor trei romane era pe terminate, mi s-au repetat analizele, descoperindu-se, slavă Domnului, o piatră opacă la raze, care explica toată explozia de sînge de pînă atunci, curmată în cele din urmă printr-o operație la spitalul Panduri”.

Satisfacții? Prea puține! În 1985, la centenarul scriitorului, tocmai Niculae Gheran a fost tăiat de pe lista invitaților. „Cel mai bun banc auzit de mine de la 23 August încoace”, avea să spună, cu umor nervos, Zoe Dumitrescu-Bușulenga despre o asemenea infamie. Să nu ne grăbim: după Revoluție, s-au întîmplat și altele, „mai boacăne”, vorba unui clasic, ceea ce suscită, în volumul de față, cîteva portrete ministeriale în acvaforte: Ion Caramitru (pentru care „principesa Margareta valora mai mult decît toți Rebrenii românilor”), Răzvan Theodorescu, Emil Boc. Scurt spus, cu toate pledoariile lui Gheran, tipărirea ultimelor volume ale ediției acesteia (repet: complete) s-a lovit cînd de vanitatea unora, cînd de dezinteresul altora. Un episod grăitor e cel care-l are în centru pe fostul finanțist Decebal Traian Remeș, care, surprinzător, s-a lăsat înduplecat, fără mare folos totuși. Replica lui, citată aici, în La spartul tîrgului, e lămuritoare: „Domnule Gheran, i-am mai aprobat lui Caramitru două miliarde, peste prevederile bugetare. Nu-mi cere să-i fac însă ordine în curte”. Cum zisa ordine nu s-a făcut, nici atunci, nici mai tîrziu, cel de-al douăzeci și treilea volum al seriei, înlăturat de Ministerul Culturii din programul de subvenții, a apărut (din nou, culmea...) grație unei fundații administrate de Dinu Săraru.

Mai nenorocoasă încă a fost soarta altor cîtorva proiecte conexe: de pildă, aceea a celor patru opuri de corespondență primită de Liviu Rebreanu. După un prim volum, obosit de tracasări administrative, editorul a decis să se oprească. Materialul există, munca brută a fost făcută, dar războiul de gherilă cu autoritățile nu-și mai avea rostul. Rămîne regretul, așa cum rămîne și pentru alte fire biografice încă neelucidate (o posibilă poveste de dragoste epistolară a scriitorului cu o aspirantă, prozatoare și ea, din Țăndărei).

Dincolo de aceste istorii încîlcite, La spartul tîrgului oferă o suită de portrete valorînd ele însele cît niște proze scurte (un Petru Dumitriu uman, surprins într-un acces de cavalerism față de Henriette Yvonne Stahl; un Virgil Teodorescu cîștigînd la loz în plic o mașină chiar înainte de a muri; un Ceaușescu surprins de legionarismului unuia dintre poeții săi favoriți, Vasile Militaru ș.a.), dar mai ales o serie de reflecții la acuitatea cărora puțini moraliști de meserie ajung într-o viață de om. N-am să le citez, deși cîteva ar merita-o din plin. „Fac o demarcație categorică între patron de editură și editor, ba chiar între redactor și editor. În trecutul îndepărtat, mulți dintre marii predecesori ai profesiei, precum Ioan V. Socec și urmașii săi, frații Șaraga, Leon Alcalay, H. Steinberg, Georgescu-Delafras proveneau din tată-n fiu din lumea producătorilor de carte, tipografi, legători, anticari, aș zice cu predispoziții genetice în promovarea literei. Majoritatea erau lipsiți de studii superioare, dar stăpîni pe o meserie ce presupunea gust artistic”, scrie, expert, dinăuntru, Niculae Gheran, cu exigența și melancolia unuia care a trăit atîtea.

Nu mult mai încolo, fără nici o cochetărie (îl știu a fi sincer), declară că, de-ar fi să ia viața de la capăt, n-ar repeta nimic. Și, mai ales, n-ar repeta chinul ediției Rebreanu. „Cine-o face ca mine, ca mine să pățească”, oftează chiar, într-un rînd. Îi înțeleg amărăciunea, dar, ca unul care a beneficiat indirect de această muncă, nu i-o pot împărtăși. Decît, poate, în prima parte a formulării. Cine, oare, dintre cei de azi, o mai face ce-a făcut Niculae Gheran?  

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.