Ce rămîne din viaţă

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Ce rămîne din viaţă jpeg

● James Salter, Tot ce este, traducere de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas Fiction, 2019.

Acest ultim roman publicat de James Salter (1925-2015) cu doi ani înaintea morţii sale este prima traducere românească din opera lui (lucru care, personal, mă umple de bucurie) şi ar fi păcat să nu se traducă şi A Sport and a Pastime (1967), dacă nu cea mai bună, cu siguranţă cea mai faimoasă carte a lui.

Necunoscut la noi, ca, din păcate, atîţia alţi prozatori americani ai generaţiei sale, James Salter a fost un scriitor cu o viaţă lungă şi spectaculoasă, dar cu cărţi relativ puţine: şase romane, vreo două volume de proză scurtă şi alte cîteva de memorii şi eseuri. Lansat într-o carieră de ofiţer şi pilot de vînătoare în US Air Force, Salter a părăsit armata la sfîrşitul anilor ’50 pentru a se dedica scrisului după ce romanul său de debut, The Hunters, inspirat de războiul din Coreea din 1952 la care a participat cu peste o sută de zboruri de luptă, a fost ecranizat cu succes. De altfel, războiul i-a mai inspirat un roman, The Arm of Flesh (rescris cu titlul Cassada), precum şi memoriile Gods of Tin şi Burning the Days. Din armată, Salter a ajuns direct la Hollywood, unde a avut o scurtă carieră de scenarist şi regizor (patru scenarii, dintre care unul şi regizat, iar un altul premiat la Veneţia), după care, dezamăgit (unul dintre romanele sale este rescrierea unui scenariu refuzat), s-a retras cu totul în literatură, ulterior tradusă şi multipremiată.

În ciuda tinereţii sale ca pilot de bombardier, cărţile lui James Salter sînt mai degrabă fermecător-nostalgice decît violent-spectaculoase şi împart toate aceeaşi pasiune pentru cultura franceză. De altfel, Hemingway şi Henry Miller, prozatori americani foarte apropiaţi cultural de Franţa, sînt două nume cu care scrisul lui Salter a fost deseori asemănat, deşi, conform propriilor sale afirmaţii, a învăţat să scrie de la André Gide şi Thomas Wolfe (alt prozator american prea puţin cunoscut la noi). În timp, James Salter şi-a creat un stil propriu, concis şi alert, naraţiunile sale sînt comprimate şi intense, alternează cu uşurinţă planurile temporale şi vocile narative, beneficiind de fraze scurte, de o exactitate şi o frumuseţe a formulărilor memorabile. Nu este genul de scriitor care să stăruie asupra unei situaţii ori a unui personaj, îi e de‑a-juns o propoziţie pentru a descrie, defini sau expune, ca de altfel şi pentru a face salturi mari în timp. De aceea, primul contact cu literatura sa poate fi, uneori, descumpănitor: se întîmplă prea multe şi prea repede.

Tot ce este, spre exemplu, acoperă patruzeci de ani din viaţa lui Philip Bowman: la începutul romanului (care se deschide cu o scenă din Pacific cu atacul unor kamikaze) întîlnim un tînăr ofiţer naval în Marina americană la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru ca la final să-l lăsăm ca editor de carte sexagenar. În cele cîteva decenii scurse între aceste două ipostaze, îl urmărim pe protagonist, altfel neremarcabil în sine, avansînd în business-ul editorial, ratînd un mariaj, avînd cîteva relaţii efemere, dar împlinite sexual, mutîndu-se dintr-o casă în alta, călătorind în Anglia, Spania şi Franţa, tot acest traseu existenţial fiind surprins la petreceri şi nunţi, în restaurante şi pe străzi, în camere de hotel şi case de vacanţă. De altfel, efectul epic este creat nu de parcursul unei drame personale profunde, ci de acuitatea şi abundenţa detaliilor (fiecare personaj secundar beneficiază de o fişă biografică; există şi doi români, apropo). Căci dacă în jurul lui se desfăşoară diverse forme de viaţă familială (relaţii de durată, divorţuri şi copii, schimbări de carieră), după eşecul, previzibil, al primei căsătorii, Bowman iubeşte, părăseşte şi e părăsit, trecînd prin viaţă cu momente de extaz, solitudine şi melancolie care nu formează ceea ce îndeobşte înţelegem prin crize sau destin.

