Veni, vidi..., vinci! Despre succes cu contratenorul Franco Fagioli

Veni, vidi   , vinci! Despre succes cu contratenorul Franco Fagioli jpeg

Un album care se lansează pe 8 mai 2020, cu 7 arii din 12 înregistrate în premieră mondială și o ocazie de a admira vocea unuia dintre cei mai cunoscuți contratenori ai momentului, argentinianul Franco Fagioli.

Leonardo Vinci este autorul celor 12 arii care figurează pe albumul Veni, vidi, vinci. Nu, nu are legătură cu Leonardo da Vinci – Leonardo Vinci a trăit între 1690 și 1730 și este un reprezentant al operei napoletane, care în acea perioadă era una dintre cele mai importante din Europa, strălucind prin vocile extraordinare ale cîntăreților castrați și prin operele compuse special pentru ei.

Dacă ar fi să comparăm ceea ce ne imaginăm că era vocea unui cîntăreț castrat cu vocile de astăzi, probabil că cea mai apropiată rămîne vocea de contratenor, acest tip foarte rar de voce masculină care sună ca un timbru feminin. Iar Franco Fagioli este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați contratenori ai momentului, cu un timbru bogat, cald, cu o virtuozitate ieșită din comun, dar și cu o inteligență și curiozitate care i-au permis să redescopere noi repertorii uitate. Așa cum este și creația lui Leonardo Vinci: Franco Fagioli a apărut și în București interpretînd o operă de Leonardo Vinci, Cattone in Uttica, la una dintre precedentele ediții ale festivalului Enescu. Și a înregistrat nu doar integrala operei Cattone in Uttica de Leonardo Vinci, dar și opera Astarsese, iar acum, acest album de recital cu arii de Vinci.

Franco Fagioli este primul contratenor care a semnat vreodată, în istorie, un contract cu celebra casă Deutsche Grammophon. Din această colaborare au rezultat pînă astăzi două albume de recital, cu arii de Rossini și Händel, și integrala operei Serse de Händel care a primit în 2020 premiul ICMA pentru cea mai bună înregistrare cu muzică barocă vocală.

Așa că era de așteptat ca al patrulea album al lui Fagioli pentru Deutsche Grammophon să fie, într-adevăr, o victorie rapidă, așa cum sugerează titlul jucăuș, Veni, vidi, vinci, un inspirat joc de cuvinte între celebra expresie a lui Iulius Cezar și numele lui Leonardo Vinci.

Iar victoria nu vine din muzica lui Leonardo Vinci, care, chiar redescoperită și prezentată în premieră mondială, rămîne totuși tributară unui mod manierist de a face muzică. Victoria este a lui Franco Fagioli, un cîntăreț cu o voce foarte calitativă, dublată de o inteligență ascuțită, care își vrăjește ascultătorul și în momentele rapide, conduse cu perfectă știință a cîntului baroc, dar, mai ales, în cele lente, evocatoare, dramatice sau, dimpotrivă, pline de senzualitate. În egală măsură, victoria este și a ansamblului care-l acompaniază pe Franco Fagioli, Il Pomo d’oro, condus de violonista bulgară Zefira Valova, specializat în muzica veche și perfect adaptat cerințelor repertoriale presupuse de muzica barocă.

Din muzica operei italiene de la începutul secolului al XVIII-lea, istoria a păstrat un simbol, și acesta este al cîntărețului castrat Farinelli, intrat în conștiința populară și datorită unui film apărut în 1994. Farinelli interpreta în 1728 premiera operei Medo de Leonardo Vinci la Napoli și mi se pare emblematic că Franco Fagioli a inclus două arii din această operă, astăzi uitată, pe acest album.

Era epoca cînd unii cîntăreți castrați se bucurau de un succes comparabil cu cel al vedetelor pop-rock de astăzi și, privind partiturile scrise pentru acești cîntăreți, poți realiza că, într-adevăr, vocile lor aveau caracteristici speciale, care le permiteau un discurs uimitor prin numărul de note care puteau fi cîntate într-o singură respirație, precum și prin ambitusul întins.

Cred că marele merit al lui Franco Fagioli este că transformă muzica lui Leonardo Vinci dintr-un muzeu, într-o prezență vie, vibrantă și perfect adaptată timpurilor noastre. Ca și în timpurile operei napoletane, nu mai contează personajele mitologice, acțiunea trenantă sau muzica poate lipsită de inspirație, uneori, dacă ai șansa de a fi cuprins de focul pătrunzător al unei voci ieșit din comun. Așa cum este cea a lui Franco Fagioli.

Albumul Veni, vidi, vinci a fost difuzat de Radio România Muzical și poate fi reascultat aici

Albumul este disponibil pentru audiție pe platformele de streaming online, de tipul Spotify, sau pe site-ul casei de discuri

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.