Nocturnal din vremea virozei (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 849 din 16 - 22 iulie 2020
Kairos jpeg

Din martie, nu mai slăbește pe nimeni senzația că planeta is out of joint, că sîntem prinși cu toții, ca specie fără nici un Dumnezeu, într-un viraj istoric. Am trecut prin toate stările. De alertare, de urgență, de alertă și mai vedem. Între timp, s-a practicat cu brio jurnalul de pandemie, tot felul de scriitori, pe unele meridiane plătiți ca la carte, revărsîndu-și activitățile din izolare pe site-uri; în Franța, de exemplu, au devenit virale notele publicate tot la cîteva zile de către Leïla Slimani, laureata premiului Goncourt, în Le Monde; sau Gonçalo Manuel Tavares în Portugalia, ale cărui intrări se traduceau peste noapte pentru că, în perspectiva unui volum tradus la o editură de top, vînd. Ca și cum ar fi chiar atît de interesant și original ce se petrece în timpul zilei cutărui autor, cu mereu aceleași treziri, activări, așteptări și decepții, de Sisif conectat la ritmul circadian. Ce faci între patru pereți? Dai cu capul de ei?! Nu, nici din greșeală, te-ar auzi vecinii. Faci exact ce face toată lumea. Aștepți să treacă vremea, o burdușești cu vrute și nevrute. Și, mai ales, te bate razant gîndul să împărtășești, să se știe, să nu ții nimic pentru tine. La fel a crezut și un anume domn Defoe în urmă cu mai bine de patru sute de ani, publicînd un Jurnal din anul ciumei bazat pe notițele diaristice ale unchiului său, devenit peste noapte precursorul absolut al acestui gen literar. Învață însă vreodată generațiile viitoare ceva din trecut? Masa populației nu are niciodată senzații de déjà-vécu, mai degrabă crede în opinii ale conspirației. Să nu ne amăgim la gîndul că peste alte sute – sau abia zeci? – de ani, cînd virușii captivi în permafrost vor fi ajuns în atmosfera și plămînii urmașilor noștri – votanți de noi Vladimiri și Donalzi și Marine și Viorici (ordine strict superficială) –, lucrurile vor sta diferit. Pentru că, nu știu cum se face, dar atunci cînd vine vorba de meritat sorți, nu e nimeni lăsat mai prejos. Așa că nu m-am putut nici eu abține și am început un jurnal de vise tematic. Așa, mai mult pentru mine. Cu alte cuvinte, ca să fiu la obiect, un nocturnal de pandemie. Sau poate că de fapt nu am făcut decît să-l continui pe cel obișnuit. Selectez, cu minime retușuri:

1. Stăm pe Messenger față în față de o parte și cealaltă a biroului, ecranele laptop-urilor lipite, tastăm nebunește, să nu pierdem sfîrșitul lumii, să nu cumva să ne prindă nepregătiți. Habar nu am cine sîntem, poate eu de ambele părți. Frică să scoatem o vorbă. Cu măști, cu mănuși, cu tastaturile dezinfectate.

2. În altă noapte visez asta. Oameni încolonați pe linia de producție se apropie de ieșire – o ghilotină –, majoritatea în vîrstă, mai apare cîte un tînăr, sînt goi de la brîu în sus, poate și-n jos, nu-mi pot da seama, o bordură barează vederea. Cifrele de pe ecranul imens de deasupra.

3. Aprilie. Într-o dimineață, mă pomenesc amintindu-mi un vis în care sora mea îmi dă un reminder de ziua ei, să nu uit s-o felicit. Într-adevăr, ca niciodată pînă acum, de la atîta izolare și stat în casă non-stop, am pierdut noțiunea timpului, într-un continuum realitate-cărți-muzică-film de care nu mă mai satur.

4. Un tip aleargă pe sfera scoarței terestre ca un hamster în cușcă, pîndind să se întîmple ceva, să schimbe cineva placa, să fie recepționate comenzile cărui dresor? Înaintează mereu, în cerc infinit, ca un somnambul resemnat, imposibil de resetat.

5. Iunie. Excursie la Roma, vedem templul și capul Dianei, scufundat în apă sau poate pămînt ca Venusia din Casanova lui Fellini, martori într-o procesiune de zile mari la întoarcerea civilizației imperiale, străbatem căi neumblate de veacuri, apoi, dintr-odată, ne plimbăm cu Hop-on Hop-off-ul printr-un oraș pustiu, case de marmură neagră ca și cum ele ar fi de fapt infectate, ca și cum s-ar fi molipsit de la romanii baricadați înăuntru și abia ar aștepta să-i scuipe afară din camerele devenite plămîni, șoferul își face loc printre mașinile parcate aiurea pe mijlocul străzii, care pe unde, pînă cînd, la un cot, intră în plin într-un taxi & mă trezesc. Mă uit ce zi e, Facebook își amintește pentru mine, în urmă cu doi ani vizitam Roma, poze cu Forumul viermuind de turiști.

6. Am visat că virusul se transmite și electronic & nu mai permite statul pe Facebook. Autoritățile impun izolare internautică. Tragedie, catastrofă, dezastru.

Există cărți despre visele din perioada celui de-al Treilea Reich, documentare despre visele corporatiștilor, poate cîndva se va realiza un mic studiu și despre… coronavis. Ce-i drept, una dintre condițiile pentru a visa mai limpede – sau cel puțin pentru a-ți aminti – e să fii rupt de lume, izolat. De-a lungul și de-a latul stării de asediu la domiciliu, am încercat să fac în fiecare zi ceva ce nu mai făcusem. De la frămîntat și copt pîine în cuptor la învățat germană și yoga. Am văzut, în sfîrșit, Armata celor 12 maimuțe, filmul ca un vis răsucit al lui Terry Gilliam, și drept rezultat, cu ochii mai mult sau mai puțin deschiși, în timpul nopții mi-am închipuit străzile pline de animale venind să se uite la noi prin ferestrele tot mai subțiri, cai sălbatici pe bulevardele unui oraș îngrozitor de pustiu, întorși ca să recucerească spațiul din care fuseseră izgoniți, cît noi tastam frenetic în telefoane „Vin peste noi, ce ne facem?“, în loc să semnăm petiții la CCR pentru desființarea grădinilor zoologice. Am început să mă gîndesc la selecția naturală, două cuvinte pe care nimeni nu îndrăznea să le aducă-n discuție pe atunci. Toate acele cuști, țarcuri, ocoluri și alte spații special îngrădite la care ne hlizim. Apoi m-am jucat și am dus mai departe secanta, într-un tweet condensat: omul e singura specie care se autoizolează, în rest i-zoo-lează, rege închipuit peste natură cu regnurile și legile ei cu tot – am izolezat pesemne postacii. Acum totul pare un vis rău. După ce ne vom trezi, sper să ni-l amintim încă multă vreme și să fi tras învățăminte la greu. Altfel va fi ca și cum în el n-ar fi fost nimic bun.

Ovidiu Komlod este poet și prozator. Cea mai recentă carte publicată: noapte-lumină, poeme, Casa de Editură Max Blecher, 2017.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.