„Poate că asta era problema, aranjarea vieţii“, spune o frază spre finalul romanului în care însă îl găsim pe Bowman „pe deplin fericit, nu mai voia nimic“, avînd în faţă „dimineţi, nopţi, toată viaţa înainte“. Ce este o viaţă? Foarte multe şi, în acelaşi timp, nu foarte mare lucru – acesta ar putea fi rezumatul acestui roman, deopotrivă intens şi melancolic, în care, în desfăşurarea implacabilă a timpului şi prin contactul nestatornic cu semenii, viaţa nu pare să capete o formă sau un sens anume.

Plasat în societatea postbelică a familiilor de albi educaţi care deţin proprietăţi, herghelii şi afaceri, cu incursiuni în mediul editorial american marcat deopotrivă de bestseller-uri şi de legende literare (Hemingway, Bellow, Sontag), cu loisir-ul (à la Fitzgerald) oferit de alcool, jocuri de noroc, curse de cîini, voiaje europene şi sexualitate liberă („adevăratul joc al lumii adulte“, după cum s-a exprimat Salter într-un interviu, el fiind un maestru al erotismului concis, vezi şi fragmentul de mai jos), acest retro-roman intelectualist modernist din 2013 al lui Salter a părut unor cronicari americani „datat încă de la apariţie“. Fără conflicte politice, etnice sau de rasă, fără drame existenţiale, fără temele tehno-sociale ale prezentului, romanul pare „plasat în afara timpului său“ pentru cronicarul de la Los Angeles Review of Books, care conchide că „trăind în alte vremuri, noi aşteptăm acum cu totul altceva de la literatură“. Ridicol de îngustă percepţia literaturii pentru acest cronicar literar care ignoră una dintre marile funcţii ale ficţiunii şi anume tocmai ieşirea din timp, eliberarea de povara prezentului, retragerea în amintire şi în imaginaţie, escapismul şi hedonismul lecturii. Dacă vă doriţi, ca cititori, toate acestea, Tot ce este este tot ce vă trebuie.

***

James SALTER

Tot ce este (fragment)

În septembrie petrecură o zi întreagă la Piermont şi luară prînzul în grădiniţa cu plante ofilite. Soarele continua să încălzească. Ea purta pantaloni scurţi albaştri şi pantofi cu toc. Avea picioarele goale şi pielea roasă în cîteva locuri. Stătură de vorbă şi rîseră. Ea voia să se facă plăcută. Mai tîrziu intrară în bucătărie şi băură vin. El stătea la masă din profil. Fără un cuvînt îngenunche în faţa lui şi începu, un pic stîngaci fiindcă era mioapă, să-l dezbrace. Fermoarul pantalonilor i se topi zimţ cu zimţ. Era niţel agitată, însă era aproape aşa cum şi-l închipuise, boul Apis. Cu pielea fină şi tocmai sculîndu-se, pula aproape că-i căzu în gură şi, căpătînd încredere, ea începu. Era actul unei credincioase. Nu mai făcuse aşa ceva niciodată, nici cu soţul ei, nici cu altcineva. Asta însemna să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut, doar ţi le-ai imaginat. Lumina era blîndă, spre sfîrşitul după-amiezii. „I-a ţîşnit pur şi simplu“, consemnă ea mai tîrziu în jurnal. „Pesemne că se gîndise la asta. Era gata.“ Fusese cît se poate de firesc. Odată, cînd fiul ei avea un an şi jumătate, îi legase o sfoară albă de organele genitale, fără să însemne ceva, doar ca să le scoată în evidenţă; erau absolut perfecte. Voise să mărturisească povestea asta, să spună cuiva, iar a face asta era totuna cu a te confesa. Era ca o cizmă trasă pînă sus pe pulpă, iar ea continuă în felul ăla, căpătînd siguranţă de sine, cu gura scoţînd un sunet înfundat. O făcu aşa cum se pricepu mai bine, ar fi vrut să nu se mai termine, dar apoi fu prea tîrziu pentru asta. Îşi dădu seama după mişcările pe care le făcea el, iar apoi strigătul şi marea surpriză, părea o cantitate enormă – aproape că se înecă. Preţ de o clipă, fu mîndră de propriul ei tupeu. Rămase nemişcată. După o vreme, se dădu înapoi şi se aşeză la loc. El nu se mişcă şi nu vorbi. Ea se temu să se uite la el, nu cumva să fi făcut ce nu trebuia. Dar voise s-o facă. Se ridică şi se duse la chiuvetă, să se spele pe faţă. Se vedeau pete maronii de rugină sub robinete. Termină, se duse în salon şi se aşeză pe un scaun. Pe fereastră, în lumina soarelui, văzu un fluture alb zburînd încoace şi încolo cu mişcări pure, extatice.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.