Anul trecut îmi începeam bilanţul literar spunînd că probabil cel mai bun lucru care se întîmplase în 2014 a fost efervescenţa festivalurilor literare. Enumeram atunci trei festivaluri de poezie (două la Sibiu şi unul la Bistriţa) şi cinci generaliste (Arad, Cluj, Iaşi, Timişoara şi Bucureşti). Între timp, am fost eu însumi invitat la Festivalul „Discuţia secretă“ de la Arad şi am rămas oarecum contrariat de caracterul lui segregaţionist. Înţeleg însă că, din păcate, soarta acestui festival e incertă, aşa cum pare a fi şi viitorul FILIT-ului de la Iaşi, care s-a poticnit anul acesta la a treia ediţie din raţiuni de intruziuni/diversiuni politice locale care, pînă la urmă, au creat un haos în comunicarea festivalului: în­tîi s-a anunţat că se suspendă, apoi a apărut ştirea că, pentru continuitate, se va ţine, totuşi, o ediţie restrînsă, pe care însă organizatorii au infirmat-o, după care chiar s-a ţinut „un FILIT mai mic“. 
 
Oricum, finalul anului a adus şi încheierea, după 15 ani, a emisiunii Omul care aduce cartea, ţinută de Dan C. Mihăilescu la PRO TV, post care a decis că nu mai poate susţine financiar cele cinci minute pe zi dedicate cărţii (găsiţi întreaga istorie a emisiunii în chiar cuvintele creatorului ei pe blog-ul dancmihailescu.ro). Pe de o parte, e admirabil că un post privat a ţinut atîta vreme o rubrică dedicată cărţilor; pe de altă parte, e regretabil și meschin că s-a renunţat la o pastilă TV devenită faimoasă. În acest moment, există, totuşi, trei alte astfel de rubrici: Bookface, cu Costi Rogozanu, pe Realitatea TV, Cartea cea de toate zilele, cu Cezar Paul-Bădescu, pe TVR 2 și Dă-te la o carte, cu Radu Paraschivescu pe Digi TV. (Profit de ocazie să mă bag în seamă şi să anunţ că de două săptămîni am început eu însumi o emisiune la Radio Seven – 103,4 FM, www.7radio.ro – unde invit în fiecare luni seară, de la ora 22, un scriitor pentru a discuta o carte şi a asculta muzicile lui favorite.)
 
Ca să termin capitolul mediatic, a­nul acesta am urmărit cu pre­di­lec­ţie cîteva reviste literare: Poes:s International (poesisinternational.blogspot.ro), Zona nouă (zonanoua.com) şi revigorata Timpul (revistatimpul.ro). O descoperire de ultim moment: revista braşoveană Astra, surprinzător de proaspătă şi de consistentă, dar cu o grafică vetustă şi absentă din social media. Noua serie a revistei Dacia literară încă nu şi-a găsit identitatea, iar nou apăruta Scriptor, tot de la Iaşi, rămîne să confirme. În rest, cum am scris în­tr‑un articol întreg, s-a cam ales praful de revistele literar-culturale de la noi. Recent, şi revista Cultura, noua serie, şi-a suspendat, după zece ani, apariţia. Fostul ministru al Culturii, Ionuţ Vulpescu, a lăsat o lege care să sprijine de la bugetul de stat revistele culturale, dar rămîne de văzut dacă e suficient.
 
2015 a fost anul romanului. Cristian Teodorescu, Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari, Radu Aldulescu, Petru Cimpoeşu, Andrei Cornea, Cosmin Perţa, Tudor Creţu, Cătălin Pavel, Doina Jela, Alexandru Vlad, Vartan Arachelian, Doina Jela, Doina Ruşti, Şerban Alexandru, Iulian Ciocan, Liliana Corob­ca, Dan Stanca, Octavian Soviany, Simona Antonescu, Radu Ţuculescu, Constantin Abăluţă (enumerarea este aleatorie), toţi aceştia, dar şi alţii, au publicat romane în 2015. Dacă ar mai fi existat Premiul „Augustin Frăţilă“ (dispărut între timp din cauza abandonului finanţatorului), ar fi fost o competiţie interesantă. În ceea ce mă priveşte, din 2015 aleg aceste trei romane, însumînd peste 1900 de pagini: Mircea Cărtărescu, Solenoid (Humanitas), Ion Iovan, MJC (Polirom) şi Daniel Vighi, Trilogia Corso (Cartea Românească). Voi scrie despre fiecare anul viitor.
 
Proza scurtă a lipsit însă în 2015. În afară de Anca Vieru, Felii de lămîie (Polirom), Florin Lăzărescu, Întîmplări şi personaje (Polirom) şi o reeditare, Adriana Bittel, Cum încărunţeşte o blondă (Humanitas), n-a fost nimic de citit. Au continuat ediţiile de Opere complete: Emil Brumaru (Polirom), Gheorghe Crăciun (Cartea Românească), Angela Marinescu (Charmides), Cristian Popescu (Tracus Arte). Operele exclusiv poetice ale Ioanei Nicolaie (Humanitas), ale lui Mircea Cărtărescu (Humanitas), Alexandru Muşina (Tracus Arte) şi O. Nimigean (Casa de Editură Max Blecher) au fost şi acestea editate integral într-un singur volum.
 
