Problema roboților

Edmund S. PHELPS
Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Problema roboților jpeg

Nu mai putem spune „Vin roboții”; ei sînt deja aici. Pandemia COVID-19 a precipitat propagarea inteligenței artificiale (IA), dar cei care realizează pe deplin consecințele pe termen scurt și lung ale acestui fapt sînt doar puțini.

Vorbind despre IA, e normal să pornim de la perspectiva unei economii a bunăstării – productivitate și distribuție. Care sînt efectele economice ale roboților care pot reproduce munca umană? Astfel de întrebări nu sînt noi. În secolul al XIX-lea, mulți s-au temut că noile inovații tehnice și industriale vor „înlocui” muncitorii. Aceleași îngrijorări se fac auzite și astăzi.

Să luăm ca model o economie națională în care munca prestată de roboți corespunde celei efectuate de oameni. Volumul total al forței de muncă – robotică și umană – va reflecta numărul muncitorilor umani, U, plus numărul roboților, R. Aici, roboții sînt cumulativi – ei nu multiplică neapărat productivitatea umană, dar suplimentează forța de muncă. Pentru a completa acest exemplu în modul cel mai simplu, vom presupune că economia are un singur sector și că producția globală e produsă de capital și de forța de muncă totală, umană și robotică. Această producție acoperă nevoile de consum ale țării, restul fiind direcționat în investiții, ceea ce va crește stocul de capital.

Care este primul impact economic al apariției acestor roboți cumulativi? Economia elementară arată că o creștere a forței de muncă totale în raport cu capitalul inițial – adică o scădere a raportului capital/forță de muncă – duce la scăderea salariilor și la creșterea profiturilor.

Ar mai fi de adăugat trei puncte. În primul rînd, rezultatul va fi amplificat dacă roboții cumulativi sînt fabricați pornind de la mijloace de producție refolosite. Asta va duce la aceeași creștere a forței de muncă totale, cu o reducere proporțională a stocului de capital, dar scăderea salariilor și creșterea ratei profitului vor fi mai pronunțate.

În al doilea rînd, dacă am adopta modelul celor două sectoare al Școlii economice austriece, în care forța de muncă produce mijloacele de producție și mijloacele de producție produc bunurile de consum, nu s-ar schimba nimic. Apariția roboților ar duce și aici la scăderea raportului capital/forță de muncă, la fel ca în scenariul cu un singur sector.

În al treilea rînd, există un paralelism izbitor între roboții cumulativi din exemplul de mai sus și imigranții nou-veniți, în ceea ce privește impactul asupra muncitorilor autohtoni. Diminuînd raportul capital/forță de muncă, imigranții determină și ei, într-o primă fază, scăderea salariilor și creșterea profiturilor. Cu mențiunea că, odată cu creșterea ratei profitului, crește și rata investițiilor. Urmînd legea diminuării veniturilor marginale, investițiile suplimentare vor duce la scăderea ratei profitului, pînă cînd aceasta va ajunge din nou la valori normale. În acest punct, raportul capital/forță de muncă va ajunge din nou la valoarea de dinaintea sosirii roboților, iar salariile se vor redresa, la rîndul lor.

Desigur, publicul larg înclină să creadă că „robotizarea” (și automatizarea, în general) duce la dispariția definitivă a locurilor de muncă și, implicit, la „pauperizarea” clasei muncitoare. Dar astfel de temeri sînt exagerate. Cele două exemple expuse mai sus rezumă tema clasică a progresului tehnologic care determină creșterea productivității și a salariilor, și ne permite astfel să anticipăm în mod plauzibil că economia globală va susține un anumit nivel de creștere al productivității muncii și al remunerației per muncitor.

Într-adevăr, robotizarea durabilă ar putea plasa salariile pe o traiectorie inferioară celei pe care ar fi urmat-o altminteri, ceea ce ar putea duce la probleme sociale și politice. O idee bună ar putea fi, după cum a sugerat Bill Gates, impozitarea veniturilor provenite din munca robotizată, la fel cum statele percep impozite și pentru veniturile provenite din munca oamenilor. Această idee merită luată în serios. Teama de o robotizare extinsă rămîne însă nerealistă: dacă forța de muncă robotică va crește într-un ritm nenul, se va lovi de limite spațiale, atmosferice ș.a.m.d.

În plus, IA a creat nu numai roboți „cumulativi”, dar și roboți „multiplicativi”, care sporesc productivitatea muncitorilor. Unii roboți multiplicativi îi ajută pe oameni să lucreze mai rapid sau mai eficient (ca în cazul chirurgiei asistate de IA), iar alții îi ajută să îndeplinească sarcini pe care altfel nu le-ar putea face.

Apariția roboților multiplicativi nu trebuie să ducă în mod necesar la o lungă recesiune a ocupării globale a forței de muncă și a salariilor – chiar dacă, la fel ca și roboții cumulativi, au și ei „neajunsurile” lor. Multe aplicații ale IA nu sînt întru totul sigure. Exemplul evident e cel al autovehiculelor fără șofer, care pot lovi (și o fac) pietoni sau alte mașini. Dar asta fac și șoferii umani.

În principiu, o societate nu greșește atunci cînd utilizează roboți susceptibili să comită, ocazional, erori, de vreme ce tolerează și piloți de avion imperfecți. Trebuie să punem în balanță costurile și beneficiile. Pentru eficiență, oamenii ar trebui să aibă dreptul să-i dea în judecată pe proprietarii roboților, în eventualitatea unor daune. O societate va fi inevitabil deranjată de niște noi metode care aduc cu sine „incertitudine”.

Din perspectivă etică, interacțiunea cu IA implică informații „imperfecte” și „asimetrice”. După cum spunea Wendy Hall de la Universitatea Southampton, subliniind argumentul lui Nicholas Beale, „Nu trebuie să ne așteptăm ca sistemele IA să acționeze etic, pornind de la faptul că obiectivele lor par neutre din punct de vedere etic”.

Într-adevăr, anumite dispozitive noi pot provoca daune serioase. Cipurile implantabile pentru augmentare cognitivă, bunăoară, pot cauza daune ireversibile ale țesuturilor cerebrale. Întrebarea este, atunci, dacă se pot institui legi și proceduri care să protejeze oamenii în fața unui anumit grad de prejudiciu rezonabil. Dincolo de asta, mulți oameni le solicită companiilor din Silicon Valley să-și întemeieze propriile „comitete etice”.

Toate acestea îmi amintesc de criticile stîrnite de inovații de-a lungul istoriei economiei de piață capitaliste. O astfel de critică e cartea Gemeinschaft und Gesellschaft (Comunitate și societate) a sociologului Ferdinand Tönnies [apărută în 1887 – n. trad.], care a devenit în cele din urmă o carte influentă în Germania anilor 1920 și a dus la apariția „corporatismului” german și italian din perioada interbelică – provocînd astfel sfîrșitul economiilor de piață din ambele țări.

Cert e că modul în care vom aborda problemele ridicate de IA va fi decisiv. Dar aceste probleme nu survin încă pe scară largă și nu reprezintă cauza principală a nemulțumirilor și a polarizării aferente care au cuprins Occidentul.

Edmund S. Phelps, laureat al Premiului Nobel pentru economie în anul 2006, este directorul Centrului pentru Capitalism și Societate al Universității Columbia, autorul cărții Mass Flourishing și coautorul volumului Dynamism.

Copyright: Project Syndicate, 2020

traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.