Este născută în 5 iunie 1941 – în curînd va împlini 79 ani; pînă să se închidă sălile de concert din cauza pandemiei, desfășura o intensă și neobosită viață artistică. Martha Argerich rămîne un fenomen al pianisticii contemporane, un adevăr relevat și de ultimul disc pe care apare numele ei, lansat pe 8 mai 2020. Alături de ea pe acest album: Orchestra de Cameră din Mito, condusă de Seiji Ozawa.

Este, de fapt, al doilea disc pe care regăsim această distribuție artistică: primul, conținînd Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră și Simfonia I de Beethoven, a fost lansat în februarie 2018. Acum, pe acest al doilea disc, avem Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Beethoven, o parte dintr-un divertisment de Mozart și Suita Holberg de Edvard Grieg.

Sigur, întrebarea se pune: de ce tocmai Orchestra de Cameră din Mito? Și, de fapt, de ce tocmai Mito, unul dintre orașele pe care europenii le cunosc mai puțin din Japonia?

Dacă este cunoscut Proiectul Martha Argerich din cadrul festivalului de la Lugano, faptul că Martha Argerich organizează din 1996 un festival asemănător în Japonia este lipsit de notorietate în Europa. Însă formatul este același: Martha Argerich și prietenii ei din lumea muzicii, în concerte sau recitaluri camerale. Festivalul se desfășoară în orașul Beppu, de regulă, la finalului lunii mai – începutul lunii iunie.

Unul dintre ansamblurile des invitate la festivalul Marthei Argerich de la Beppu este această orchestră de cameră din Mito, oraș din Japonia, unul dintre primele care au îmbrățișat tradiția occidentală în secolul al XIX-lea, recunoscut pentru viața sa universitară. În 1990, în acest oraș s-a deschis Turnul artelor, un complex multi-funcțional cu o sală de concert, una de teatru, alta pentru expoziții; iar ansamblu în rezidență al acestei noi săli de concert a devenit această orchestră de cameră din Mito, al cărei director general a fost numit în 2013 Seiji Ozawa, o legendă a artei interpretative mondiale și, cu siguranță, cel mai important nume de muzician japonez din contemporaneitatea noastră. Colectivul permanent al orchestrei este alcătuit din 23 muzicieni – 18 japonezi și 5 străini, mulți, cu specializări la ansambluri importante din Europa și America.

Există o legătură foarte importantă între Martha Argerich și Seiji Ozawa, pe care o înțeleg foarte bine: fac parte amîndoi din aceeași generație (ea va împlini 79 ani, el, 85, în 2020) și sînt tipuri artistice asemănătoare, muzicieni care au darul de a transforma realitatea prin arta lor. Pasiune mistuitoare, inteligență, bun gust, carismă – acestea sînt atributele interpretării acestor doi mari muzicieni, care, deși s-au întîlnit de multe ori pe scenă, au înregistrat pe disc împreună abia pentru producțiile din 2018 și 2020 apărute la casa Decca.

Vedeta incontestabilă a albumului lansat pe 8 mai 2020 este Martha Argerich: Concertul nr. 2 de Beethoven, probabil cel mai rar abordat concert pentru pian și orchestră din creația lui Beethoven, are aici o interpretare senzațională pentru partitura solistică. Versiunea a fost captată dintr-un concert live susținut în 2019 la Mito – și păstrează tensiunea concertului live, iar Martha Argerich arde, pur și simplu, pe scenă, conducînd partitura către un climax emoțional construit în finalul părții a doua, cea lentă, cînd, în fine, pare că și muzicienii din orchestră înțeleg sensul muzicii propuse de marea pianistă argentiniană.

În mod evident, însă, orchestra nu este de calibrul Marthei Argerich – mi s-a părut mult mai bună pe primul disc, cel din 2018. Acum, lipsită de strălucire, cu atacuri imprecise și fără a avea o idee clară muzicală, ne relevă un discurs corect, însă nimic mai mult. Fără Argerich, acest disc nu-și avea sensul într-o lume în care de atîtea ori s-au cîntat Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Beethoven și Suita Holberg de Grieg.

Albumul lansat pe 8 mai 2020 poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 25 mai, de la ora 19.00, oricînd, apoi, pe site-ul proiectului „Discurile anului 2020”.