Poezia, de altfel, a avut şi ea un an bun. S-a publicat, ca de obicei, enorm (numai la mine în casă au intrat anul acesta 70 de volume de poezie). Au revenit cu cărţi noi: Medeea Iancu, Svetlana Cârstean, Ofelia Prodan, Radu Vancu, T.S. Khasis, Ştefan Manasia, Teodor Dună, Dmitri Miticov, Andrei Dosa, Andrei Doboş, Robert Şerban, Tudor Creţu, toţi cu cărţi bune şi foarte bune (totuși, nu la fel de bune ca poezia lui Gabriel Chifu :). Cartea de poezie a anului rămîne însă experimentul poemului colectiv Bucureşti ’21 (coord. Svetlana Cârstean, ARCUB), epopeea participativă în 840 de versuri cu 40 de poeţi despre care am şi scris. Anul trecut mi-am atras oprobriul breslei poeţilor spunînd că a fost un an slab pentru debutanţi. Anul acesta am constatat că mi-a stîrnit interesul poezia fetelor: Ionelia Cristea, Noaptea de gardă (Cartea Românească), Roxana Cotruş, Daddy issues/disecţie (Charmides), Ana Donţu, Cadrul 25 (Casa de Editură Max Blecher), Alexandra Turcu, celelalte produse (Charmides) şi Alexandra Văcăroiu, prezenţă sau absenţă (Charmides). Cred că e nevoie oricum de mai multe fete în literatură, iar debuturile lor m-au bucurat.
 
Cărţi-interviu bune au venit dinspre Casa de Pariuri Literare (cu Ioan Es. Pop şi Octavian Soviany), plus cele cu Livius Ciocârlie şi Nora Iuga, despre care am scris recent, dar şi o carte de memorii semnată de Paul Grigoriu: Cutele şi cutrele memoriei (Victoria Books), jurnalul lui Eugen Negrici, Sesiunea de toamnă (Cartea Românească), şi Mîini cuminţi. Copilul meu autist de Ana Dragu (Polirom), o carte cu totul şi cu totul specială.
 
2015 a fost un an bun şi pentru volumele colective tematice: Cartea simţurilor (coord. Dan C. Mihăilescu), Şi eu am trăit în comunism (coord. Ioana Pârvulescu) şi Prietenii noştri imaginari (coord. Nadine Vlădescu), toate apărute la Humanitas, plus albumul Ferestre din Bucureşti şi poveştile lor (coord. Cătălin D. Constantin, Peter Pan). Cîteva audio-book-uri notabile: Mircea Cărtărescu, Levantul (5 CD-uri, Humanitas Multimedia); Florin Iaru, 18+. Povestiri alese; Cristian Teodorescu, Proză la microfon. Pagini alese şi Alexandru Philippide, Căutătorul. 42 de poeme (2 CD-carte), toate apărute la Editura Casa Radio. 
 
La categoria criticii literare, mi-au atras atenţia în mod special cele două eseuri dedicate literaturii de călătorie: Lîna de aur. Călătorii şi călătoriile în literatura română de Mircea Anghelescu şi Piraţi şi corăbii. Incursiune într-un posibil imaginar al mării de Adrian G. Romila, plus O istorie a Cenaclului de Luni de Daniel Puia-Dumitrescu, toate apărute la Cartea Românească.
 
La final, ţin să fac o menţiune specială pentru cărţile dilematicilor: Locuri, Oameni. Poveşti de Liliana Nicolae (reportaje, Casa de Pariuri Literare), Patimă şi desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieţii cotidiene în societatea românească, 1750-1860 de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu (istorie/antropologie, Humanitas) şi Vintilă Mihăilescu, Apologia pîrleazului (antropologie, Polirom) – acestea au apărut, mai întîi, ca reportaje/articole, în paginile revistei (în timp ce Ursuleţul lui Freud de Răzvan Petrescu, Curtea Veche, adună cronicile din revista Dilemateca). Plus Ascultîndu-l pe Ivan [Patzaichin] (reportaj/album foto, Vellant) de acelaşi Vintilă Mihăilescu; Adevăruri de duminică de Andrei Pleşu împreună cu Gabriel Liiceanu (dialoguri, Humanitas), O istorie secretă a Țării Vampirilor. Cartea Pricoliciului de Adina Popescu (roman fantasy, Arthur), Timpul nebunilor de Stela Giurgeanu (teatru, UNITEXT) şi, dacă-mi permiteţi, 111 cele mai frumoase poezii de G. Bacovia în selecţia mea (Nemira). Ce an bun pentru scriitorii Dilemei vechi!
 
P.S. Salut debutul unei noi edituri: Hecate, care a scos deja, printre altele, două splendide albume foto: Graffiti la feminin de Nicholas Ganz şi Trupuri subversive. O istorie secretă a femeilor şi tatuajelor de Margot Mifflin. Vi le recomand!
 
P.P.S. 2015 a fost şi anul unei amuzante tentative de bestseller românesc de gen: Biblia pierdută de Igor Bergler (RAO), carte însă ca și inexistentă în social media (doar 9 persoane” au confirmat prezența la evenimentul de lansare), oricum depăşită la vînzări de Solenoidul cărtărescian, roman nu doar perfect anticomercial, dar şi mai voluminos, şi mai scump ca preţ.
 
LATER EDIT: La data scrierii acestui articol, nu aflasem de existenţa paginii de Facebook a cărţii lui Igor Bergler (urmărisem doar pagina evenimentului de lansare), care a adunat între timp peste 20 de mii de fani. Mea culpa!
 
Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.