Visele de apoi

Publicat în Dilema Veche nr. 919 din 18 – 24 noiembrie 2021
Visele de apoi jpeg

Cîți nu ne trezim, în veghea imediat următoare unui coșmar, cu veșnica analogie dintre spațiul oniric și viața de apoi? Pentru psihologul James Hillman, nu e vorba de o simplă metaforă: fiecare vis ar fi o repetiție pentru pătrunderea în lumea de dincolo, o pregătire a psihicului pentru moarte. În monologul existențial din Hamlet (1603), Shakespeare insinuează spaima de ceva de-apoi, neștiut fiind ce vise-n somnul morții poți visa; nu-i de mirare că protagonistul nu se sinucide – frica de grozăviile din iad e mai mare, pentru omul postrenascentist, decît certitudinea deșertăciunilor vieții. Moralizator înainte de orice, în „Visul Infernului“, al treilea din artificioasele Vise (1627), Francisco de Quevedo satirizează extrem osînda veșnică. Într-un tipic palimpsest, viziunea celui care închidea ochii cu cartea lui Dante pe piept lasă impresii atît de puternice asupra lui Cyrano de Bergerac, încît acesta visează la rîndul său infernul, cu diferențe notabile însă (cf. scrisoarea a XIX-a, „Despre un vis“), melanj de alegorie mitologică și recensămînt. Viitorul teosof Emanuel Swedenborg devine primul onirograf din istorie, cu un jurnal ținut în perioada 1743-1744 și publicat postum (1859), ce consemnează conversații revelatorii cu îngeri și demoni, pe care autorul nu scapă nici un prilej de a și le interpreta. La fel ca Descartes, care în plin baroc a visat rațiunea, Swedenborg, la ora aceea un respectat om de știință iluminist, îl intuiește pe Dumnezeu visînd, moment în care savantul devine mistic. Revelația din Cartea de vise deschide căi total nebănuite. Pînă la Raiul și iadul (1757), cu descrierile sale fractalice, nu va fi decît un pas, pierdut în locuri comune, ce vin să-i confirme vocația de profet. Sofismul său extrapolează o experiență unică în ceva universal valabil: narcisism absolut, ridicat la rang de paranoia, să crezi că modul tău propriu de a vedea lucrurile, rezultat al unei istorii numaidecît personale, se aplică tuturor. Cum altfel apar toate religiile?

Spiritul eschatologiei creștine, cu doctrina sfîrșitului lumii și viața terestră a omului, răzbate plenar din „Visul unui om ridicol“ (1877), una dintre puținele scrieri ale lui Dostoievski redactate la persoana I, direct în Jurnal, ca mai tîrziu Franz Kafka. La început, personajul din această povestire fantastică se complace în legea lui totuna e, fiindu-i egal dacă lumea există sau nu. Află adevărul pe 3 noiembrie, cînd, hotărît să se împuște, se răzgîndește cuprins de milă pentru o fetiță neajutorată, pe care o alungase. Adormind ca niciodată, visul îi vestește o viață nouă. Trage în inimă și moare. Se vede îngropat. E scos din sicriu de o ființă întunecată și zboară prin spațiu. Ajunge în dreptul unui soare și zărește, identic, un pămînt nou. După ce însoțitorul îl părăsește, rămîne pe o insulă grecească paradiziacă, într-o eternă zi însorită de tărîm al preafericiților, unde iubirea și frumusețea oamenilor salvaseră deja lumea. Un rai pămîntesc, în comuniune cu natura. Ca un virus, îi împinge pe locuitori în păcat, îi corupe pînă la unul, implorîndu-i pe urmă să-l răstignească pentru a le fi cauzat căderea. Cum aceia ajung să-l considere nebun, se trezește plin de mîhnire. Împinge pistolul cît colo, determinat să trăiască, ba mai mult, să propovăduiască – pentru că, nu-i așa, un adevăr nepropovăduit e mai puțin adevăr. Astfel, antieroul (se) mîntuieşte prin vis. Aproape concomitent, poemul în proză „Bătrîna“ (1878) de Ivan Turgheniev așază în prim-plan visătorul ce se pomenește nu doar urmărit, ci călăuzit fără scăpare, de o hoașcă numai în aparență oarbă și mută, în direcția mormîntului. Ca element psihopomp, visul prefigurează aici un spațiu de apoi strîmt, același care, peste o jumătate de veac, îl va fi terorizat și pe Josef K., alter ego-ul kafkian prin excelență: microficțiunea (sau, în termeni ultracontemporani, flash fiction) avînd ca titlu „Un vis“ (1917) descrie cum acesta, plimbîndu-se prin cimitir, descoperă și se prăbușește în propriul său loc de veci.

Pentru Aleksei Remizov apare o conexiune cu încrengătura ocult-onirică. De pildă, scriitorul rus concepe viața de după moarte ca pe un vis neîntrerupt al cărui conținut ar corespunde cu ideile despre lumea de apoi făcute în timpul vieții. La fel de neconvențional, printre beneficiile faptului de a visa, menționează inclusiv comunicarea cu morții, ba chiar influențarea, astfel, de către vii, a sorții acestora. Nu altceva transpare din ultimul roman semnat de William S. Burroughs, Tărîmurile vestice (1987), sinonim cu țărmul stîng al Nilului, unde, la fel ca mai tînărul Eden, la răsăritul căruia va fi prigonit omul biblic, se găsea lumea subterană Duat: un tărîm infernal pentru damnații cei mulți, posibil urmat de un paradis pentru puținii aleși. Hipertextualizînd Cartea egipteană a morților și nocturnalul Educația mea. O carte de vise (1995), volumul are ca temă principală condiția post-mortem, întrevăzută inclusiv în vis. Porțile lui Anubis dau într-o onirodistopie. Infernul egiptean a devenit un oraș eclectic buimăcitor de labirintic, spațiul eschatologic teleportîndu-se într-un topos eminamente psih(olog)ic. Se poate vedea din pomelnicul meu cum firul său roșu unește expunerea de motive. Întrebarea lui Hamlet se găsește revizitată, arc peste timp, într-o ecranizare. În O iubire fără sfîrşit (What dreams may come, 1998), Vincent Ward regizează clasicul vis-dorinţă: Chris face ochi într-un paradis pe care îl crease cu propria imaginație; Annie e zdrobită de vină pentru moartea lui și, sinucigîndu-se, ajunge într-un infern bazat pe durerea resimțită. În sfîrșit, Borges își termină eseul „Durata infernului“ (1929) cu un post-scriptum. Visează că se trezește într-o încăpere cu totul străină unde nu se poate recunoaște. Cu teamă, se gîndește că priveghiul îndurerat de acolo este Infernul. Ne putem întreba: la final, cînd moartea își va fi definitivat ravagiile ca un automat imbecil, va fi fost pînă atunci într-un vis bun sau va fi fiind mai departe într-unul?

Ovidiu Lorenz este prozator.

Foto: Hieronymus Bosch - Ascent of the Blessed (wikimedia commons)

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.